4,078 matches
-
cât personajul caută să se elibereze din abdomenul primului pește, cu atât descoperă interiorul altora, explorând abisalitatea spiritului până la esența omului, care este conștiința-de-sine, redescoperirea dublului din noi ce ne reîntregește, ne redă stării primordiale, dinaintea păcatului biblic: , adică te depărtezi de archaeus-ul tău, care ți-ar confirma sensul valoric al firii. Gemenii nenăscuți vorbesc între ei - aluzie metaforică la pregeneză, la încercarea de a prinde substanță, de a se individualiza într-un alt spațiu decât cel impus de sacralitate. Intrarea
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
drepturilor suverane ale statului național și unitar, prin condiționări, precum regimul minorităților. Soluția cea mai eficientă pentru a evita antagonismele între populația majoritară și elementele minoritare era ca acestea să se convingă "că antagonismele cresc sau scad după cum ele se depărtează sau se apropie în chestiunile esențiale de conducere ale statului [...] de sentimentele și aspirațiile majorității"714. 6.3. Relațiile georgiștilor cu grupările politice extremiste Vara anului 1931 și începutul anului 1932 aduseseră primele succese electorale pentru "Garda de Fier". După ce
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și unitar, prin condiționări, precum regimul minorităților 849. Șeful georgiștilor aprecia că soluția cea mai eficientă pentru a evita antagonismele între populația majoritară și elementele minoritare era ca acestea să se convingă "că antagonismele cresc sau scad după cum ele se depărtează sau se apropie în chestiunile esențiale de conducere ale statului [...] de sentimentele și aspirațiile majorității"850. În aprilie 1937, fruntașul georgist Mihai Antonescu sintetiza o parte din soluțiile de politică externă vehiculate până atunci, obținând o imagine ideală a unei
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
creatori de avuții, de cultură și de progres social [...] introducerea unui regim normal de credit agricol, revenirea la libera tranzacție, a cărei suspendare a răpit orice garanție creanțelor deținute de creditori, astfel că raporturile între agricultură și credit s-au depărtat complet de la normele firești și nu mai păstrează decât aparența unui echilibru dispărut.[...]. Cum o conversiune parțială nu poate da roadele așteptate, PNL socoate inevitabil, atât în interesul creditorilor cât și al debitorilor, cât și pentru menținerea ordinei sociale [...] de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
am fost întotdeauna în măsură a le stăpâni. Prin această acțiune ei răspundeau celei de-a doua obiecțiuni: că liberalismul se reazămă pe o pătură prea strâmtă, numai pe pătura burgheză de la orașe. [...] Conducătorii liberalismului din generația trecută s-au depărtat de principiile generale ale teoriei ce le definea programul. Într-adevăr, ei s-au arătat intervenționiști când a fost vorba să se exploateze latifundiile, protecționiști, când a fost vorba să apere începuturile grele ale unei industrii în țara noastră. Socot
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să-și amintească el, mult mai târziu. Totdeauna zâmbind, cu încredere și mare căldură, desigur, puternica ei personalitate îi dădea această forță pentru ca în fața mea să-și ascundă probabile îngrijorări firești ca, fără ca ea să știe, privind prin retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată și discret în direcția mea făcând semnul crucii. Cât de mult mă putea înduioșa această evocare! Cât de mult o iubeam și îi iubeam pe toți cei dragi!" Obține, succesiv, toate atestatele competenței în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
apoi s-a răsturnat pe o aripă prăbușindu-se. Era atât de jos încât nu cred că a mai avut timp să redreseze. Am continuat să virez spre stânga și am tras în cel de-al doilea 190 care se depărta în stânga mea, am văzut sărind din el bucăți, l-am atins dar nu sunt sigur că l-am doborât. M-am uitat în sus spre ora 2 și am văzut venind spre mine un alt 190, dar era prea târziu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Iată povestirea lui Vizanty din 1986: "La un moment dat, mașina se opri. Vecinul meu îmi deschise portiera și-mi făcu semn să cobor. Îmi dădu și bagajul și acum așteptam lichidarea... nimic. Mașina se puse în mișcare și se depărtă. În mijlocul unei șosele, în întuneric". În nota nr. 77 din 13 februarie 1946 a SSI, se poate citi: "Pe timpul călătoriei, Vizanti este aruncat din mașină în șanțul șoselei, iar mașina dispare". A doua zi își dă seama că se găsește
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
conducea până la mașină când plecam spre aerodrom. Totdeauna zâmbind, cu încredere și mare căldură, desigur, puternica ei personalitate îi dădea această forță pentru ca în fața mea să-și ascundă probabile îngrijorări firești ca, fără ca ea să știe, privind prin retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată și discret în direcția mea făcând semnul crucii. Cât de mult mă putea înduioșa această evocare! Cât de mult o iubeam și îi iubeam pe toți cei dragi! Apoi gândurile fugeau mai departe. O
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
hangarelor, baracamentelor, peste tot, acum, nemișcați, în așteptarea, cu sufletul la gură, parcă, a unui mare eveniment ce avea să se producă. În sfârșit, ultimele avioane veneau la aterizare. Era momentul să decid. Trei soluții se puteau întrevedea: să mă depărtez de aerodrom, să dirijez avionul către câmpie, să deschid carlinga, să sar, salvându-mă în parașută, soluție sigură pentru mine, aveam perfectă încredere în parașuta mea, o folosisem deja de două ori în timpul războiului, în situații însă cu totul deosebite
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o oră și jumătate poate. Și la un moment dat, mașina se opri. Vecinul meu îmi deschise portiera și-mi făcu semn să cobor. Îmi dădu și bagajul și acum așteptam lichidarea... nimic. Mașina se puse în mișcare și se depărtă. În mijlocul unei șosele, în întuneric. Unde mă aflu? Ce se întâmplă cu mine? Un frig năprasnic mă cuprinse, eram în uniforma mea subțire, de fresco, nu-mi pusesem nici măcar puloverul gros pe care îl primisem de la Crucea Roșie. Mă uit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
schimb, țarina sau terenul arabil și pășunile sunt efectiv împărțite. Ce mijloace utilizează așadar obștea pentru a împărți în mod drept terenurile arabile, atât de diferite ca valoare, după cum sunt mai mult sau mai puțin fertile, mai apropiate sau mai depărtate de sat?” - se întreabă în final Haxthausen (1847, vol. I, 112). Grupul domestic al unei gospodării rusești constituie o unitate socială bazată pe solidaritatea membrilor săi care lucrează împreună, au un buget comun, trăiesc laolaltă în aceeași gospodărie și formează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pietre și din peceți de cărbune, în căutarea cărora m-a pus pe drumuri cu el nu o dată; apoi compoziții făcute din parfumurile cele mai tari, care i-au plăcut nespus toată viața și de care încercam să-l în depărtez, pentru că regele se temea rău de ele și le simțea aproape de fiecare dată. Pe scurt, niciodată vreun om năs cut cu atâtea frumoase însușiri de tot felul, cu atâta des chidere și ușurință pentru a se sluji de ele, n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Fă-ți valiza!“ era formula fatală, apoi i-am auzit ieșind. Am recunoscut pașii târșâiți ai lui Damian în urma polițistului. Au coborât scara și, odată ajunși în stradă, s-au urcat într-o mașină care a demarat și s-a depărtat în noapte. Și uite-așa a dispărut Damian Marinescu pentru a doua oară... Douăzeci de ani mai târziu, un tânăr rus din generația disidenților, Vladimir Bukovski, avea să scrie una dintre primele mărturii din pușcărie, recomandând exemplul său victimelor arestărilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
că e rău de tot. Și totuși, nu bănuiam - în clipa când Vlad a ieșit pe ușă, încadrat de cei doi polițiști - că nu va fi eliberat decât patru ani mai târziu. M-am apropiat de fereastră și am văzut depărtându-se mașina Securității. Am privit apoi în sus și am văzut că cerul era de un albastru intens. Era o vreme splendidă, în acea zi de august 1958, o vreme de vară fără sfârșit deasupra câmpiei Dunării. Ce se întâmplase
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nesfârșită, repetată în fiecare dimineață, pentru faptul de a trăi în libertate, departe de umbrele anilor ’50. Datorită distanței și timpului, trăirea de atunci s-a decantat în noi, experiența s-a unit cu realitatea ireală despre care vorbesc romancierii. Depărtându-se, imaginile acelei epoci au câștigat în semnificație și s-au fixat ca niște stele întunecate pe cerul nostru personal numit memorie. Anii ’50 au fost cât pe ce să ne nimicească, între în și afară din închisoare, între problemele
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
au golit de supraviețuitori (unii deținuți petrecuseră peste 20 de ani după gratii), și aceasta în urma presiunilor guvernelor occidentale, care au cerut-o ca garanție de bunăvoință pentru reluarea relațiilor economice, într-o epocă în care regimul comunist român se depărta de Moscova pentru a se angaja pe calea „comunismului național“. Odată ajunși în exil, la Paris, Sanda Stolojan își reface viața și își savurează revanșa atunci când revine în România, în 1968, cu generalul de Gaulle, cu ocazia vizitei istorice a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
primitivi, sălbatici. Dar așa cum spunea Montaigne “Ei sînt sălbatici, tot astfel cum noi numim sălbatice poamele pe care le rodește firea de la sine, În mersul său obișnuit; În vreme ce cu adevărat cele pe care noi leam strîmbat prin meșteșugul nostru și depărtat de rostul lor obișnuit, sînt cele pe care ar trebui să le numim sălbatice. În cele dintîi sînt vii și tari curatele, folositoarele și fireștile virtuți și Însușiri, pe care noi le-am corcit În cestelalte, și le-am potrivit
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
găseam că existența este cuprinsă în ea, la fel cum este cuprins în ideea d triunghi faptul că cele trei unghiuri ale lui sunt egale cu două unghiuri drepte: sau În ideea de sferă, că toate părțile ei sunt egal depărtate de centru, și poate i mod mai evident chiar; și că, În consecință, este cel puțin tot atât de cert că Dumnezeu, care este această Ființă perfectă, este sau există, cum nu ar putea nici una dintre demonstrațiile geometriei". Rene Descartes, Expunere despre
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
se numește pasă, iar execuția se numește pasare. Pasarea este aruncarea dirijată a mingii în aer și constituie cheia organizării și coordonării unei bune ofensive. Pasa/ ridicarea pentru atac cu două mâini de sus - mecanism de execuție: Poziția inițială - picioarele depărtate la nivelul umerilor, unul așezat mai în față cu genunchii ușor îndoiți și cu fața orientată către direcția de pasare. Mâinile sunt ridicate în față la nivelul frunții, flexate din coate și cu palmele deschise și rotunjite, în așa fel
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
variante. Preluarea prin procedeul „pancartă”, este variantă mai modernă a procedeului anterior, cu o execuție asemănătoare, numai că lovirea mingii se face cu palmele deschise și împreunate în fața frunții executantului (sau mai sus, sau chiar lateral), iar coatele se vor depărta mult în lateral. Împreunarea palmelor se realizează prin așezarea degetelor unei mâini pe dosul palmei celeilalte, spațiul dintre police și degetul arătător ale unei mâini încrucișându-se cu același spațiu al celeilalte mâini. Se obține astfel o suprafață de contact
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
conductivității termice cu temperatura este dată de formula lui Sutherland: în care: T - temperatura absolută, K; C - constantă caracteristică fiecărui gaz (vezi tabelul 1.2). Se constată că crește odată cu creșterea temperaturii și a presiunii. La presiuni și temperaturi relativ depărtate de punctul critic, conductivitatea termică crește odată cu creșterea temperaturii. Trebuie remarcat că hidrogenul are conductivitate termică mult mai mare decât celelalte gaze sau vapori. Valoarea conductivității termice la o presiune diferită de presiunea atmosferică, p, poate fi calculată funcție de valoarea
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
civilizație și cultură. Dezvoltarea monstruoasă a industrialismului modern a creat un mod de viață artificială, care nu corespunde nici vechiului concept de civilizație și nici culturii. În industrialism, omul e victima excesului de tehnică mecanică. Atmosfera dură și metalică îl depărtează deopotrivă și de natură și de cultură și-i împrumută o armură de sălbăticie, ce ne dă dreptul să vorbim de o civilizație care rebarbarizează. S-a zis, împotriva lui Spengler, că excesul de tehnică va duce la eliberarea omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu poate izbuti ea îndeplinește arta. În concepția filosofului german, arta e o completare și o desăvârșire a naturii, sau mai exact o adâncire a frumuseții naturii. Vederile estetice ale lui Schopenhauer, cu toată originalitatea și profunzimea lor, nu se depărtează prea mult de concepția veche pentru care arta nu e decât o imitație a naturii. Dar este arta într-adevăr o imitație a naturii? Estetica modernă nu admite acest punct de vedere, iar noi, după cum am anunțat, suntem de acord
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mizeria și la decăderea ei morală, pe care după aceea o neagă, fiindcă îi cunoaște amărăciunea băută până la fund. Cunoașterea păcatului în lumina revelației creștine e izvorul groazei lui de lume. Pe geniu însă nu conștiința morală a păcatului îl depărtează de lume, ci un superior simț estetic, care refuză urâtul existenței sau care e pătruns de tristețea frumuseților atât de vremelnice din această lume. Schopenhauer atribuie geniului melancolia. Dar care poate fi cauza acestei melancolii decât aspectul urât ai lucrurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]