6,479 matches
-
fără folos un salon sau o seră. Pe urma lui rămîne cea mai frumoasă colecție de artă din cîte avem. Și e prea mult” („Bogdan-Pitești“, în Rampa, 29 aprilie 1922). Gala Galaction: „De cînd a murit el, au dispărut cu desăvîrșire acei cîțiva metri pătrați care reprezentau, în inima Bucureștiului, Atena și Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unele scrieri ale lui Ion Minulescu și Adrian Maniu; în 1914, cel din urmă își intitula - ostentativ - un poem „Primăvară futuristă“... Însă elementele anarhice ale poeticii futuriste (abolirea sintaxei, cuvintele în libertate, dispariția punctuației, experimentele tipografice ș.cl.) lipsesc aproape cu desăvîrșire în textele românești din epocă. Remarcînd în treacăt difuzarea largă - inclusiv în provincie - a ideilor marinettiste, autorul articolului sus-amintit face cîteva precizări importante privind epicentrul lor informal din România - Terasa Oteteleșanu: „cugetători și poeți români de la Terasă jură în numele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
promotorilor lor de care s’a făcut vinovată o revistă tînără”. Se pare că în cauză era numărul 2 al revistei Integral, unde M.H. Maxy (ex-Contimporanul) publicase un articol intitulat „Regia scenică-decor-costum“, în care, preamărind reforma teatrală „cu accente spre desăvîrșire în Rusia”, afirmă că aceasta a fost realizată — după declinul expresionismului din Germania — în țara sovietelor, prin „Tairoff și în special Meyerhold”. Nu lipsește un elogiu al revoluției „constructiviste” sovietice: „Și dacă efectul tuturor svîrcolirilor teatrale se resfrînge în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în favoarea unei seriozități agresive: implicarea în social ia locul histrionismului cabotin și „iresponsabil”. „Petrecerea” estetică a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff, „țintă a apologului heliadesc”... Aluzia la Trandafiloff e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire din textul urmuzian (mai îndreptățit, Aurel Rău vedea o posibilă trimitere la caragialianul Boris Sarafoff)... Există însă și observații pertinente. Potrivit autoarei, „fața manieristă a fabulei ajunge la un punct culminant în «Cronicari», care pulverizează prin ironica schemă, golită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ginza. Soarele îl orbea. Era ora zece, oră la care viața orașului atingea maxima intensitate. Unde mergea? Pe Gaston începuse să pună stăpânire neliniștea, ca un nor negru. I se contura noțiunea de crimă, care până atunci îi scăpase cu desăvârșire. I-a trebuit atât de mult timp ca să realizeze lucrul acesta deoarece, deși Endō s-a purtat aspru cu el în cele două zile pe care le-au petrecut în Sanya, Gaston nu a fost capabil să descopere nici un sâmbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și numărul doi, faptul că-și amintește ceva ce, pînă În seara asta, pînă În clipa asta, eu nu mi-am amintit. Anume, faptul că flirtam În noaptea aceea, că exista o atracție Între noi de care eu uitasem cu desăvîrșire, pe care mi-o scosesem din minte sau o ignorasem, În lumina evenimentelor ulterioare. Cu o tresărire, realizez că atracția nu a dispărut. Fir-ar al dracului, la una ca asta nu mă așteptasem. Îmi pare rău. Mă răsucesc și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
numai ocara ce va acoperi numele meu după ce voi abjura... ― Ceea ce mă intrigă, de fapt, la tine, Galilei, este îndîrjirea cu care te reîntorci la aceleași întîmplări. ― Află că acolo unde nu se mai poate schimba nimic, omul devine cu desăvârșire liber. Se simte rotund ca un fruct. ― Dar noaptea? XI ― Ana mi-a vorbit despre Alexandru. Cum începe să vorbească despre el, glasul i se schimbă. Dintr-o dată devine cald, mângâietor și trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cicoare și cu bere. Desprindeam cu degetele carnea de pe oase, spre nepăsarea generală față de proasta mea educație. Poate și fiindcă mi-era foame, am găsit totul gustos și aromat, deși cam nesărat, iar condimentele cu care eram obișnuit lipseau cu desăvârșire. Până și berea mi s-a părut bună. Mâncam în tăcere. La un moment dat, adalingul de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regina nu era chiar atât de înțeleaptă, dacă, drept unic mijloc de persuasiune, a încercat să mă cumpere. Mai pe scurt, a dărâmat în sufletul meu ceea ce Pietro a izbutit să construiască. Am fost condus în sala tronului și, cu desăvârșire nebăgat în seamă, m-am postat în spatele lui Gisulf, aproape ascuns de el, lăsându-mă furat de picturile preferate ale Teodolindei. Reprezentau evenimentele cele mai importante ale istoriei longobarzilor; mă aflam chiar sub Alboin, care, de pe Monte Re își privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rezistă dorinței de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire, căci Maja Își angaja personalul pe baza trăsăturilor fizice: inconștientă frică de rivalitate. Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile, căci avocatul Fioravanti Își iubea tânăra soție, cândva atât de grațioasă, Încât Îi părea că ar fi reîncarnarea prințesei din Vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și cu carnea răsucită în toate părțile, precum ar fi fost strânsă în plasă de sfoară și pusă la afumat. Părintele Nicolae, fost Gligore Ionașcu al logofătului, 1806, februarie, 10. Zogru însă n-a citit-o și a uitat cu desăvârșire să se mai intereseze de Gligore. În 1812 a plecat glonț spre Therapia. Era puternic și alerga ca vântul. Ar fi putut să ajungă în trei zile, omorând pe drum șase cai, dar a preferat să folosească doi oameni. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era distrus. Mai aveam măcar... nimic? Din nimicul acela nu puteam să pierd, puteam să reușesc Să construiesc o punte de curcubeu peste disperarea Care-și făcuse loc în scoarțele visului meu din care lipsesc... Doar eu pot lipsi cu desăvârșire din propriul meu vis. Un răspuns la întrebarea pe care chiar eu am putut să o scriu În piatra unde era săpat tot ce voiam să știu, Am scris ușor cu un cristal pur: Ce lipsește din simplul meu vis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
seama ce se petrece, Începu să vorbească; e drept, se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
legătura... Alo ? spune în telefon. Mă aflu lângă fiica doamnei Tennyson. — Samantha ? aud o voce tăioasă și precisă. Draga mea, mi-e teamă că nu pot să vin în seara asta. — Nu poți să vii deloc ? Zâmbetul îmi piere cu desăvârșire. Nici măcar... să bem ceva ? Cabinetul ei se află la cinci minute, în Lincoln’s Inn Fields. — Am mult prea multă treabă. Am un caz foarte important și mâine trebuie să mă duc la tribunal... Nu, dă-mi celălalt dosar, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ginerele tău e director la BLLC Holdings ! Mă sforțez să-mi iau un ton cât mai firesc. Ce coincidență ! Urmează un moment de tăcere. — Poftim ? spune Arnold. Glasul îi e la fel de fermecător ca întotdeauna, dar căldura i-a dispărut cu desăvârșire. — BLLC Holdings. Înghit în sec. Știi, cealaltă companie implicată în împumutul de la Third Union Bank ? Cea care a înregistrat cererea de împrumut. Am aflat din întâmplare... — Trebuie să te las acum, Samantha ! mă întrerupe el cu blândețe. Mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
odată cu ea iresponsabilitate, decât responsabilitate, imaturitate, și nu maturitate, răutate, iar nu bunătate. Toate acestea se pot observa la majoritatea tinerilor de astăzi. Poate nu toți împărtășesc aceste “calități contemporane”, dar cel puțin ei sunt cei care ies în evidență. Desăvârșirea omului în concepția filocalică a părintelui Dumitru Stăniloae “Astfel, câtă vreme nu se vor întâlni cu filosofi care să încerce să toarne revelația creștină în tiparele unui sistem, creștinii au crezut și și au trăit credința lor în simplitatea ascultării
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
intrat și la noi la cercetare după masă, dar eu eram la o ședință. Mă fixează, cu ochii cît cepele. Și zi, cum e tipul ? — E... nu știu. Brunet... american... Și cum a fost la ședință ? Connor Îmi ignoră cu desăvîrșire tentativa de a schimba subiectul. E incredibil, nu ? I se luminează toată fața. Jack Harper ! Cred că da. Ridic din umeri... Oricum... — Emma ! Văd că nu ești deloc impresionată ! Pare de-a dreptul uluit. Vorbim despre fondatorul companiei ! Vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
încetul cu încetul Pascal Ciortea simte limpede înăuntrul său o desprindere, un aisberg care se desface din banchiza polară și o pornește haihui prin oceanul planetar. Mă țicnesc, își spune. Țicnit, rămâne însă cotidian, obișnuit, între hotarele unui comportament cu desăvârșire șters. Ba chiar, cu cât se țicnește mai rău, cu atât purtările îi sunt mai obișnuite, împingând conformitatea până la epuizarea oricărui sens. De multe ori îi vine să-și ia câmpii dar își dă silința să se poarte și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-o cu pica. Anghele: Hai ai grijă ce faci. Concentrează-te să iasă bine. Tudorel: Las’ că mă descurc eu. E ca și cum deodată mânerul pe care obișnuia să apese pentru a intra sau a ieși pe ușă ar lipsi cu desăvârșire. Și când nu există nici un punct de sprijin, oricât ar părea de ciudat, nu se poate efectua nici un lucru mecanic. S-a gândit de multe ori la asemenea situații, cu adevărat mute. De pildă, când se întoarce acasă de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
numai bunul Dumnezeu știe. Negreșit se afla în paza unui înger vrednic, fiindcă din punctul de vedere al aritmeticii obișnuite a vieții pe pământ era ceea ce se numește țicnită rău, scrântită, dusă de pe lume. Nesupărând însă pe nimeni și cu desăvârșire singură, trecea nebăgată în seamă prin tramvaie și parcuri, pe coridorul blocului, la prăvălie. Avea pensie de urmaș, dar făptura ei măruntă nu mai prezenta acum interes pentru noua generație de lipitori. Prea o luase de tot razna și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trupului matur ce se nășteaîn fața lui; era părinte, dar și viitor partener sexual; și în același timp nu era nici părinte, nici stăpân, ci spectator. Nu hotărâse decât că procesul va avea loc, dar ignora în ce fel. După desăvârșirea figurii se trăsese în lături și se ținea departe de forțele care desenau omoplații și claviculele gata căptușite cu piele, sânii mici și cu sfârcuri cam negre, pântecele în mijlocul căruia o mică scobitură marca buricul. Nu-și explicase niciodată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de existența acestor întrebări. Implicat în mărunțișurile unei vieți de parvenit care se tolănește toată ziua pe nisipul Tenerifelor, fumează havane și construiește vile peste vile, exploratorul regresă de la condiția de pilot și astronaut până la cea de novice. Uită cu desăvârșire de mecanismele de regenerare ale computerului, care necesitau oprirea tuturor sistemelor nevitale și efectuarea automată a unei fisiuni atomice în compartimentul generatoarelor. Asta însemna ieșirea în spațiu și activarea manuală a panourilor de la tribord. Dar cine să mai iasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]