3,587 matches
-
endemice, precum tuberculoza, holera sau dizenteria au reapărut. Nerespectarea libertăților publice este criticată de ONG-urile occidentale. Jurnaliștilor străini le este interzisă șederea, ca și folosirea de către public a antenelor pentru televiziunea prin satelit. Nu există presă liberă. Cultul personalității dictatorului se manifestă pretutindeni: portrete, statui, citate sunt prezente în toate orașele, culminând cu statuia aurită a lui Niyazov, care se rotește urmând cursul Soarelui. Numele lunilor din calendar au fost schimbate, una dintre ele purtând numele mamei sale. Bibliotecile publice
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
(în limba greacă: Ιωάννης Μεταξάς) () a fost un general elen, numit prim-ministru al Regatului Greciei între aprilie - august 1936 și dictator în timpul Regimului de la 4 august, din 1936 până la moartea sa din 1941. s-a născut în Ithaca, pe 12 aprilie 1871. El și-a început cariera militară în timpul războiului greco-turc din 1897. A făcut studii militare în Imperiul German și
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
lui Metaxas să instituie starea de urgență. El a suspendat Parlamentul pe termen nedeterminat și a suspendat mai multe articole ale Constituției. Pe 4 august 1936, Metaxas avea să instituie un regim dictatorial. Propaganda regimului avea să-l proclame pe dictator „Primul țăran”, „Primul Muncitor” și „Tatăl Națiunii’’. Metaxas a adoptat titlul "Arkhigos" (Conducător). El a pretins că a pus bazele celei de-e treia „Civilizații Elene’’, care ar fi urmat după cele ale Greciei Antice și Imperiului Bizantin. Metaxas a
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
titlul "Arkhigos" (Conducător). El a pretins că a pus bazele celei de-e treia „Civilizații Elene’’, care ar fi urmat după cele ale Greciei Antice și Imperiului Bizantin. Metaxas a copiat regimurile autoritariste europene, (în special pe cel fascist al dictatorului italian Benito Mussolini) și a interzis partidele politice, a interzis grevele și a introdus cenzura. Într-o perioadă scurtă de timp, ministrul său de interne, Konstantinos Maniadakis, a reușit să-și infiltreze agenții în rândurile comuniștilor și să dizolve practic
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
și de lucru ale muncitorilor, a fost înființat „Institutul de Asigurări Sociale” (IKA), care funcționează și în zilele noastre. Din punct de vedere simbolistic, Metaxas a introdus salutul roman și echivalentul fasciilor italiene, labrysul - toporul dublu de luptă. Spre deosebire de alți dictatori, Metaxas nu se putea baza pe sprijinul unui partid politic de masă. Singura organizație de masă a regimului a fost „Organizația Națională a Tineretului” (EON). În toată perioada în care a fost la putere, Metaxas s-a bazat doar pe
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
ianuarie 1941 și nu a mai apucat să-și vadă țara invadată de Germania Nazistă în timpul Bătăliei Greciei. Succesorul lui a fost Alexandros Koryzis. În timpul invaziei, trupele germane au depășit cu mare dificultate Linia Metaxas, fortificațiile construite în timpul în care dictatorul elen sa aflat la conducerea guvernului de la Atena. Ioannis Metaxas a rămas o figură controversată a istoriei elene. Dacă unii dintre greci criticat pentru conducerea dictatorială, este admirat de alții pentru politica sa populistă, patriotismul și demnitatea demonstrată în fața agresiunii
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
ofițer nazist în uniformă, care a fost publicată în mod repetat de către ziarul Avriani, care sprijinea partidul PASOK, a fost de fapt un fotomontaj fabricat în Bulgaria. Declarațiile lor nu au fost contestate până în prezent. După invazia turcă a Ciprului, dictatorii au renunțat în cele din urmă la Ioannides și politicile lui dezastruoase. La 23 iulie 1974, președintele Phaedon Gizikis a concovat o întrunire a politicienilor din vechea gardă, la care au participat Panagiotis Kanellopoulos, Spiros Markezinis, Stephanos Stephanopoulos, Evangelos Averoff
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
1974, Karamanlis cu noul format partid conservator, numit "Noua Democrație" a obținut o majoritate parlamentară masivă și a fost ales prim-ministru. Alegerile au fost urmate de referendumul din 1974 cu privire la abolirea monarhiei și instaurarea Republicii Elene, difuzarea proceselor foștilor dictatori în 1975 (care au primit condamnarea la moarte pentru înaltă trădare și revoltă, sentință comutată apoi la închisoare pe viață) și redactarea constituției în 1975. În 1977, "Noua Democrație" a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis a continuat să fie
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
al lui Cezar împotriva armatelor liderilor republicani Optimates. În urma acestei victorii și a morții lui Titus Labienus și Gnaeus Pompeius (cel mai mare fiu al lui Pompeius), Cezar a putut să se întoarcă la Roma și să conducă țara ca "dictator". Asasinarea sa a declanșat procesul ce avea să ducă la sfârșitul Republicii Romane odată cu domnia nepotului său, Augustus (Octavius), ca prim împărat al Romei. Republicanii conservatori îl avuseseră în frunte la început pe Pompei, până la bătălia de la Pharsalus în 48
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Plutarh, „triumful sărbătorit de el i-a nemulțumit pe romani mai mult decât orice. Căci el nu învinsese generali străini sau regi barbari, ci distrusese copiii și familiile unora dintre cei mai mari oameni ai Romei.” Cezar a fost făcut dictator pe viață, deși succesul său a fost de scurtă durată; Cezar a fost asasinat la 15 martie în anul următor (44 î.Hr.) de o nouă generație de oameni politici, în frunte cu Brutus și Cassius. Atunci, însă, deja sistemul Republicii
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
recente care discută subiectul, se află și "DSM-IV". Relația dintre paranoia megalomaniacă și conceptul dementia praecox a fost discutat de Domingo (2008). Printre figurile istorice considerate ca fiind "paranoici megalomaniaci" se află și Alexandru cel Mare, Vidkun Quisling, și fostul dictator Nicolae Ceaușescu. În literatură, paranoia megalomaniacă este "emoția operativă" din spatele romanului Thomas Pynchon, "Gravity's Rainbow.
Paranoia () [Corola-website/Science/317433_a_318762]
-
preajmă să-l oprească, acesta a continuat să funcționeze până a doua zi dimineață, când a sosit ciobanul cu oile din satul învecinat. Episodul al doilea începe arătând cum, la redacția ziarului "Scînteia", principalul ziar al Partidului Comunist Român, fotografiile dictatorului Nicolae Ceaușescu sunt modificate pentru a-l face pe acesta să pară mai impunător. După o vizită a președintelui francez Valéry Giscard d'Estaing, urmează să mai fie aleasă, înainte de închiderea ediției, doar fotografia de pe prima pagină. Cum, dintr-o
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
doar fotografia de pe prima pagină. Cum, dintr-o eroare de protocol, Nicolae Ceaușescu a apărut în toate fotografiile cu capul descoperit, în timp ce președintele francez și-a păstrat pălăria pe cap, redacția decide să modifice o fotografie adăugând căciula pe capul dictatorului. Din graba de a fi totul gata pentru ca ziarul să ajungă la prima oră în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, ziarul ajunge să fie tipărit cu fotografia incomplet modificată, Ceaușescu apărând în același timp cu capul acoperit și cu
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
și va emigra în 1820 în Paraguay unde studiază diferite soiuri de ceai, creînd în Santa Anna o cultură mare de ceai lucrată de amerindienii aduși de el în colonie. Cultura de ceai va distrusă și amerindienii goniți de soldații dictatorului paraguayan "José Gaspar Rodríguez de Francia" (1766-1840). Bonpland este arestat și dus la Asunción. Încercările lui Humboldt de eliberare a lui Bonpland au fost zadarnice. Pentru eliberarea lui Bonpland, au întervenit și guvernele Braziliei și Marii Britanii. Abia la 12 mai
Aimé Bonpland () [Corola-website/Science/321847_a_323176]
-
locală, dar ordinul de plecare către Messina a însemnat că acest succes tactic al napolitanilor nu a avut niciun rezultat practic. La acea vreme, doar Siracusa, Augusta, Milazzo și Messina mai rămăseseră în mâinile regatului celor Două Sicilii. Între timp, dictatorul Garibaldi a dat prima sa lege. Prin recrutare, nu a reușit să strângă mai mult de 20.000 de oameni, în timp ce țăranii, care sperau într-o îmbunătățire imediată a condițiilor grele în care erau obligați să trăiască de către nobili, s-
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
Messina lui Garibaldi, lăsând în cetate și restul redutelor doar 4.000 de oameni. Celelalte cetăți s-au predat înainte de sfârșitul lui septembrie. La 19 august, oamenii lui Garibaldi au debarcat în Calabria, mișcare la care Cavour a obiectat, scriind dictatorului o scrisoare în care insista să nu treacă strâmtoarea. Garibaldi, având susținerea tacită a regelui Victor Emanuel, nu s-a supus. Bourbonii aveau în Calabria aproximativ 20.000 de oameni, dar, în afara unor episoade ca cel de la Reggio Calabria, cucerită
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
și Garibaldi (26 octombrie 1860). Alții consideră că sfârșitul campaniei ar fi intrarea regelui în Napoli la 7 noiembrie. Garibaldi i-a cerut regelui permisiunea de a rămâne în fostul Regat al celor Două Sicilii timp de un an ca dictator și ca ofițerii săi să fie integrați în noua armată italiană. Când Victor Emmanuel a refuzat să-i accepte cererile, s-a întos la Caprera. Campania militară nu era însă terminată încă, fiindcă Francisc al II-lea a mai rezistat
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
-se pentru viața sa, a încercat să fugă, dar în ianuarie 1845 a fost prins de un grup de amerindieni lângă Xico, Veracruz. Aceștia l-au predat autorităților, iar Santa Anna a fost încarcerat. Viața i-a fost cruțată, dar dictatorul a fost exilat în Cuba. În 1846, Statele Unite au declarat război Mexicului. Santa Anna a scris la Ciudad de México în care declara că nu are nicio aspirație la președinție, dar că-și va folosi experiența militară pentru a respinge
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
chemat înapoi de conservatorii rebeli, cu care a reușit să revină la putere. În acest nou mandat, lucrurile nu au stat mai bine: a deturnat fonduri în propriile buzunare, a vândut alte teritorii Statelor Unite (Achiziția Gadsden), și s-a declarat dictator pe viață. În ciuda mitelor plătite armatei pentru loialitate, până în 1855 și aliații conservatori se săturaseră de Santa Anna. În acel an, o grupare liberală în frunte cu Benito Juárez și Ignacio Comonfort l-au răsturnat pe Santa Anna, iar el
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
sale, van Vogt a fost atras de monarhia absolută ca formă de guvernământ. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în seria "Arsenalele din Isher", seria "Mixed Men" și în povestiri ca "Heir Apparent", al cărei protagonist este descris ca un "dictator benevol". Van Vogt și-a sistematizat metoda de scris, folosind scene de aproximativ 800 de cuvinte acolo unde apărea o nouă complicație sau se rezolva ceva. Câteva dintre povestirile sale pun accentul pe rezolvările temporale, aceasta fiind o temă preferată
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]
-
mod grosolan. Războiul între Roma și samniți era iminent. Primul război samnit a fost scurt. Acesta a fost marcat de victorii romane pe câmpul de luptă și de o revoltă din partea soldaților, care a fost stinsă de atașamentul față de distinsul dictator Marcus Valerius Corvus. Despre Marcus Valerius Corvus se spunea că în tinerețe a învins în luptă un campion galic. Războiul a durat doi ani, sfârșindu-se în anul 341 cu Roma triumfătoare și samniții dispuși să facă pace. Războiul a
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
(în ) a fost o lovitură de stat, prin care Partidul Național Fascist condus de dictatorul italian Benito Mussolini a acaparat puterea în Regatul Italiei (Regno d'Italia). Marșul a avut loc din 22 octombrie până la 29 octombrie 1922. În martie 1919, Mussolini a fondat prima „Ligă italiană de luptă” (Fasci italiani di combattimento) la începutul
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
guvernului. Dacă forțele naționaliste care acționau în Spania continentală nu ar fi obținut întăriri de urgență, rebeliunea ar fi fost rapid înăbușită. Generalul Franco și alți lideri naționaliști au trimis emisari la Berlin și Roma pentru a cere ajutor. Atât dictatorul german, Adolf Hitler, cât și cel italian, Benito Mussolini, au răspuns pozitiv acestor cereri de ajutor. Italienii și germanii au trimis avioane de mare capacitate în Maroc, care au transportat pe calea aerului forțele naționaliste din Maroc în Spania continentală
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
din anul 1987 a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Semințele revoluției române din 1989 au fost plantate încă spre sfârșitul anului 1986, pe măsură ce muncitorii români au început să se mobilizeze împotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceaușescu. Conflicte de muncă spontane, dar limitate ca intensitate
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
urmă îi crede a fi orchestra venită să-i cânte lui Hitler. La reședință se aflau în acel moment Günther, invitat de Hitler la Berghof pentru o ședință cu șefii armatei, precum și Gaby (care venise să-i ia un interviu dictatorului). Jo află rapid că a nimerit în reședința lui Hitler, când dă nas în nas cu el în timp ce asculta la radio finala olimpică de box, în biroul personal al dictatorului. El face rost de o uniformă de ofițer și îl
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]