24,608 matches
-
trei trandafiri... Și atunci s-a hotărât să rupă mâța cât mai curând cu putință. Mai întâi și-a luat rămas bun, ca și alte dăți, de la Năstăsia, apoi și-a sărutat cei doi copii, care dormeau somn dulce de către dimineață și a ieșit în curte, în răcoarea vaporoasă a zorilor de zi. Zornăitul tot mai depărtat al soneriei bicicletei confirma plecarea lui Ariton pentru încă două săptămâni cel puțin. Dar gospodarul, la ieșirea din sat, a virat la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu visezi, bărbate! Tu ai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cruța viața! Dar poftește puțin afară, că trezim copiii din somnul cel mai dulce... Năstăsia a cercat să-și pună pe umeri o flănea. Lasă flăneaua și ieși numaidecât în cămeșoi!.. Poate te tămăduiești de patima ceea arzătoare în răcoarea dimineții... Lasă și gumacii, fă! Ajunși în curte, Ariton a apucat-o energic pe Năstăsia de umeri, a condus-o până la ieșire și i-a făcut vânt către mijlocul drumului, după care a răsucit cheia în broasca porții. Direcția Țarna Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pădurea din imediata apropiere a satului. Vântoasa ce s-a abătut asupra acelor locuri a venit ca o mană cerească pentru el și pentru alte familii din cartierul sărăcăcios al Mitocului. Și-apoi să vedeți domniile voastre hărnicie la bruneți de dimineață devreme și până târziu în noapte la cărat cu spatele, fără odihnă, toată uscătura doborâtă de vânt; că domnul pădurar Haliță nu le îngăduia să intre cu căruța în pădure decât o dată sau de două ori pe zi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fără pericolul amenințării vreunor posibile incidente neplăcute. Așa că elevilor nu le mai rămânea altceva de făcut decât să aștepte evenimentul cu elanul și optimismul caracteristice vârstei cravatelor purpurii, ferm hotărâți să mai dea o lovitură imperialismului american agresiv. * * * Într-o dimineață superbă de mai, detașamentul de protocol al pionierilor moscoviți, parcă pierdut pe undeva în imensitatea spațiului de la Șeremetievo, aștepta aliniat, ca pentru un important ceremonial, cu mult înainte de sosirea aeronavei ce-l transporta pe plenipotențiar via Washington-London-Moskva. Ceva mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot fiecare în parte a ținut să-mi strecoare în buzunar ceva bănet, răsplata doamnei Valy fiind, evident, mult mai consistentă decât a cătanei, care avea să-i mărturisească, se vede, multe de tot, căci abia a doua zi de dimineață, pe când Ucu se pregătea să plece definitiv de-acasă, soldatul și-a arătat fața, sub ploaia de "dumnezeii și bisericile mă-tii de dezertor, că nici atunci când e vorba de moarte, la o adică, nu uiți de curve", ploaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata citește iar, întoarce hârtia pe toate fețele. Rămâne în suspans data la care am aruncat caietul în pubelă. Îi lămuresc: "Într-o dimineață..." Tata, împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la Spații Verzi..." Șeful, nimic nou: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o semnătură cu înflorituri multe, de parcă ar picta un tablou... Suntem pe picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viață 60 Atlantida 105 Praf și libertate 107 Nemuritorul 111 Nemuritorul 127 Idei (Aventura III) 150 Cockteil (Aventura IV) 193 În fantezie Partea I Adorație (Piatră pe cer) Sînt, mă numesc Ileana Cezarina și iată: It's lovely. Într-o dimineață rece a unei toamne cu amiezile fierbinți și nopțile cu temperaturi scăzute am ieșit afară din casa mea (casă suficient de mare, vilă într-un colțișor cu astfel de construcții foarte aproape de centrul civic și de centru în general) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o dimineață mai răcoroasă. La amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea că s-a ars la limbă cu ceaiul în acea dimineață. Nu a întârziat, deși nu s-a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că tot ceea ce am nevoie de la viață este Angi. Ceremonia de cununie fu scurtă, simplă și frumoasă. Eram în alt oraș, și eu, Irin Pilier devenisem Irin Soul. Într-o bisericuță frumoasă, plină de trandafiri roșii și albi, în acea dimineață de duminică Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne lipsești. Atât Irin cât și eu am vrea să te vedem. Așa că, dacă nu ți-ai făcut încă planuri pentru luna de miere, permite-mi să-ți spun că Jamaica este locul ideal. Am fi încântați să ne vizitezi. Diminețile, zilele aici trec liniștite. Numai poziția Soarelui pe cer este indiciu al trecerii timpului. Noi stăm de multe ori pe plajă admirând marea, nopțile. Aici nopțile sunt blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii reci și luminoși, dimineața din ce în ce mai mare. Îmi iau avânt. Sunt liberă. Apare aerul curat. Sunt, devin, plec cu vântul. Zbor căzând spre pământ. Lumea bună își trăiește viața. Suntem civilizați. E palpitant. E interesant. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fusese cu el? Telefonul sună. După șase apeluri răspunse robotul: "Bună, sunt Doru. Nu putem vorbi momentan, dar îmi poți lăsa un mesaj." "Pentru asta am cumpărat telefonul", se gândise să adauge. Bună, Doru. Sunt tot eu. Te sun de dimineață. Sunt îngrijorat. E din cauza tipului ăluia care te-a căutat alaltăieri? Hai, Dorule, vino și discută cu mine. Nu-fi stă în fire să lipsești atât de la servici! Avem nevoie de tine. Știu că mă asculți... O.K., Doru, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vezi ce faci! Hei! Scuză-mă că te întrerup. Sunt Olimpia. O.K. Olimpia, ce fu asta? Și ai face bine să-mi explici cât mai repede. Deci, eu vreau să stăm puțin aici amândoi. Nu vom putea ieși până dimineață. Ei, poți oricând suna la poliție. Adică, dacă-ți fac un rău atât de mare, chiar eu voi suna. Zi-mi totuși despre ce e vorba. Ești însurat. Da. Și? Și nu prea bagi în seamă restul femeilor. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-și bea cafeaua în bucătărie. Ce ești așa îngândurată, Ceci, a întrebat-o Elena ce venise să-i spună „pa” înainte de a pleca la școală. Mă gândesc la visul mamei. —Ce vis? — Visul pe care mi-l spuse de dimineață. A visat ceva rău? se îngrijoră Elena. Nu!respiră adânc Cecilia, dar mă tem să nu prevestească ceva rău. —Spune-mi și mie ce-a visat. —Hai, du-te la școală că nu ai timp pentru așa ceva! — Te rog, Ceci
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o avea Tatiana. În această situație, abia acum va înțelege Gelu ce înseamnă să te descurci singur. S-a angajat, ca să nu se facă de rușine, într-un alt oraș la o firmă de construcții. Munca era grea. Lucra de dimineață până seara, dar lucra că nu avea încotro. Cu timpul, a uitat și de iubita lui. Și-a adunat bănuț cu bănuț. Nu-i mai dădea mâna să-i risipească că nu mai era mamă-sa căreia să-i ceară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Au servit niște dulciuri, câte o cafea, a prezentat-o pe Cecilia, i-a vorbit despre planul lor, apoi a condus-o la cunoștința unde avea să rămână peste noapte. —Matei, te rog din suflet să vii cât mai de dimineață, ca să-i prind și eu pe cei cu care am treabă. — Sigur. La șapte și un sfert este bine? —E bine. Începe să ningă serios, observă Cecilia. Chiar dacă este traficul mare dimineața și zăpada crește, până la opt tot ajungem. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rog din suflet să vii cât mai de dimineață, ca să-i prind și eu pe cei cu care am treabă. — Sigur. La șapte și un sfert este bine? —E bine. Începe să ningă serios, observă Cecilia. Chiar dacă este traficul mare dimineața și zăpada crește, până la opt tot ajungem. A îmbrățișat-o ținând-o mult la pieptul lui. Vezi să nu uiți să te trezești devreme. —Pa! Toată noaptea a nins îmbrăcând capitala în haina de zăpadă proaspătă a iernii. Dimineața, Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te trezești devreme. —Pa! Toată noaptea a nins îmbrăcând capitala în haina de zăpadă proaspătă a iernii. Dimineața, Matei a fost prezent la locuința Ceciliei cu un buchet de trandafiri. Unde i-ai găsit atât de frumoși și atât de dimineață? Pentru tine, pentru revederea noastră, pentru iubirea noastră. — Îți mulțumesc, romanticule. Ai rămas același, îl sărută pe obraz, admirând trandafirii. Își ia rămas bun de la gazdă, se urcă în mașină cu trandafirii și pornesc pentru rezolvarea problemelor. Până la prânz, Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu-mi aduc aminte, sau poate nici n-am visat nimic fiindcă am dormit buștean. Mă duc să mă spăl pentru că mă simt prost să fiu așa lângă un băiat ca tine care ți-ai pus la punct ținuta de dimineață. Mai stai să vorbim, că ai timp să te speli, o ține să nu plece. —Vin imediat, se ridică și merge la baie. După ce s-a spălat, vrea să se îmbrace dar, Matei o oprește. —Ai spus că vii imediat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de logodnă, glumește Cecilia râzând. — Voi fi pe urmele tale. Unde, în Germania? — Chiar și acolo de mine n-ai să scapi. Era ultima zi pe care o mai puteau petrece în Sinaia. A doua zi trebuia să plece de dimineață la București, să meargă la aeroport pentru ca Cecilia să și ia zborul spre Germania. De aceea ei și-au făcut acea zi cât mai plină și cât mai frumoasă. Cecilia, fiind credincioasă, mai ales de când se rugase pentru mama ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
constatau nicio schimbare în afară de buna dispoziție a fetei. Matei, când era puțin mai liber, trecea să stea de vorbă cu ea. Îi aducea cărți de citit, o întreba despre Aurel, despre planurile care le are cu el. — Într-o bună dimineață a încercat să se ridice în fund, cum învățase de la o vreme, punându-și palmele sub șolduri în poziția orizontală și săltându-și încet trunchiul. În mișcarea ei plapoma i-a alunecat și ea a simțit puțin, foarte puțin această
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mâncare mi-a adus și mama și soacră-mea. Mă ierți, dacă îți spun adevărul? — Doamne ferește! Ce-ai făcut? M-am îmbătat. — Nu te-au arătat pruncii cu degețelele?, i-a spus ea îngăduitoare. Nu, fiindcă m-am dus de dimineață la ei și le-am povestit, le am spus atâtea și atâtea și ei, drăguții, m-au ascultat uitând să mă mai dojenească. Ți-am adus și fructele. Dacă ei m-au iertat, mă ierți și tu?i-a întins
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai putea nici să plângă. Se uita la chipul ei care chiar sub aparate păstra frumusețea lui. A închis ochii și i-a venit în minte adevăratul ei chip dinaintea accidentului. Atunci și-a amintit de exercițiul făcut în chiar dimineața accidentului, când a privit-o lung ca să vadă dacă imaginea din mintea lui coincidea cu chipul soției sale. Doamne, Dumnezeule! să fi fost acela un semn prevestitor sau pur și simplu o presimțire a ceea ce avea să se întâmple? Tot
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]