6,113 matches
-
lui, aruncând. Deci are mână, iar mâna poate prinde. Trupul lui, conturat prin mingea aruncată. Știe repetițiile. Chiar și fără el, sau fără ca altcineva s-o gândească. Mai trebuie să-și amintească și altceva. Altceva ca să salveze pe cineva. Mesaj disperat. Dar poate că nu mai disperat decât ăsta. Specialiștii în medicină năvăliră asupra lui. Karin începu să-i încurce din ce în ce mai mult, inutilă odată ce terapeuții preluară controlul. Dar rămase prin preajmă, ca să ajute, acolo unde se putea, să-și readucă fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâna poate prinde. Trupul lui, conturat prin mingea aruncată. Știe repetițiile. Chiar și fără el, sau fără ca altcineva s-o gândească. Mai trebuie să-și amintească și altceva. Altceva ca să salveze pe cineva. Mesaj disperat. Dar poate că nu mai disperat decât ăsta. Specialiștii în medicină năvăliră asupra lui. Karin începu să-i încurce din ce în ce mai mult, inutilă odată ce terapeuții preluară controlul. Dar rămase prin preajmă, ca să ajute, acolo unde se putea, să-și readucă fratele de douăzeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adresa lui de-acasă? Mark Schluter, Sherman 6737, Kearney, Nebraska. Prezent la datorie. E sigur?, ei de colo. Cât de siguri ar vrea ei să fie? Îl întreabă dacă locuința lui e în Kearney sau în Farview. Încă o încercare disperată de a-l zăpăci, nimic mai mult. Sigur, acum locuiește în Farview. Dar ei nu i-au cerut niciodată să răspundă la timpul prezent. Îl întreabă cu ce se ocupă. Întrebare-capcană. Pierde vremea cu prietenii lui. Se duce să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l salveze de sine însuși? Ea își retrase brațul. Nu face ca totul să sune așa de grosolan. Măcar n-o luase în râs, așa cum ar fi făcut celălalt bărbat. Dar se auzise și ea vorbind, auzise cât era de disperată. O să sfârșească exact ca mama ei, care folosea Sfânta Scriptură ca pe un glob de cristal de ghicit viitorul. Chiar trebuie ca femeia asta să fie destinul? întrebă Daniel. N-ar putea fi pur și simplu un noroc, o dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. —Uite! strigă Mark. S-a mișcat. Acul a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cel pe care l-am pus eu în loc. El se opri și o privi cu coada ochiului. —E exact genul de căcat pe care-l făcea soră-mea. O clipă, își recăpătă suflarea. Își întinse brațele spre el, prudentă, dar disperată. —Oh, Mark! Mark...? Îmi pare rău, dacă am spus sau am făcut ceva... —Dar soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată un Chevy Cameo Carrier clasic, din 1957, cu o porcărie din asta Mazda din 1990. O lăsară nervii. Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu ne jucăm de-a mama și de-a tata? Bonnie roși și-l ghidă spre casă. Pe tot drumul înapoi pe stradă, Mark îi atrase atenția asupra unor mici anomalii: un copac lipsă, altă mașină pe alee. Fiecare succes disperat al memoriei îl stimula puțin. O magazie pentru unelte a unui vecin, plasată cu patru metri și jumătate mai la vest îl înveseli la culme. Memoria lui vizuală o năuci pe Karin. Leziunile îl deblocaseră cumva, îi îndepărtaseră categoriile mentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Legea drepturilor cetățenești, iar ea contracară cu documentul întreg, memorat. El ieșise în fugă din cameră, cu decibelii la maximum, urlând: — Poate că așa e în Constituția ta! Rupp îi făcea curte conștiincios, cu simțul răspunderii, recurgând la rugăminți din ce în ce mai disperate: să-l ajute cu nevăstuica lui. O excursie la o expoziție de aeromodele. Să lipească plicuri pentru o gală de binefacere de proporții. Ea era responsabilă cu replicile vesele. Pune-i botniță. Încearcă o decolare solo. Îndoapă-te. Toată lumea aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spatele cu ulei calmant, apăsând în sfârșit aproape atât de tare cât îi cerea ea. Făcea dragoste cu el, imaginându-și că e femeia pe care și-o imagina el. După aceea, o apuca o tandrețe frenetică, un ultim efort disperat de a se pune pe picioare și de a drege ce era între ei. —Daniel, îi șoptise ea la ureche, în întuneric. Danny? Poate că ar trebui să ne gândim la ceva mic. Ceva nou. Ceva care să fie câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucru cu care Gerald Weber nu se putea lăuda. Prin method-acting, Weber încercă să se instaleze în bărbatul așezat în fața lui, țesând teorii. Mult mai ușor i-ar fi venit s-o ghideze pe Karin, cercetările ei înspăimântate, e-mailurile ei disperate, autoanihilante. Cum l-ar fi putut locui pe Mark Schluter suferindul de Capgras orb la toate, când nu-l putea locui nici măcar pe Mark Schluter mecanicul amator de mașini și tehnicianul de la abator sănătos? Nu-și mai putea imagina nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căruia să i se dedice - poate că ar fi devenit o ființă cu totul diferită. O puseră să pregătească broșuri. Să copieze materiale pentru gale de strângeri de fonduri și să facă lobby. Foc cu artilerie ușoară în războiul din ce în ce mai disperat pentru apă. Bineînțeles, munca adevărată o făceau profesioniștii. Dar până și eforturile ei de novice contau. Daniel, care aproape că se temea să se uite la ferocitatea ei crescândă, o conducea prin materialele de cercetare, trasându-i obiectivele. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dădu puțin înapoi. Povestea aia pe care ați spus-o cu meningiomul. David? Vocea lui își cerea scuze. Weber îi făcu semn din cap să continue. Mă întrebam... Mă gândeam că poate tatăl meu... Weber își ridică privirea, un reflex disperat. Sylvie își pusese rucsacul în spate și urca scările spre ieșirea din amfiteatru. O urmări până ajunse sus, în timp ce Bloitov murmură ceva și se evaporă. Nu se întoarse să se uite înapoi. Unde te duci? Weber apelă la spațiul simbolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râul? Dar pe mine cine mă salvează? Unde dracu’ e Doctorașu’? Am să-l întreb atâtea chestii. Tipul s-a cărat de-aici așa de repede că zici c-am încercat să-l poponăresc eu pe el. Ochii lui căprui disperați se întoarseră spre ea, așa că trebuia să spună ceva. N-a fost vina ta, Mark. Omul are problemele lui. El se aplecă în față pe pantă, gata să sară. — Cum adică „problemele lui“? Ea făcu un pas înapoi. Calculă distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să opună acestui triplu blestem decât o singură consolare. O parte din noi ar putea modela un alt modelator. Și din bucla asta simplă se năștea toată dragostea și cultura, abundența ridicolă de daruri, fiecare dintre ele fiind o dovadă disperată că eu nu eram totuna cu asta... N-aveam casă, nici un întreg la care să ne întoarcem. Sinele se împrăștia ca o pojghiță pe tot ce-i ieșea înaintea ochilor, transformat de fiecare rază a luminii schimbătoare. Dar dacă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unui bărbat care voia s-o țină lângă el, căpătase realitate. Nici măcar nu mai era o chestiune de muncă valoroasă, de autoîmplinire. Chiar dacă, spusă cu voce tare, ar fi sunat a autoamăgire, acum era sigură: apa voia ceva de la ea. Disperată, o sună pe Barbara și îi ceru ajutorul pentru supraveghere. —E o chestie de doar câteva zile, până când acționează medicamentul și-și revine din pasa asta. Obiectivele tratamentului se schimbaseră. Nu mai simțea nevoia ca Mark s-o recunoască. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi trebuit s-o alunge cu multe luni în urmă. N-avea nici un motiv să n-o facă. Poate doar iubirea reziduală față de fratele ei. Sau doar grija pe care o arată față de orice ființă. Probabil că o consideră hidoasă, disperată, o cochilie măruntă și sfărâmicioasă de nevoi. N-are cum s-o dorească și niciodată n-a dorit-o cu adevărat. Și totuși se încăpățânează să rămână decent față de ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se adună, își scutură părul și îndreaptă spre el toată forța golului ei. Adoptă o poză de nepăsare, ca pentru o revistă de modă. Asta l-ar dezgusta, dacă n-ar fi ceea ce recunoaște în ea și împărtășește. Speranța aceea disperată că poți scăpa nedescoperit. — Îți spun tot. Cât de multe vrei să știi? Nu vrea să știe nimic. Chiar și acum, ar vrea să dispară cu ea, într-un loc unde cuvintele nu ajung. —Jurnalistă, se adresă ea parbrizului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de a supraviețui: Romanul modern al "curentului de conștiință" nu are constrângeri. Se distinge polifonia vocilor subliniată astfel de George Călinescu: <ref id="16 "> 16 Călinescu, George , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Editura Minerva, București , 1982, p . 743
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
la un moment dat un dor de studenții mei și de toată efervescența discuțiilor noastre de seminar, a dezbaterilor noastre pe texte, încât Doru mi-a propus, după ce mi-a dat un șervețel să-mi șterg nasul inflamat de plânsul disperat pe această temă, să-mi organizeze el un cenaclu literar acasă. M-am luminat la față și am avut câteva luni un Cenaclu de vineri, printre cutii cu cărți (căci nu ne mutaserăm chiar de tot), burta mea enormă (unde
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și milă? MÎndră Moarte, oriunde ți-am zărit fața, ai venit cu milă, cu dragoste și Îndurare și ne-ai adus tuturor sentințele tale de iertare și dezlegare pline de mîngîiere. Oare n-ai salvat tu de la exil viețile celor disperați, care nu izbuteau să-și găsească un cămin? Oare nu ne-ai deschis ușa ta Întunecată nouă, celor care n-am găsit o ușă prin care să intrăm, oare nu ne-ai oferit adăpost nouă, celor lipsiți de adăpost, celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi, Bunny! Stai jos și ia o gustare și povestește-ne! CÎnd ai făcut această faptă disperată? — Astăzi, șopti domnul Gates cu glas răgușit. Crezi c-am făcut bine? Ne privi pe toți cu o expresie aproape speriată, cu ochii gata să-i iasă din orbite. Doamne! Ce-am mai rîs de povestea asta: părintele Dolan Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de sete. Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la întâlnirea voastră. Aștepți răbdătoare să iasă cei trei. Afli că înăuntru sunt: poștașul, avocatul și agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul unei prăbușiri. Secretara sună la Poliție. Intri în încăpere împreună cu polițiștii, vezi vedeta zăcând nemișcată, la pământ și spui: „Arestați poștașul! El e criminalul.” Ai dreptate, dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]