7,061 matches
-
mass media, fie prin legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită vocea prin intermediul undelor. Vedem deci că, prin diversificarea tehnicilor și prin generalizarea utilizării lor, reglementarea campaniilor electorale s-a dezvoltat în numeroase direcții precum sondajele, publicitatea și, mai ales, întrebuințarea mijloacelor audiovizuale. Metodele folosite în campaniile electorale au fost raționalizate în cadrul pregătirii și al transpunerii practice a strategiilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
egală diversitate cu a acestora. Deși lamarckistă în esența ei, o asemenea interpretare se bazează pe mecanismul complementarității structurale dintre antigene și anticorpi, de la nivelul CDR, considerându-se principiul potrivirii „broască-cheie”, dintre anticorp și antigen. Ulterior, s-a constatat că diversificarea moleculară a imunoglobulinelor are la bază mecanisme genetice de recombinare, funcționale în însuși procesul de asamblare a genelor active pentru imunoglobuline. Și prelucrările post-transcripționale (splicing alternativ, editing) sau post-translaționale pot aduce un plus de diversificare în arhitectura moleculară a imunoglobulinelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ulterior, s-a constatat că diversificarea moleculară a imunoglobulinelor are la bază mecanisme genetice de recombinare, funcționale în însuși procesul de asamblare a genelor active pentru imunoglobuline. Și prelucrările post-transcripționale (splicing alternativ, editing) sau post-translaționale pot aduce un plus de diversificare în arhitectura moleculară a imunoglobulinelor. Regiunile hipervariabile ale catenelor imunoglobulinice contribuie în cea mai mare parte la marea heterogenitate a acestora. 2.1.2. VARIAȚIA IZOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Imunoglobulinele au calități de anticorpi (Ac ), prin care recunosc și se cuplează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
variabilității structural-moleculare a imunoglobulinelor și anume: variația izotipică, variația alotipică și variația idiotipică. Heterogenitatea izotipică definește variantele biochimice ale imunoglobulinelor. Denumirea acesteia derivă de la cuvântul grecesc izos = același. Această variabilitate a apărut în decursul evoluției speciei, printr-un proces de diversificare genică, ca urmare a acumulării mutațiilor în sectoarele genice pentru regiunea constantă a catenelor grele, ceea ce a determinat variații în secvența de aminoacizi a acestei regiuni. Tocmai asemenea variante biochimice ale regiunii constante a catenelor H se comportă ca determinanți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferențe au stat la baza clasificării acestor imunoglobuline în subclase antigenice, desemnate IgG1, IgG2, IgG3, IgG4, respectiv IgA1, IgA2 etc. Subclasele moleculare ale acestor izotipuri imunoglobulinice prezintă determinanți antigenici specifici și conferă un plus de heterogenitate catenelor H și de diversificare a moleculelor Ig, chiar dacă diferențele în secvența de aminoacizi dintre catenele H ale acestor subclase imunoglobulinice sunt mici. De exemplu, între IgG 1 și IgG4 s-a identificat o diferență de 24 aminoacizi. Cea mai importantă deosebire dintre aceste două
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Se știe însă că secvențierea celui mai complex genom, cel al speciei umane, a evidențiat existența doar a circa 35 000 gene distincte, dintre care doar câteva au semnificație imunologică. Astfel, a trebuit să fie identificate alte surse ale enormei diversificări a informației genetice responsabile de realizarea răspunsului imun. Elementul primar care asigură variabilitatea imunoglobulinelor este existența segmentelor genice multiple pentru regiunea variabilă (de ordinul sutelor) și chiar pentru regiunea constantă (între 1 și 10), dar și pentru alte sectoare ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acestor segmente genice prin permutări în cadrul mecanismelor de rearanjare, funcționale în procesul de maturație a limfocitului, aduce plusul de variabilitate pentru catenele imunoglobulinice. Rearanjarea de segmente genice imunoglobulinice este realizată deopotrivă în limfocitele B și în limfocitele T, conducând la diversificarea imunoglobulinelor și, respectiv, a receptorilor de antigene din celulele T. Ea reprezintă un tip special de recombinare, cu totul diferit de recombinarea somatică din crossing-over-ul mitotic, în care sinapsa cromozomilor omologi este o condiție „sine-qua-non” a procesului, având loc schimb
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmente prezintă deleția sectorului codificator la unul sau la ambele capete ale lor, sau sunt lipsite de semnale corespunzătoare pentru recombinare, astfel că, de regulă, doar segmentul genic Vλ se recombină cu suprasegmentul JH - Cλ. Cu toate acestea, potențialul de diversificare a genelor imunoglobulinice rămâne foarte mare și la păsări, datorită mecanismului de conversie a unor secvențe de 10-120 perechi de nucleotide din pseudogene în regiuni active Vλ1. Secvența nemodificată Vλ1 nu este exprimată nici chiar în cursul etapelor timpurii ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imun. O secvență rearanjată Vλ1 are patru-șase segmente convertite, dispuse pe toată lungimea sa, derivate fiind din diferite pseudogene donatoare. Dacă toate pseudogenele participă într-un asemenea proces, rezultă 2,5 108 combinații posibile, ceea ce reprezintă o enormă capacitate de diversificare. 3.3. ORGANIZAREA ȘI REARANJAMENTUL SEGMENTELOR GENICE PENTRU CATENELE GRELE (H) ALE IMUNOGLOBULINELOR Analiza organizării segmentelor genice pentru catena H a imunoglobulinelor arată că și în cazul acestora este utilizată o strategie arhitecturală și de rearanjare de segmente genice asemănătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
constituindu-se gena activă în sinteza unei catene imunoglobulinice de tip H. Acest rearanjament de segmente genice H se realizează într-unul dintre cei doi cromozomi omologi ai perechii 14 de cromozomi umani. Există până la 20 de segmente genice pentru diversificare (D), fiecare codificând între 5 și 15 aminoacizi. Numărul de segmente genice VH este de ordinul câtorva sute, fiecare asemenea segment având la terminalul 5’ o secvență lider, desemnată LeH. La șoarece, s-a estimat a fi un număr de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
există patru secvențe diferite pentru domenii distincte, dar similare, ale regiunii constante a catenei grele a IgG. Astfel, în asamblarea unei catene imunoglobulinice H există 500 12 4 = 24 000 variante. Pentru imunoglobulinele care au catene ușoare de tip LK, diversificarea este și mai mare și anume, de ordinul 24 000 1400 = 33 600 000. Limfocitele B virgine (care nu au luat încă contact cu vreun antigen) au deja gene funcționale rearanjate pentru catenele L și H, exprimând anticorpi din clasa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a reprezenta mecanismul esențial în generarea diversității anticorpilor. La om, acest proces are loc în prezența antigenului și se produce în centrii germinativi din țesutul limfoid periferic. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice prin transpoziție, la care se adaugă mecanismele de diversificare enunțate mai sus, permite ca, în condițiile existenței a mai puțin de 1000 segmente genice diferite în linia germinală, organismul să producă miliarde de tipuri diferite de imunoglobuline, constituind așa-numitul repertoriu al imunoglobulinelor. Descoperirea mecanismelor de transpoziție naturală, fiziologică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
să -l plătească, asigură un repertoriu cât mai larg de imunoglobuline, capabil să acopere necesitățile de a contracara cei mai diverse antigene și a asigura supraviețuirea organismului și perpetuarea speciei. Mutația somatică reprezintă, la rândul său o sursă importantă a diversificării secvenței de nucleotide din segmentele genice imunoglobulinice și a diversității moleculare a imunoglobulinelor. Compararea secvențelor genelor imunoglobulinice exprimate și ale segmentelor genice din linia germinală permite constatarea că în genele imunoglobulinice exprimate apar noi secvențe de nucleotide. O anumită diversitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
afecta mecanismele engramării asociate proceselor de memorie. La păsări, în bursa lui Fabricius, este exprimată doar RAG2, dar locii genici IgH și IgL conțin doar o singură regiune V funcțională, astfel că recombinarea V(D)J generează un singur produs. Diversificarea are totuși, loc, dar ulterior, atunci când celulele B care conțin genele IgH și IgL rearanjate, migrează în bursă și suferă conversie genică extensivă prin utilizare de elemente dintr-un set mare de pseudogene, aflate în amonte de situsul V. Mecanismul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genă care a specificat sinteza unei catene polipeptidice, a cărei lungime era aproximativ egală cu aceea a regiunii constante a catenei L. În cursul evoluției, gena primordială a fost în mod repetat duplicată, iar acumularea mutațiilor a condus la o diversificare progresivă a genelor cu secvențe omologe, determinând diferențele actuale în secvența de aminoacizi a domeniilor catenelor H și L. Dacă prima duplicație s-a realizat printr-o rearanjare structural-cromozomală complexă, duplicația ulterioară s- a produs mult mai ușor, prin crossing-over
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mutațiile punctiforme la nivelul exonilor regiunii V a segmentelor parțial asamblate VJ sau VDJ, datorită ineficienței mecanismelor de reparare a leziunilor din ADN, mecanisme care predispun la erori. La iepure și la găină s-a constatat că mecanismul major al diversificării în aceste regiuni este reprezentat de conversia genică, realizată printr-un mecanism aparte în cadrul căruia porțiuni importante de secvență de nucleotide sunt copiate din segmentele genice V ale unor pseudogene (ΨV) aflate în amonte de locul în care sunt cantonate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mecanism aparte în cadrul căruia porțiuni importante de secvență de nucleotide sunt copiate din segmentele genice V ale unor pseudogene (ΨV) aflate în amonte de locul în care sunt cantonate segmentele genice pentru imunoglobuline sau pentru TCR. Un alt mecanism de diversificare este cel al recombinării prin shift-macazul sau comutarea - clasei). Regiunea constantă a moleculelor Ig este specificată prin unități de transcripție care cuprind mai mulți exoni. În cursul maturării limfocitelor B are loc o recombinare intracromatidică (intracromozomală) în cadrul secvenței genice pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genelor funcționale pentru Ig, respectiv, pentru TCR, recombinarea este predispusă la imprecizie, având loc pierderea unui număr variabil de nucleotide de la capetele segmentelor genice care se recombină, după cum poate fi realizată adăugarea randomică a unor nucleotide, ceea ce conduce la apariția diversificării joncționale, care amplifică enorm variabilitatea regiunii variabile a catenelor Ig, respectiv a catenelor TCR. Monospecificitatea imunoglobulinelor și a TCR-urilor sintetizate de o celulă B, respectiv de o celulă T, este consecința excluziei alelice. Este un caz tipic de reglare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
procesate. Linia evolutivă a limfocitelor oferă un exemplu de oportunism evolutiv în sensul că utilizează același mecanism pentru a asambla informația genetică funcțională în dirijarea sintezei proteinelor care au o regiune variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca potențial de diversificare și, în consecință, asigură un spectru mai limitat de funcții efectoare atât în limfocitele B, cât și în limfocitele T (Lewin, 2000). Celulele T produc două tipuri de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sensul că utilizează același mecanism pentru a asambla informația genetică funcțională în dirijarea sintezei proteinelor care au o regiune variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca potențial de diversificare și, în consecință, asigură un spectru mai limitat de funcții efectoare atât în limfocitele B, cât și în limfocitele T (Lewin, 2000). Celulele T produc două tipuri de TCR: αβ și γδ. TCR de tip αβ este un heterodimer alcătuit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
plus de complexitate și dificultate în identificarea moleculelor HLA și a genelor codificatoare corespunzătoare. Există numeroase argumente în sprijinul ipotezei potrivit căreia locii genici HLA au rezultat în urma mecanismului duplicației genice, pornind de la o singură genă primordială copiile rezultate suferind diversificare prin mutație și recombinare genetică între locii genici și alele. Această origine graduală (geneză succesivă) a alelelor HLA impune ca aplicarea metodologiei de tipare bazată pe analiza ADN să se bazeze pe o abordare în mai multe etape în procedura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Evoluționiștii moderni pun la baza evoluției progresive a lumii vii mecanismul duplicației genice (Ohno, 1970). Duplicația genică este considerată singurul proces biologico-genetic care ar fi putut asigura geneza de multiple copii genice pornind de la o genă inițială, ulterior având loc diversificarea structurii acestora, prin acumulare de mutații și pe această cale realizându-se și achiziția de funcții noi (fig. 16.7). Duplicația genică se realizează prin crossing-over inegal în meioză sau mitoză și prin replicație eronată a ADN. Nu poate fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
avut loc independent în linia păsărilor de linia mamiferelor, astfel că acum aproximativ 200 milioane de ani a fost diferențiată protogena pentru catena epsilon (ε) programată a funcționa în etapa embrionară, pentru ca aproximativ acum 85 milioane de ani, înainte de marea diversificare a mamiferelor, alte evenimente de duplicație genică să afecteze genele din cei doi clusteri genici, diferențiindu-se gena ε în clusterul β-globinic cu specificitate embrionară, precum și pseudogenele din cei doi clusteri genici. La majoritatea mamiferelor, protogena γ a fost programată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lingvistice inestimabile, pentru că toate limbile propun o viziune diversă asupra unei lumi unice, toate au un geniu al limbii, toate sînt mărturii ale evoluției spirituale a omului și implicit a planetei pe care în chip lingvistic o locuiește omul. În privința diversificării pe continente, cele mai multe limbi sînt vorbite în Africa și apoi în Asia. Insula Noua-Guinee, a doua insula din lume ca suprafață, după Groenlanda, este insula pe care se vorbesc cele mai multe limbi din lume (peste 850). Statul Vanuatu este țara cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
teorie opusă descendentei acestor limbi dintr-o limba mama comună este susținută de N.S. Trubetzkoy 239, idee sprijinită, printre alții, si de lingvistul sovietic N.I. Marr.240 Această "teorie inversă" susține că familia indo-europeană nu s-a format în urmă diversificării dialectale a indo-europenei comune, ci, dimpotrivă, tocmai prin amestecul și apropierea treptată a unor limbi diferite care au ajuns să se asemene în timp și să devină limbi înrudite. Trubetzkoy afirmă că limbile indo-europene ar trebui caracterizate mai degrabă structural
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]