KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă păcălit de viclenia lui Luca, întrebându-se dacă nu cumva omul avea dreptate, iar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în gură însă, simți un mare gol. Asta pentru că moșul, mecanic priceput, îi deșurubă pula instataneu, dispărând cu ea-n mulțime cât ai zice pește. - Aaaahh!!! urlă Luca, disperat, făcând ca toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor și autor al Silogismelor amărăciunii intrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
și eu, cât de încet puteam, pentru a nu deranja tăcuta adunare. Eu... - Liniște acolo, Maro, începe cenaclul, urlă John Euripide, văzând cu nemulțumire că șușoteala noastră nu contenea. Tot timpul creezi probleme, Maro, la fiecare adunare, nu înțeleg, ce dracu’ ai? Să nu-l iei în seamă pe nebunul ăla, mă atenționă Euripide. Demența acestei zile atingea treptat momentul de unde aș fi putut începe să fiu încântat de felul în care se desfășurau lucrurile. Vecinul meu se retrase în poziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
nu vom mai putea lucra împreună! În ochii lui Maro scăpăra o flacără cumplită și era cât pe ce să explodeze, dar s-a liniștit, așezându-se. Îmi părea, până la urmă, un tip destul de echilibrat. - Talent de talie mondială pe dracu’! mai spuse el, suficient de tare pentru a fi auzit de absolut toată lumea. Bineînțeles că reacțiile de indignare ale celor din sală nu se lăsară prea mult așteptate, iar rezultatul fu o huiduială prelungă la adresa lui Maro, pe care îl compătimeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui mai orbitor diamant, lăsând vederii dinți uriași, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

să tușească tare și răgușit. Ivanov stă alături, vecinul continuă să bubuie, iar acest zgomot îi pătrunde insolent în urechi; Ivanov simte că ceva de fiară, înfricoșător și tulbure se ridică în el, crește și-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

deasă nu răzbătea nici un zgomot. Acum nu mai auzea sunetul pașilor de mai devreme, se părea că e singur. Costi se mai liniști, totul părea a fi în ordine dacă n-ar fi fost senzația că era privit. Prostii, cine dracu' să se uite la mine aici, în pustietatea asta? încercă el să se îmbărbăteze singur. Și apoi, ce ar putea să vadă prin ceața asta atât de groasă? Plecă mai departe, atent la toate zgomotele din jur. Un gând îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din somn când auzi zgomotul ușii de la intrare. În rezervă intrase Traian. Avea un halat semitransparent care abia încăpea pe umerii lui, iar peste pantofi purta niște protecții din același material. Când îl văzu, Cristian izbucni în râs: Arăți ca dracu' cu hainele alea pe tine! își întâmpină el prietenul. Salut! răspunse Traian, apropiindu-se de pat și strângând mâna lui Cristi. Văd că ești bine, din moment ce îți arde de glume. Salut! Cine ți-a spus că glumesc? Vorbesc foarte serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
destul de rău și așa, nu crezi? Nu asta am vrut să spun. Mi-ai tras o sperietură zdravănă. Când am ajuns lângă tine, erai inconștient și abia îți mai simțeam pulsul. Am crezut că te pierdem. Eh, ai mai văzut drac mort? o făcu Cristi pe viteazul. Ce-i drept, nu! Dar nici tu nu mi-ai spus că ai ceva legături cu Michiduță, așa că nu aveam de unde să știu. După o săptămână îi dăduseră drumul acasă. Avea în jurul torsului un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la o parte. Să fie sănătoși! ridică Cristi din umeri. Numai că acum nu mai putem lua nici o amprentă de acolo, au compromis câmpul infracțional. De fapt, și dumneavoastră ați pus mâna pe mâner, deci pista asta s-a dus dracului. Gura mă-si de treabă! înjură Pop printre dinți, privindu-și mâinile mari și ștergându-și-le vinovat de pantaloni. Iar te gândești la prostii! Nu vrei să renunți la ideea ta cu crimele, nu-i așa? N-am încotro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și mai ales, de unde știți că sunt polițist? Eh, domnule inspector, păi se poate? spuse chelnerul atingându-și ușor cu degetul arătător obrazul. Dacă nu suntem în stare să ne cunoaștem clienții... Ăsta-i abc-ul meseriei. Altfel, ne lăsăm dracului de treabă și ne ducem să vindem pătrunjel în piață. Cum te cheamă, dragă? întrebă Cristian, care trecuse deja la a doua halbă. Maricel, să trăiți! Bine, măi, Maricel, am priceput ce vrei să spui dar, de unde totuși, știi tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și tras la domnul comandat Pop. Crezi că dacă eram în control, mai locuiam la el acasă? Așa e, exclamă Maricel, luminându-se la față de parcă ar fi descoperit America, aveți dreptate! Ce Dumnezeu, doar e la mintea cocoșului, cum dracu' de nu m-am gândit și eu la asta? Cristi zâmbi din nou. Faptul că pusese în aceeași propoziție numele Domnului alături de cel al necuratului, nu-l deranja de loc pe chelner. Important era că se făcuse lumină în capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și ceva avere pe care, normal că o lasă lui fiică-sa. Cui altcuiva? Măi, tu ai căpiat? Nu pricepi că n-am venit aici să mă însor? Ce să caut eu din Moldova tocmai aici, unde și-a înțărcat dracu' copiii, ca să-mi găsesc nevastă? Nu vorbiți așa! Și aici sunt oameni! Nu asta am vrut să spun. Sigur că da, sunteți oameni de ispravă, dar nu am nici un gând cu fata lui Pop, abia am cunoscut-o, până alaltăieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
personaje fictive inventate de Arthur Conan Doyle, un scriitor britanic devenit celebru tocmai datorită romanelor ale căror eroi sunt cei doi. Dar Sherlock Holmes era atât de talentat! Nu exista caz pe care să nu-l rezolve. Era talentat, pe dracu'. Pricepe că el este un erou imaginar. Însușirile personajelor din cărți sunt însușirile autorului. Vreți să spuneți că metoda nu-i a lui Sherlock Holmes? Stricto facto, nu. Arthur Conan Doyle a inventat-o și a pus-o pe seama eroului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aceasta, adică atunci când constați că ți s-a epui zat lista, înseamnă că nu ai luat în calcul toate ipotezele. Trebuie să te așezi cu picioarele în apă rece și să găsești alte piste de investi gație. Pricepi? Aha! Ce dracu', măi Vasilică, e la mintea cocoșului. Pentru dumneavoastră, domnule inspector. Cristi îl privi pentru o clipă circumspect, încercând să vadă dacă olteanul vorbește serios ori încearcă să-l ia peste picior. Pentru că aveți atâta experiență! adăugă Vasilică lămurind situația. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
E investigabilă? Nu, pentru că, oricât de șmecheri sunteți voi oltenii, n-ai să poți coborî în iad niciodată. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești încă în viață. Ei, dacă trebuie, mă duc și acolo! se bățoși Vasilică. Te duci, pe dracu'! Fugi, măi, de aici! Dacă ai terminat țigara, hai să ne apucăm de treabă! Mai îngăduiți puțin, domnule inspector! Ce mai e acum? Eu ... știți, aș vrea totuși să folosim metoda acum. Poftim? Vreau să folosim metoda lui Sherlock Holmes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucruri, să zicem imorale, probabilitatea ca fata să-și găsească un soț dintre localnici scădea dramatic. Dar poate că își va alege un soț din altă parte, un străin. Unul ca el. Nu, că treaba asta cu însurătoarea era lucrul dracului. Toată lumea vrea să-i vadă cu pirostriile pe cap. Singurii cărora nu le stătea mintea la așa ceva erau ei doi, protagoniștii principali. Acum, despre Ileana nu putea băga mâna în foc, dar în ceea ce-l privea pe el, era sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Am senzația că ne urmărește cineva. E muntele. Începe să-și facă simțită prezența, stai cât mai aproape de mine! Aiurea! Afurisitul ăla de Pohoață se ține iarăși după noi. Nu știu cum a făcut, dar e din nou pe urmele noastre. Al dracului oltea nul, trebuie să recunosc că se pricepe la filaj. Până în clipa aceasta nu l-am simțit. Probabil că acum s-a apropiat mai mult de noi, de frică să nu ne piardă. Nu-i Vasilică, dragă Cristi! încercă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că asta-i o binecuvântare pentru noi dar nu-i de loc așa. Un blestem este așezat asupra noastră din vremuri pe care nu și le mai amintește nimeni. Putem scoate aurul de oriunde ne dorește inima, numai de la Scaunul Dracului nu. Să nu crezi cumva că acolo se află un scaun pe care șade Scaraoțchi și păzește muntele. Numele i se trage de la filoanele orizontale care se găsesc sub munte și care se numesc scaune, explică Calistrat intuind nedumerirea inspectorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
scaun pe care șade Scaraoțchi și păzește muntele. Numele i se trage de la filoanele orizontale care se găsesc sub munte și care se numesc scaune, explică Calistrat intuind nedumerirea inspectorului. Cele mai bogate zăcăminte de metal prețios sunt la Scaunul Dracului și mulți au încercat să le scoată la lumina zilei. Spuneai că știi tu ceva despre vâlve și te cred, dar numai ce ai citit în cărți despre ele. N-ai fost niciodată în subteran ca să simți cu adevărat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
noapte, rosti dintr-o dată Moș Calistrat. De unde știi? întrebă surprins Toma. Am fost acolo. Vâlva n-a mai răpit pe nimeni, îi explică el calm și firesc, ca și cum ar fi stat de vorbă cu prietenii la un pahar. Lasă-mă dracului, în pace, cu duhul tău! se enervă polițistul care nu mai răbda felul de a fi al bătrânului. Nu vezi că nimic din ce-mi spuneți nu se leagă? Din moment ce vâlva asta are puteri supranaturale, cum de poți tu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acela de ceață adunat în fața găurii din peretele de stâncă. Nu mai văzuse așa ceva până atunci. Ți-ai revenit? îl prinse Calistrat de braț. Te simți în apele tale acum? Îhî! Ce altceva să-i răspundă bătrânului? Își revenise, pe dracu'! Din ce să-și revină? Doar nu fusese adormit. Se simțea ca și cum ar fi fost anesteziat și acum se trezea dintr-un somn prelungit. Inspiră adânc aerul rece în piept și își înghiți nodul care i se pusese în gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ademenit într-o capcană întinsă cu vicleșug de moșneag. Îl atrăsese singur noaptea în pădure, scosese bestia din bârlog și acum îl împingea în ghearele ei. Nici măcar nu se mai putea baza pe sprijinul Ilenei, care nu se afla acolo. Dracul de moșneag avusese grijă să o trimită departe de el. Probabil că nu-i spuseseră tot, e drept că nici el nu se obosise să-i asculte până la capăt. Nervos, deoarece credea că vor să-l aburească cu credințele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]