8,488 matches
-
de la un segment istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar prin extazul față de propria stare de grație, Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În primele două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu e o invenție a epocii industriale. În alte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Urma scrisă, pagina de carte trăiesc până la sfârșitul timpurilor. Nici sinucigașul, nici scriitorul nu au complexul bibliotecii din Alexandria, pentru că nici unul dintre ei nu ia În considerare posibilitatea accidentului: accidentul sunt ei Înșiși. În această perspectivă, șansele scriitorului sinucigaș se dublează. El poate rămâne În istoria literaturii fie ca autor de capodopere, fie ca scriitor care, nemaisuportând tensiunea creației sau a vieții pur și simplu, a hotărât să-și curme zilele. Oricât de greu de demonstrat, astfel de calcule morbide intră
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
relație cu lumea. Luciditatea - reală, excesivă, sufocantă - nu o ajută, totuși, să stabilească un raport corect cu exteriorul, ci pentru a tulbura și mai mult datele unei probleme sortite să nu-și găsească o finalitate acceptabilă. Nerăbdarea animalului tânăr e dublată de calculul rece, ușor cinic, al fragilității care Își descoperă, de la bun Început, limitele. În paralel cu obsesia scrisului se dezvoltă o egal de insuportabilă centrare pe sine: Nu iubesc; nu iubesc pe nimeni În afară de mine Însămi. E un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
așteaptă. Semnele de Întrebare diseminate cu destulă generozitate În Întregul text al jurnalului vorbesc, În fapt, nu de ezitările ei, ci de circumscrierea destul de precisă a spațiului pe care-l are de cucerit. Creatorul și obsesiile sale e În permanență dublat de om și de maniacala căutare a echilibrului. În Jurnalul Sylviei Plath vorbește, să nu uităm, o femeie tânără și, fizicește, sănătoasă. Problemele ei sunt, desigur, legate de creație, dar și de echilibrarea dorinței. O dorință pe care orice scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e „În altă parte”! Structură secretă și centru invizibil, intimitatea devine personajul central, obligatoriu și esențial al unui text involuntar, În care nevoia de auto-scrutare a scriitorului produce și un efect paralel, neluat inițial În considerare: efectul de real este dublat de un efect de ficțiune. Jurnalul intim e, probabil, singura formă literară În care ficțiunea nu e un dat al textului, ci o consecință a lui. Estetica intimului - În măsura În care se poate vorbi de un ansamblu coerent de legi și concepții
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intime, seninătatea cu care autorii trec pe lângă marile tragedii. Jurnalul lui Camus uimește prin totala opacitate și printr-o inexplicabilă insensibilitate la ororile petrecute, sub ochii autorului, În plin război. În loc să descrie - așa cum ne-am fi așteptat din partea unui scriitor dublat de un frenetic gazetar - tragediile la care era martor, el se limitează să noteze schimbările atmosferice, fascinat de uluitorul soare mediteraneean. Exemplele, luate aproape la Întâmplare, confirmă cu o suspectă regularitate, simptomul: 22 decembrie. Ceaușescu și nevasta lui fug cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
O, doresc enorm să scriu această carte. Trebuie s-o scriu. Trebuie legată, Împachetată și trimisă În Noua Zeelandă. Doresc asta din tot sufletul... Și așa va fi6. Dorința exaltată de contopire cu fratele mort, dialogul patetic În care ambiția literară dublează tragedia intimă dau nota unei confesiuni mereu ezitante Între derizoriul clipei și absolutul amintirii. Imaginile cotropitoare ale copilăriei și ale Noii Zeelande natale subîntind coarda unei nostalgii pe care prezentul o ridică la cote insuportabile. Viața nu mai este, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de-a doua un receptor involuntar al acesteia. Construindu-și, chiar inconștient și neintenționat, autoportretul, scriitorul ajunge să contemple o realitate În care nu se recunoaște, dar de care e obligat să țină seama. Din acest motiv, momentul recunoașterii este dublat de cel al contrarietății. Nu, Își spune autorul, acela nu pot fi eu! Iluzia timpului imobil se spulberă fulgerător, ca și aceea a obiectivității apriorice (și utopice) a jurnalului intim: dacă autorul Însuși nu-și poate recunoaște chipul sau gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
segmentată doar de fatalitatea numărului de ordine al zilei, lunii și anului. O formă Încă mai complexă a raporturilor dintre ficțiune și realitate o descoperim În cazul În care jurnalul e studiat din perspectiva ideilor conținute. Jocul timp/persoană e dublat, așadar, de jocul dinamizant și dinamitant al ideii. Nu există jurnale ale unei singure idei - dacă excludem centrarea pe o persoană, pe un subiect deopotrivă narativ și reflexiv. Însă acest element e absorbit În Înseși premisele jurnalului și el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Baudelaire, inscripțiile de pe parapetele insulei Saint-Louis, ale lui Restif de la Bretonne și, poate, casetele Înregistrate ale viitorului și pagina savant compusă a unui Gide sau Claude Mauriac aproape că nu există nici o Înrudire. Și totuși, factorii unificatori - timpul și persoana, dublați de semnificația subiectivității: temporală, pe de o parte și decurgând din impreciziile persoanei Întâi, pe de alta - le așază În aceeași categorie. La urma urmelor, strategia jurnalului intim vizează dorința de comunicare. Or, paradisul comunicării se poate foarte bine realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prezentului convențional și a trecutului Îndepărtat. Adică a unui timp care nu-l va intersecta niciodată (pentru că i se opun prea multe obstacole: de la imprecizia sau ignorarea datei, la formele verbale din sfera trecutului) pe cel al transcrierii. În fine, dublând paralelismul inevitabil al celor două registre determinate de statutul narațiunii, se manifestă un timp abuziv. Un timp neverificabil. Un timp preluat, pentru care autorul depune o mărturie indirectă. Un timp la care n-a fost martor, la care se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
5). Se poate remarca faptul că nu toate categoriile de cheltuieli înregistrează aceeași tendință sau același ritm cu cele totale. Astfel, în termeni reali, cea mai mare creștere s-a înregistrat în cazul cheltuielilor pentru servicii publice generale, nivelul acestora dublându-se în perioada analizată, urmate de cheltuielile pentru protecția mediului, al căror volum a fost în anul 2010 cu 50,2% mai mare decât cel al anului 2008. Dinamici pozitive s-au mai înregistrat și în cazul cheltuielilor pentru asigurări
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
organizații în afara lor (edituri, universități, asociații profesionale, ziare, posturi de radio și TV etc.) au fost angrenate în seria omagială care a dominat anul, culminând cu festivitățile din 2 iulie 2004. Majoritatea manifestărilor au reiterat pe un ton adesea hiperbolizant, dublat de informații istorice minimale aceeași binecunoscută narațiune despre domnitorul-erou și faptele sale glorioase. Totul a dovedit că există un larg consens asupra structurii și finalității acestei povestiri, la care majoritatea aderă fără să ceară prea multe detalii. Au fost însă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
inclus și în cărțile "de istorie universală". Manualul de clasa a VI-a din 1989 elaborat în 1970, reeditat integral și în 1990 îl amintea în capitolul despre "formarea statelor feudale românești", printr-un succint paragraf dedicat luptelor din 1475-1476, dublat de o notă elogioasă sub portret. Ambele notații insistau asupra dimensiunii europene a domniei sale152. Întâlnim astfel de mențiuni și în câteva dintre manualele alternative de clasa a VI-a, apărute în 1998-1999153. De această dată, informația era pusă sub
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
presupune că cititorul acceptă o scădere drastică a calităților literare ale expunerii. Este, mai ales, cazul istoriilor cantitative și al manualelor școlare cu auxiliarele lor (dicționare, enciclopedii, atlase, antologii, culegeri de subiecte "rezolvate" pentru examene etc.). Ele au fost mereu dublate de "lecturi suplimentare", tolerate sau expres recomandate elevilor, pentru a da un plus de viață și de atractivitate adevărului științific din lecții. În timp, povestirile scrise au fost concurate de expuneri vizuale filme, piese de teatru, desene animate, jocuri etc.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
202 cele trei volume de Povestiri istorice au marcat poate cel mai durabil acel trecut de oferit școlarilor. Chiar și după 1990, au rămas o culegere exemplară de istorii "cu miez", utilă educatorilor. Primul volum și o parte din următorul dublau oarecum manualele de istorie a românilor pentru clasele a IV-a, a VII-a și a VIII-a, din anii '80. Ele se bucură încă de o apreciere reală în lumea școlii 203, fiind percepute ca necompromise de propaganda comunistă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
antic "pe baza plusvalorii" etc.). Pedagogii insistau și ei, subliniind importanța "Cabinetului de istorie" și a "Mijloacelor de învățământ"303 corespunzătoare. În majoritatea școlilor s-a găsit, într-adevăr, câte un spațiu care să definească istoria vizual, prin inscripționări adecvate, dublate de scenografii minimale, care se puteau la fel de bine întâlni într-o sală de clasă, într-o bibliotecă, într-un muzeu sau depozit; ele au funcționat și după 1989, în ciuda uzurii lor fizice și morale. Autorii noilor didactici au păstrat în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în 1947), povestirea a fost serios mutilată, pentru a confirma retroactiv noile realități aduse de "prietenia româno-sovietică". În lecția "Războiul din 1916-1918", unirea apărea ca rezultat al mai multor fapte reprobabile, cum ar fi ocupația militară a Basarabiei, represiunea armată dublată de un compromis tipic burghez în Transilvania și, în final, o intervenție "antirevoluționară" internațională în Ungaria. Acest ultim aspect care, de altfel, depășea secvența cronologică din titlu, nu a fost totuși detaliat. După toate cele pomenite, fostul regat român se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ecologice ori statutul altor biserici decât cea majoritar ortodoxă lipsesc din aceste pagini. Acuzația cea mai gravă adusă aici comunismului nu depășea stadiul unei etichetări abstracte, neargumentate, dar deja clișeizată, aceea de "regim totalitar". Judecata sumară asupra trecutului a fost dublată de o pledoarie cam patetică pentru democrație. În slujba noului ideal se cerea tuturor "dedicație", căci libertatea trebuie "protejată" (împotriva cui?) și chiar "iubită"43. Practic, regimul comunist a fost repovestit aici cu propriile sale cuvinte, într-un registru cvasi-propagandistic
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la scumpirile anunțate de guvernanți. Doar în 1968 protestele s-au alimentat dintr-o dispută ideologică asupra patrimoniului național, dând naștere unei opoziții politice mai închegate. Din 1976, intelighenția a inițiat o cultură alternativă celei oficiale, literatura de samizdat fiind dublată de organizarea unor nuclee de societate civilă. În lectură anticomunistă, uriașele mulțimi care îl întâmpinau în 1979 pe Papa Ioan Paul al II-lea își exprimau astfel, indirect, și nemulțumirile față de cei aflați atunci la putere 65. În 1980, opoziția
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sovietice reocupau Basarabia, restaurând un comunism de război neîndurător. În noua sa organizare, provincia și-a pierdut cam o treime din teritoriu în favoarea Ucrainei, obținând însă o regiune îngustă dincolo de granița tradițională, de-a lungul Nistrului. Toate aceste schimburi teritoriale, dublate de mari deplasări de populație, în și din Moldova, aveau să alimenteze tensiuni multiple, care au explodat în anii '90 (inclusiv războiul civil din Transnistria). Povestitorul a acordat un spațiu însemnat memoriei traumatice a supraviețuitorilor, celor care încercaseră să fugă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
perestroikăi. În această privință, povestirea trimite la un vechi tipar autohton de reprezentare a relațiilor dintre Principatele Române și Imperiul Otoman. Extorcarea materială nu a fost singura urmare a includerii în URSS. Autorul acuză agresiva politică de rusificare a autohtonilor, dublată de o colonizare masivă cu etnii vorbitoare de limba rusă84. Coloniștii aduși în Moldova au primit slujbe mai bune, în locațiile avantajoase ale țării, făcând din români cetățeni de mâna a doua. Regimul sovietic și-a construit în Moldova un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de instrucție și de cultură al poporului"88. Dintre toate relele acestei perioade, manualul remarca politica de permanentă exploatare economică a țării, care îi adusese renumele de "grădină înfloritoare a Uniunii Sovietice"89. În acești ani, dezvoltarea agricolă accentuată era dublată, în spirit colonizator, de o reală dependență față de industria rusească. Nu întâmplător, puținele investiții de acest gen din Moldova au fost comasate în problematica zonă a Transnistriei. Și pentru a demonstra amploarea fenomenului, manualul a recurs la descrieri amănunțite, tabele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
stat al "oamenilor muncii", nimic nu era mai firesc decât să ceri, în special noilor veniți în breaslă, să respecte regulile de bază: "ai mei [părinții] spuneau, [așa cum] noi mergem la serviciu, voi mergeți la școală" (A.G.). Când școala era dublată și de obligațiile vieții de adult, prin studiul "la seral", se ajungea, într-adevăr, la o suprasolicitare dusă până la epuizare: "a fost ca la galere, ca la ocnă. Plecam la 6 dimineața și ajungeam la 10 seara. [De oboseală] mergem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lansare nemediată a unor noi tendințe istoriografice, în extrem de conservatoarea lume școlară; o lume totuși docilă, care a fost mai mult suportul decât cauza polemicilor. Cel puțin așa reiese din lipsa unei lecturi didactice asupra conflictelor legate de "manualele alternative", dublată de preferința pentru analiza registrului politic sau ideologic al acestei controverse. Vezi, de exemplu, Dragoș Petrescu, Național vs. European Identity the 1999 Romanian Controversy over Alternative History Textbooks, în Alexandru Zub și Adrian Cioflâncă (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]