4,287 matches
-
este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Rouen iar regiunea cuprinde 2 departamente. Regiunea a fost creată în 1956 prin formarea a doua regiuni în zona ocupată tradițional de Normandia, o veche provincie și fost ducat cu o istorie ce se întinde până în secolul X astfel că istoria celor două regiuni are foarte puține momente separate. În timpul Imperiului Roman, regiunea era divizată între mai multe orașe stat foarte prospere. Ulterior regiunea a fost cucerită de către franci
Normandia Superioară () [Corola-website/Science/301205_a_302534]
-
ofensatoare. i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a Cnezatului Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-a bucurat de grade variabile de independență, (de la efemera Republică Națională Belarusă sub control german până la RSS Belarusă, intrată în componența
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
de acolo." " Prima soție a Lordului Blandford a fost Rebecca Mary Few Brown. Ei au fost căsătoriți din 1990 până în 1998, când mariajul s-a terminat printr-un divorț. Cu Rebecca, Blandford are un fiu care este moștenitorul aparent al ducatului de Marlborough: A doua soție este Edla Griffiths, cu care s-a căsătorit la Woodstock Register Office la 1 martie 2002. Cuplul are doi copii:
Jamie Spencer-Churchill, al 12-lea Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/332521_a_333850]
-
(născut Theodor Ștefaniuc) (n. 18 august 1849, orașul Siret, ducatul Bucovinei - d. 23 iulie 1920, Fălticeni) a fost un istoric, poet, prozator și jurist român, membru titular (1910) al Academiei Române. Fiu al unui comerciant și vânzător, Vasile Ștefaniuc, Teodor Ștefanelli a urmat școală primară în Siret și liceul la Cernăuți
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
la Meiningen. Când a preluat domnia în 1763, țara era ruinată din punct de vedere financiar și economic. Cu măsuri și reforme de austeritate strictă asupra reconstrucției economice și de promovare a vieții spirituale, ea este considerată a fi "salvatoarea ducatului". Numirea de noi miniștri, cum ar fi Adolph Gottlieb von Eyben, a permis guvernului să funcționeze eficient din nou în termen de un an. Sistemul sofisticat de economii și analiză financiară de la curte a atras atenția împăratului Iosif al II
Charlotte Amalie de Hesse-Philippsthal () [Corola-website/Science/333017_a_334346]
-
să funcționeze eficient din nou în termen de un an. Sistemul sofisticat de economii și analiză financiară de la curte a atras atenția împăratului Iosif al II-lea, care a numit-o în funcția de director al Comisiei pentru a salva ducatul de Saxa-Hildburghausen. Charlotte Amalie și Anton Ulrich au avut opt copii:
Charlotte Amalie de Hesse-Philippsthal () [Corola-website/Science/333017_a_334346]
-
Napoleon. Rusia a pierdut puțin teritoriu ca urmarea a prevederilor tratatului, dar Alexandru s-a folosit de alianța cu Franța pentru a face alte cuceriri. După ce i-a învins pe suedezi în războiul finlandez din 1809, el a ocupat Marele Ducat al Finlandei, iar, după încheierea victorioasă a războiului ruso turc din 1806-1812, a ocupat Basarabia. Alaianța ruso-franceză a devenit din ce în ce mai fragilă. Napoleon era îngrijorat de intențiile Rusiei în ceea ce privește strâmtorile strategice Bosfor și Dardanele. În același timp, Alexandru privea cu deosebită
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
iar, după încheierea victorioasă a războiului ruso turc din 1806-1812, a ocupat Basarabia. Alaianța ruso-franceză a devenit din ce în ce mai fragilă. Napoleon era îngrijorat de intențiile Rusiei în ceea ce privește strâmtorile strategice Bosfor și Dardanele. În același timp, Alexandru privea cu deosebită neîncredere Marele Ducat al Varșoviei, statul polonez reconstituit și controlat de francezi. Cererea francezilor ca Rusia să se alăture blocadei împotriva Angliei aducea atingere intereselor comerciale ale imperiului. În 1810, Alexandru a refuzat să respecte obligațiile care i-ar fi revenit din participarea
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Bobești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Stăneștii de Jos (în ). Până la începutul secolului al XX-lea, în sat nu a existat nici o școală. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Bobești a făcut parte din
Bobești, Storojineț () [Corola-website/Science/315555_a_316884]
-
(luxemburgheză: "Herzogdem Lëtzebuerg", , ) a fost un stat al Sfântului Imperiu Roman din Țările de Jos. avea o suprafață mai mare decât actualul Mare Ducat de Luxemburg. Pe lângă teritoriul acestuia, Ducatul Luxemburg mai cuprindea și mare parte din provincia belgiană omonimă precum și o parte importantă din sudul provinciei Liège. De asemenea de ducatul Luxemburg aparțineau și domeniile din jurul orașelor Longwy și Thionville, actualmente în Franța
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
(luxemburgheză: "Herzogdem Lëtzebuerg", , ) a fost un stat al Sfântului Imperiu Roman din Țările de Jos. avea o suprafață mai mare decât actualul Mare Ducat de Luxemburg. Pe lângă teritoriul acestuia, Ducatul Luxemburg mai cuprindea și mare parte din provincia belgiană omonimă precum și o parte importantă din sudul provinciei Liège. De asemenea de ducatul Luxemburg aparțineau și domeniile din jurul orașelor Longwy și Thionville, actualmente în Franța, precum și regiunea Bitburg din Germania. Din
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
din Țările de Jos. avea o suprafață mai mare decât actualul Mare Ducat de Luxemburg. Pe lângă teritoriul acestuia, Ducatul Luxemburg mai cuprindea și mare parte din provincia belgiană omonimă precum și o parte importantă din sudul provinciei Liège. De asemenea de ducatul Luxemburg aparțineau și domeniile din jurul orașelor Longwy și Thionville, actualmente în Franța, precum și regiunea Bitburg din Germania. Din punct de vedere administrativ ducatul era organizat sub forma a 15 domenii: Originile Luxemburgului sunt legate de construcția fortăreței Luxemburg în a
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
mare parte din provincia belgiană omonimă precum și o parte importantă din sudul provinciei Liège. De asemenea de ducatul Luxemburg aparțineau și domeniile din jurul orașelor Longwy și Thionville, actualmente în Franța, precum și regiunea Bitburg din Germania. Din punct de vedere administrativ ducatul era organizat sub forma a 15 domenii: Originile Luxemburgului sunt legate de construcția fortăreței Luxemburg în a doua jumătate a secolului al X-lea de către Siegfried I, Conte de Ardeni. Acesta a achiziționat de la Abația Sf Maximilian din Trier un
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
diverși membrii fiind Împărați, Regi ai Boemiei, Arhiepiscopi de Trier sau Maniz. O serie de achiziții și căsătorii avantajoase au mărit domeniul Comitatului Luxemburg, iar în 1354 Carol al IV-lea, Împărat din dinastia Luxemburg, îl ridică la rangul de Ducat pentru fratele său Wenceslaus I. Deoarece Ducatul era guvernat conform Legii Salice, la moartea acestuia fărăurmași, docatul revine nepotului său Wenceslaus II, Rege al Romanilor și al Boemiei. Acesta oferă ducatul drept gaj în 1388 lui Jobst de Moravia acesta
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
Arhiepiscopi de Trier sau Maniz. O serie de achiziții și căsătorii avantajoase au mărit domeniul Comitatului Luxemburg, iar în 1354 Carol al IV-lea, Împărat din dinastia Luxemburg, îl ridică la rangul de Ducat pentru fratele său Wenceslaus I. Deoarece Ducatul era guvernat conform Legii Salice, la moartea acestuia fărăurmași, docatul revine nepotului său Wenceslaus II, Rege al Romanilor și al Boemiei. Acesta oferă ducatul drept gaj în 1388 lui Jobst de Moravia acesta devenint "Duce angajat" ("duc engagé"), o practică
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
Împărat din dinastia Luxemburg, îl ridică la rangul de Ducat pentru fratele său Wenceslaus I. Deoarece Ducatul era guvernat conform Legii Salice, la moartea acestuia fărăurmași, docatul revine nepotului său Wenceslaus II, Rege al Romanilor și al Boemiei. Acesta oferă ducatul drept gaj în 1388 lui Jobst de Moravia acesta devenint "Duce angajat" ("duc engagé"), o practică ce va continua în următoarea perioadă. Prin căsătoria fiicei lui Sigismund de Luxemburg, Elisabeta, cu Albert de Habsburg, titlul intră în posesia familiei Habsburg
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
Franței Carol al VII-lea. Fiul acestuia, Ludovic al XI-lea îi cedează titlul ducelui angajat Filip al III-lea de Burgundia drept compensație pentru ajutorul oferit pentru a urca pe tron. Odată cu intrarea titlului în portofoliul ducilor de Burgundia, Ducatul Luxemburg este înglobat Țărilor de Jos Burgunde, o serie de domenii din Țările de Jos, conduse colectiv de aceștia. Până la desființarea ducatului în secolul XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
drept compensație pentru ajutorul oferit pentru a urca pe tron. Odată cu intrarea titlului în portofoliul ducilor de Burgundia, Ducatul Luxemburg este înglobat Țărilor de Jos Burgunde, o serie de domenii din Țările de Jos, conduse colectiv de aceștia. Până la desființarea ducatului în secolul XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
aceștia. Până la desființarea ducatului în secolul XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole. În secolul XVII Luxemburgul intră în atenția Regatului Franței. Astfel, prin Tratatul Pirineilor din
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole. În secolul XVII Luxemburgul intră în atenția Regatului Franței. Astfel, prin Tratatul Pirineilor din 1659, Franța anexează fortărețele Thionville și Montmédy. În 1684, Ludovic al XIV-lea invadează și ocupă
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
1659, Franța anexează fortărețele Thionville și Montmédy. În 1684, Ludovic al XIV-lea invadează și ocupă Luxemburgul. Prin Tratatul de la Nijmegen din 1678, Franța păstrează fortărețele din sud, dar prin Tratatul de la Ryswick din 1697 este obligată să cedeze restul ducatului casei de Habsburg. În 1713, dominația habsburgică este confirmată, ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos de sud intrând sub dominație austriacă. În timpul Războiului Primei Coaliții, ducatul este ocupat de trupele revoluționare franceze iar în 1795 teritoriul său este înglobat în
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
al XIV-lea invadează și ocupă Luxemburgul. Prin Tratatul de la Nijmegen din 1678, Franța păstrează fortărețele din sud, dar prin Tratatul de la Ryswick din 1697 este obligată să cedeze restul ducatului casei de Habsburg. În 1713, dominația habsburgică este confirmată, ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos de sud intrând sub dominație austriacă. În timpul Războiului Primei Coaliții, ducatul este ocupat de trupele revoluționare franceze iar în 1795 teritoriul său este înglobat în Republica franceză unde face parte din departamentul Forêts. Prin Pacea
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
din sud, dar prin Tratatul de la Ryswick din 1697 este obligată să cedeze restul ducatului casei de Habsburg. În 1713, dominația habsburgică este confirmată, ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos de sud intrând sub dominație austriacă. În timpul Războiului Primei Coaliții, ducatul este ocupat de trupele revoluționare franceze iar în 1795 teritoriul său este înglobat în Republica franceză unde face parte din departamentul Forêts. Prin Pacea de la Campo Formio anexarea este recunoscută de puterile internaționale, astfel luând sfârșit existența ducatului de Luxemburg
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
Primei Coaliții, ducatul este ocupat de trupele revoluționare franceze iar în 1795 teritoriul său este înglobat în Republica franceză unde face parte din departamentul Forêts. Prin Pacea de la Campo Formio anexarea este recunoscută de puterile internaționale, astfel luând sfârșit existența ducatului de Luxemburg. Acesta va fi reconstituit în urma Congresului de la Viena și va fi ridicat la rangul de Mare Ducat, în uniune personală cu Regatul Unit al Țărilor de Jos.
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]