3,447 matches
-
era mai presus de orator, datorită faptului că era foarte necesar: el le consemna mărețele fapte de glorie, el băga spaima în dușmani și în cei care îi cotropeau, el îi ataca pe alți poeți.” Găsim și în „Cartea Animalelor” elogiul altor neamuri, mai ales al grecilor și indienilor, în legătură cu științele și scrierile lor, traduse și folosite de alte neamuri. Dar elogiul are ca punct central tot lauda poeziei arabe intraductibile: S-au tradus cărțile indienilor, aforismele grecilor, s-au adaptat
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
în dușmani și în cei care îi cotropeau, el îi ataca pe alți poeți.” Găsim și în „Cartea Animalelor” elogiul altor neamuri, mai ales al grecilor și indienilor, în legătură cu științele și scrierile lor, traduse și folosite de alte neamuri. Dar elogiul are ca punct central tot lauda poeziei arabe intraductibile: S-au tradus cărțile indienilor, aforismele grecilor, s-au adaptat cărțile din literatura persană. Unele dintre acestea au câștigat în frumusețe, altele nu au pierdut nimic. Dacă s-ar traduce însă
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
lui Priestley scria: Până să moară în 1804, Priestley a fost făcut membru al tuturor societăților științifice majore din Lumea de Vest și el a descoperit numeroase substanțe. Naturalistul francez din secolul al XIX-lea pe nume George Cuvier, în elogiul său despre Priestley, a lăudat descoperirile acestuia și în același timp regretând faptul că Priestley nu a abandonat Teoria Flogisticului. În continuare, el l-a denumit pe Priestley „Tatăl chimiei moderne care niciodată nu și-a recunoscut fiica”. Priestley published
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
nu se putu opri de a aminti că era o străină, născută sub alte ceruri, necunoscând obiceiurile civilizației noastre, fiica unei rase orgolioase și mândre, al cărei gât nu știa să se plece și s-a crezut obligat să facă elogiul Germaniei, acestei națiuni puternice și dominatoare, care între toate popoarele din occident poruncește celorlalte și nu acceptă de loc să fie condusă. Vorbind astfel, prelatul arăta că pătrunsese adâncul sufletului suveranei. În adevăr, ea nu-și uita niciodată țara de
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
În următoarele două săptămâni, Norman Hartnell a creat un trusou complet alb pentru Regină, care nu putea purta haine colorate deoarece era încă în doliu. Scopul vizitei era să asigure suport solidarității anglo-franceze în fața agresiunii Germaniei Naziste. Presa franceză aducea elogii șarmului cuplului regal în timpul vizitei întârziate dar încununate de succes, elogii amplificate de garderoba lui Hartnell. Cu toate acestea, agresiunea nazistă a continuat și guvernul s-a pregătit de război. După ce se părea că Convenția de la Munchen din 1938 va
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
alb pentru Regină, care nu putea purta haine colorate deoarece era încă în doliu. Scopul vizitei era să asigure suport solidarității anglo-franceze în fața agresiunii Germaniei Naziste. Presa franceză aducea elogii șarmului cuplului regal în timpul vizitei întârziate dar încununate de succes, elogii amplificate de garderoba lui Hartnell. Cu toate acestea, agresiunea nazistă a continuat și guvernul s-a pregătit de război. După ce se părea că Convenția de la Munchen din 1938 va preveni instalarea unui conflict armat, Neville Chamberlain, Primul Ministru britanic, a
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
De asemenea, în 1755, istoricul de artă german Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) publică celebrul său eseu "Gedanken über die Nachahmung der Griechischen Werke in der Malerei und Bildhauerkunst" ("Gânduri asupra imitației operelor grecești în pictură și sculptură") în care aducea elogii sculpturii clasice grecești. Această scriere a influențat patru mari artiști care locuiau pe atunci în Roma: scoțianul Gavin Hamilton (1723 - 1798), germanul Anton Rapahel Mengs (1728 - 1779), elvețianca Angelica Kauffmann (1741-1807) și americanul Benjamin West (1738-1820). Toti aceștia au creat
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
cea mai bună. Cunoscătorii spun că ei îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce privește puterea de prefacere sufletească, pe care o exercită asupra cititorilor.” "Imitațiunea" cuprinde patru cărți. Trei dintre ele tratează despre viața interioară, făcând apologia renunțării și elogiul sărăciei care permite apropierea de Cristos. Cea de-a patra parte este consacrată "Sfintei Euharistii". Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din Evul Mediu și
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
surorile sale vitrege (numite Greav), ea a corespondat și cu excurtezanul Gottfried Wilhelm von Leibniz, chiar dacă nu l-a întâlnit niciodată. După moartea lui, ea a insistat ca Academia Franceză de Științe, al cărui membru fusese, să-i onoreze moartea. Elogiul lui Bernard le Bovier de Fontenelle a fost unicul făcut vreodată. Când în 1685 ramura "Simmern" aparținând Casei de Wittelsbach a dispărut în linia de sex masculin, odată cu moartea fratelui lui Liselotte, Carol al II-lea, Ludovic al XIV-lea
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
Verne a descris examenul medico-legal al unui schelet. Michel Verne a descris un dispozitiv ce permitea declanșarea ploii într-o regiune semideșertică, dispozitiv aparținând domeniului științifico-fantastic chiar și astăzi. Jules Verne a dorit să folosească această carte pentru a face elogiul limbii esperanto ca un limbaj universal. Fiul său va păstra ideea unui oraș (Blackland) în care sunt vorbite mai multe limbi, dar nu va face nicio aluzie la esperanto. În iulie 1903, când a început să scrie acest roman pe
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac () [Corola-website/Science/321332_a_322661]
-
pe un dric tras de 5 boi, care a dus sicriul în cortegiu la sala funerară (numită "sōjōden"), care era în altă parte a orașului. Acolo s-a ținut o slujbă care a inclus rugăciuni, ofrande de mlădițe "tamagushi" și elogii din partea noului împărat, a prim-ministrului și a ministrului Curții Imperiale. Apoi sicriul a fost dus la trenul funerar, cu care a fost transportat încet întreaga zi următoare la Kyoto, unde a fost pus într-un palanchin arhaic cu care
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
involuntar, în declanșarea revizuirii procesului din 1894, el a rămas un antidreyfusard convins și a avut o intervenție agresivă și tăioasă împotriva lui Dreyfus în procesul de la Rennes. Antirevizioniștii nu s-au dat învinși. La 6 septembrie, a publicat un elogiu lui Henry în ', în care îl califica pe acesta drept „eroic slujitor al marilor interese ale statului”. ', ziarul antisemit al lui Drumont, a generat noțiunea de „fals patriotic”. Același ziar lansa în decembrie o subscripție în favoarea văduvei lui, cu scopul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
prestigiu în concertul națiunilor. După mineriada care proiectează în lume o imagine dezastruoasă a României, prin eforturi imense, reușește să prezinte la New York, la finele anului 1990, expoziția "Brâncuși, Șase capodopere din muzeele românești", cotidianul "The New York Times" făcând cu această ocazie elogiul micilor expoziții de mare semnificație. În 1991 Radu Varia creează la New York și la București Fundațiile Internaționale Constantin Brâncuși, menite să mobilizeze toate competențele naționale și internaționale precum și fondurile necesare pentru restaurarea Ansamblului Monumental creat de Brâncuși la Târgu Jiu
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
doi plănuiesc să se răzbune pe persoana care a comandat asasinarea lui Clouseau, profitând de avantajul că Clouseau este crezut a fi mort. Dreyfus, convins că omul pe care l-a văzut era Claude Rousseau, este desemnat să citească un elogiu la înmormântarea lui Clouseau. Obiecțiile sale sunt depășite de necesitatea politică atunci când i se dezvăluie faptul că discursul a fost compus de soția șefului poliției, care avea o mare respect față de Clouseau. În timpul discursului, Dreyfus nu este în măsură să
Răzbunarea Panterei Roz () [Corola-website/Science/324979_a_326308]
-
inclusiv György Kovács și Gábor ifj. Erdélyi, colaboratori ai cineastului maghiar Bela Tarr. Activitatea de postproducție a fost coordonată de Andreea Dumitrescu. Pe genericul de final este înscris 2008 ca an de producție. Majoritatea criticilor au primit acest film cu elogii. Criticii de la ziarul britanic "The Guardian" au afirmat că "Katalin Varga" este unul dintre cele mai bune filme de debut din 2009, „o poveste lentă, insistentă și profund dostoievskiană despre violență și răzbunare filmată într-un sat românesc”. Ei au
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
devreme) de către autorul englez John Milton. Este considerată una dintre cele mai importante cărți de limbă engleză, alături de opera lui Shakespeare. Reprezintă un dintre cele mai impunătoare creații ale literaturii universale, construit pe tema biblică a păcatului originar, este un elogiu grandios al răzvrătirii, întruchipată în figura mitologică a lui Satan, și totodată elogiu al luptei titanice dintre forțele binelui și ale răului înlăuntrul ființei umane. Viziuni baroce celeste și infernale, spațiale și temporale configurează semnificații cosmice. Sunt remarcabile extraordinara bogăție
Paradisul pierdut () [Corola-website/Science/323900_a_325229]
-
cărți de limbă engleză, alături de opera lui Shakespeare. Reprezintă un dintre cele mai impunătoare creații ale literaturii universale, construit pe tema biblică a păcatului originar, este un elogiu grandios al răzvrătirii, întruchipată în figura mitologică a lui Satan, și totodată elogiu al luptei titanice dintre forțele binelui și ale răului înlăuntrul ființei umane. Viziuni baroce celeste și infernale, spațiale și temporale configurează semnificații cosmice. Sunt remarcabile extraordinara bogăție și plasticitate a limbajului artistic și deosebita muzicalitate a versului.
Paradisul pierdut () [Corola-website/Science/323900_a_325229]
-
italiană și o reducere a teritoriului . Cartea a cunoscut un enorm succes, fiind reeeditată de 40 de ori în câteva luni, tradusă în zeci de limbi (în prezent există mai mult de 200 de traduceri ). Umberto Eco a scris un "Elogiu lui Frânți", în care critica dimensiunea naționalistă și reacționara a cărții. Cartea "Cuore" a fost adaptată cinematografic. Românul a fost, de asemenea, parodiat:
Cuore (roman) () [Corola-website/Science/324276_a_325605]
-
Broadway ale "Filumenei" (alături de soția lui Olivier, Joan Plowright) în 1980. Primul succes major la televiziune a fost în rolul titular din serialul "Casanova", regizat de Dennis Potter pentru BBC2. Ulterior, el a obținut în 1972, probabil, cel mai mare elogiu al carierei sale, pentru rolul lui Adolf Hitler în "The Death of Adolf Hitler". L-a portretizat pe dușmanul lui Richard Roundtree, Amafi, în "Shaft in Africa" (1973) înainte de a-l interpreta pe Porthos în filmele "The Three Musketeers" (1973
Frank Finlay () [Corola-website/Science/324607_a_325936]
-
mama acestuia. Având sprijinul arhiepiscopilor Willigis de Mainz și Hildebald de Worms, Theofano s-a menținut la guvernare până la moartea sa din 991. Ea a fost înmormântată în Biserica Sfântului Pantaleon din Koln. Cronicarul Thietmar de Merseburg îi oferă un elogiu, după cum urmează: Deși aparținea sexului slab, ea poseda prudență, încredere și bune maniere. În acest fel, ea a protejat cu vigilență de bărbat puterea regală a fiului ei, fiind prietenoasă cu toți cei cinstiți, dar de o superioritate înspăimântătoare față de
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
femei, debitori, sclavi). Domnia lui Hildeprand a durat doar câteva luni, dupăcare a fost detronat în urma unei răscoale conduse de ducele Ratchis de Friuli. Amănuntele episodului nu sunt clare, întrucât principala sursa, cronica lui Paul Diaconul se încheie cu un elogiu adus lui Liutprand, cu ocazia morții acestuia. Se știe doar că, cel puțin la început, Hildeprabd s-a bucurat de susținerea majorității aristocrației longobarde. În privința lui Ratchis, acesta provenea dintr-o familie ce avea o lungă tradiție în a se
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
la aproape 400.000 de bolnavi. În "Bilete de papagal" din anul 1928, Tudor Arghezi i-a făcut doctorului Ghelerter următorul portret: La mormântul proaspăt al doctorului Ghelerter, scriitorul și preotul Gala Galaction îi făcea la 30 iulie 1945 următorul elogiu funebru: Fiul doctorului Leon Ghelerter, Iuliu Ghelerter (decedat în 1967), doctor în medicină la rândul lui și profesor de istoria medicinii la Facultatea de Medicină din București, a scris în anul 1946 în "Almanahul Socialist": Spitalul „Iubirea de oameni” este
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
și umbre de viață”, „o proză substanțială, cu personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona aparențelor), cu bine plasate accente psihologice în investigarea universului intim al doctorului Palaloga, eroul povestirii cinematografice”. Criticul aducea elogii filmului, lăudând firul său psihologic și personajele „atașante” create de Irina Petrescu, Iurie Darie și Virgil Ogășanu (care „dintr-un confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit, o parte, pe
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
lui Isus" ("Vie de Jésus", 1863). Această carte a fost prima oară tradusă în limba engleză în 1863 de către Charles E. Wilbour și a fost în mod repetat retipărită în ultimii 145 ani. Cartea lui Renan a fost copleșită cu elogii ironice și critici de Albert Schweitzer în cartea sa "Căutarea lui Isus cel istoric". Aserțiunile controversate ale cărții au fost că viața lui Isus trebuie descrisă la fel ca viața oricărei altei persoane istorice și că Biblia poate și trebuie
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Viața lui Isus" ("Vie de Jésus"). Această carte a fost prima oară tradusă în limba engleză în 1863 de către Charles E. Wilbour și a fost în mod repetat retipărită în ultimii 145 ani. Cartea lui Renan a fost copleșită cu elogii ironice și critici de Albert Schweitzer în cartea sa "Căutarea lui Isus cel istoric". Aserțiunile controversate ale cărții au fost că viața lui Isus trebuie descrisă la fel ca viața oricărei altei persoane istorice și că Biblia poate și trebuie
Ernest Renan () [Corola-website/Science/327991_a_329320]