4,405 matches
-
către D-l d'Alembert, asupra articolului său Genève în al șaptelea volum al Enciclopediei și în special asupra proiectului de a ridica un teatru de comedie în acest oraș."18 Scrisă ca un discurs, scrisoarea nu este o adevărată epistolă. Rousseau, care îl apostrofează aici cu siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe mulți cititori anonimi -, se complace să afirme: "scriu pentru popor", nu numai pentru poporul genevez, ci și pentru "cei mai numeroși". Nu o reflecție asupra artei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1925 1926 1927 1929 1930 1938 1941 1946 1947 1948 1949 1952 1953 1955 1958 1962 1966 1968 1969 1970 1973 1973-1980 1974 1974-1984 1975 1976 1977 1980 1982 1989 1991 Platon, Republica (cărțile III și X) Aristotel, Poetica Horațiu, Epistolă către Pisoni Quintilian, Instituția oratorică Tertulian, Despre spectacole Sf. Augustin, Confesiuni (cărțile III și VI) Traducerea în latină a Poeticii lui Aristotel Publicarea în greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cărțile III și X) Aristotel, Poetica Horațiu, Epistolă către Pisoni Quintilian, Instituția oratorică Tertulian, Despre spectacole Sf. Augustin, Confesiuni (cărțile III și VI) Traducerea în latină a Poeticii lui Aristotel Publicarea în greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello Du Bellay, Apărarea și ilustrarea limbii franceze Ediția comentată a Poeticii de către Maggi Peletier du Mans, Arta poetică Scaliger, Poetica (în latină) Grévin, Scurt discurs pentru înțelegerea acestui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Magnien, Livre de Poche classique), când prin "efect violent" (traducere de Dupont-Roc). 23 Termenul de "phobos" este tradus și prin teamă, și prin spaimă. 24 Termenul de "peripeteia" este tradus atât prin "peripeție", cât și prin "lovitură de teatru". 25 Epistolă către Pisoni este ultimul poem din culegerea Epistole. Epistola îi este adresată lui Pison și celor doi fii ai săi, personaje de rang înalt, contemporani cu Horațiu, despre care nu se știe practic nimic. 26 După modelul tratatelor de retorică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
violent" (traducere de Dupont-Roc). 23 Termenul de "phobos" este tradus și prin teamă, și prin spaimă. 24 Termenul de "peripeteia" este tradus atât prin "peripeție", cât și prin "lovitură de teatru". 25 Epistolă către Pisoni este ultimul poem din culegerea Epistole. Epistola îi este adresată lui Pison și celor doi fii ai săi, personaje de rang înalt, contemporani cu Horațiu, despre care nu se știe practic nimic. 26 După modelul tratatelor de retorică, Epistola către Pisoni cuprinde trei părți. Horațiu consemnează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
traducere de Dupont-Roc). 23 Termenul de "phobos" este tradus și prin teamă, și prin spaimă. 24 Termenul de "peripeteia" este tradus atât prin "peripeție", cât și prin "lovitură de teatru". 25 Epistolă către Pisoni este ultimul poem din culegerea Epistole. Epistola îi este adresată lui Pison și celor doi fii ai săi, personaje de rang înalt, contemporani cu Horațiu, despre care nu se știe practic nimic. 26 După modelul tratatelor de retorică, Epistola către Pisoni cuprinde trei părți. Horațiu consemnează aici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
către Pisoni este ultimul poem din culegerea Epistole. Epistola îi este adresată lui Pison și celor doi fii ai săi, personaje de rang înalt, contemporani cu Horațiu, despre care nu se știe practic nimic. 26 După modelul tratatelor de retorică, Epistola către Pisoni cuprinde trei părți. Horațiu consemnează aici mai întâi un oarecare număr de precepte generoase despre artă, apoi considerații diverse asupra genurilor literare, în sfârșit sfaturi destinate artistului. În special a doua parte a Artei poetice ne interesează deci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caragialiană reunite în ciclurile Doresc ca micile mele rândulețe și Post-restant. Umorul acestora, bazat pe efectele ilare ale vârtejului de agramatisme de tipul celor comise de "eroii" din comediile și schițele lui Caragiale, primește diverse irizări, inclusiv foarte întunecate. Multe epistole ilustrează, astfel, chiar umorul negru, însă în varianta benignă, din lecția însușită de la autorul nuvelei Pastramă trufanda. De exemplu, în scrisoarea adresată unei anume coana Matilda, prin care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai ales a caracterizării personajelor. Limbajul oglindește și în cazul acestora lipsa de instrucție elementară, violența de mahala sau închistarea în automatisme specifice meseriei. Pentru ilustrarea noianului de agramatisme sugestive pentru primul caz, este foarte greu de privilegiat o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime ajustări, în stilul epistolelor și al rapoartelor oficiale sau al declarațiilor din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și reproduse întocmai de către un autor a cărui contribuție se reduce la selectarea mostrelor de "comunicare" scrisă. Hipotextul caragialian (Raport către
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
confiscă din nou de la Întâlnirea cu destinul meu planetar.) (dimineața) Am devenit scriitor de scrisori amoroase când eram În clasa a X-a. Zina, o colegă brună, era Îndrăgostită de un tânăr de 24 de ani, care-i scria Înfocate epistole; ea mi li aducea și eu trebuia să-i compun altele la fel de Încinse. Deodată, după câteva compoziții reușite, am constatat că mă dedublam și intram În starea unei fete Îndrăgostite, adică În acele scrisori de răspuns mă exprimam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca din partea ei către un alt tânăr nu poate să mă reprezinte decât pe mine. Ea nu credea În dedublare și a dedus că numai motivarea directă (adică sentimentul meu pentru ea) putea să mă facă să-i compun niște epistole atât de frumoase. Mă rog, voi povesti altădată agresivitatea dragostei sale pentru mine. Important este că atunci mi-am dat seama că pot fi autor de scrisori și că pot influența prin aceasta alte ființe. Atunci am Încercat să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Oltenița. Făcuseră nudism Împreună. Ea s-a Îndrăgostit. Îi scria cu inocență: „Ce mai face Băiatul? E tot atât de vioi și de fălos? Nu vrea să se Încline? Stă tot În poziție de drepți?“. S-a râs pantagruelic de perlele epistolei amoroase. Spirache a venit chiar În toiul distracției. Nu s-a ofensat de indiscreția noastră. A râs și el, dezvăluindu-ne cine era „Băiatul“) „Păi n-ai citit scrisoarea?“ „Ba da, dar nu sunt convins În privința autenticității.“ Râde, ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o casă boierească cu geamlâc, În fundul unei curți cu iarbă și flori laolaltă, nu prea plivite; vara pleca din orașul nostru, mergea undeva În Apuseni, de unde Îmi scria o epistolă de o pagină și jumătate pe care eu o țineam tot timpul ascunsă sub pernă, să nu mi-o citească nimeni; am fost atât de exaltat când mi-a scris prima dată, scoteam plicul de o sută de ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numit așa (chiar și o carte de versuri a lui Florin Mugur), știi că romanul este balena albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al XIII-lea și la luptele dintre Pontificat și Imperiu. E întru totul adevărat că Dante nu-i altceva, potrivit susținătorilor poeziei pure - am citit de curând comentariile estetice ale abatelui Bremond - decât un poet de circumstanță. După cum Evangheliile și epistolele pauline nu sunt altceva decât scrieri de circumstanță. Și acum, parcurgând „Portretul“ lui Cassou și privindu-mă în el, nu fără uimire, ca într-o oglindă, dar într-o oglindă în care vedem mai mult oglinda decât pe cel oglindit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eternă, cu acea vârstă când încă nu știa citi, când încă nu era om al cărții. Și-n acea copilărie și-ar întâlni propriul om interior, acel eso anthropos. Căci Sfântul Pavel, în cap. 3, versetele 14 și 15 din epistola către Efeseni, ne spune că „pentru aceea îmi plec genunchii înaintea Tatălui, din care își trage numele orice familie“ - s-ar putea traduce fără mare silnicie: „orice patrie“ - „în cer și pe pământ, să vă dăruiască, după bogăția slavei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu veți intra în Împărăția cerurilor.“ „De nu vă veți întoarce“, zice. Și de-aceea îl fac pe Jugo al meu să se întoarcă. Și copilul, fiul, îl descoperă pe tată. În versetele 14 și 15 ale capitolului 8 din epistola către Romani - și nici pe ele nu lipsește Hessen a ni le aminti - Sfântul Pavel ne spune că toți „câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu se Întâlniră, dar continuară să corespondeze. Reținut În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa. Îi făcu pe plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de autor pentru viitoarea carte, chiar dacă ea fusese În mod explicit exclusă din contractul originar. Lui Henry i se păru că face o comparație cu vânzările relativ modeste ale Portretului și incluse un comentariu cam acru pe această temă În epistola următoare; din replica ei promptă reieși Însă că nu avusese câtuși de puțin o asemenea intenție. „Ai Înțeles, desigur, că ceea ce, pentru mine, a fost un mare succes, pentru tine nu Înseamnă nimic - Îi scrise ea - și chiar dacă vreuna dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Emma la Veneția, În vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură, te așteaptă nerăbdătoare“, scria el. Du Maurier Îi trimise ca răspuns o epistolă lungă, locvace, glumeț invidioasă. „Florența, Veneția - pentru mine cuvintele acestea sunt magice - Dar nu văd cum aș putea vreodată vedea ce reprezintă ele. Viața ta pare să fie Încântătoare - să iernezi În asemenea locuri, cu o ocupație Încântătoare, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față, unde scena mișcătoare a orașului Îi oferea permanent divertisment și inspirație. Se văzuse mult cu „bietul Millais“ și făcuseră plimbări lungi Împreună, „bras dessous bras dessous“ - și inclusese o schiță cu cei doi, braț la braț, Înghesuită printre rândurile epistolei. Întreba dacă Henry auzise istoria cu episcopul care Îi făcuse o vizită dnei Gladstone. „Dna G.: Părinte, se duce țara de râpă. Episcopul: Ah, credeți-mă, e deasupra noastră Cineva care va pune ordine În lucruri. Dna G.: Da, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Florența, era În posesia unor neprețuite scrisori schimbate Între Byron și Shelley. Individul complotase să pună mâna pe ele, insinuându-se ca chiriaș În locuință, cu consecințe interesante. Henry mută acțiunea de la Florența la Veneția și, ca autor al râvnitelor epistole, numi un poet american imaginar pe nume Jeffrey Aspern. Lucrul mergea bine, căci subiectul Îi capta imaginația. Reuși să evoce curiozitatea biografică obsesivă a protagonistului american pentru că, ocazional, o trăise el Însuși, cu privire la Byron, la George Sand sau la alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că mi-am găsit, În sfârșit, adevărata formă, pe care o pot duce până departe și pentru care palida și mărunta artă a literaturii, așa cum am practicat-o până acum, nu a fost decât un Înlocuitor limitat și restrictiv“. Recitind epistola de la cap la coadă Înainte de a sigila plicul, i se păru puțin cam emfatică, dar o lăsă așa cum era. Ea exprima starea de spirit a momentului. Curând după aceea, Compton trimise vești care amenințau să le strice planurile: dna Compton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru piese, trimițând proiecte și scenarii potențialilor directori și scriind povestiri și articole, În timp ce le aștepta răspunsurile Întotdeauna neconcludente. Decisese să nu mai scrie romane În timp ce Încerca să Își facă un renume ca dramaturg. În februarie, primi cu surprindere o epistolă de la Du Maurier, În care Îl anunța că el Însuși se apucase de un nou roman, pe care i-l dicta, ca și până atunci, Emmei. Presupusese că prietenul său era unul dintre acei oameni care au “În ei“ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]