4,858 matches
-
din partea canaaniților. Având granițele consolidate, Ramses, a reușit să se relaxeze din punct de vedere militar și să-și pregătească în liniște armata pentru viitoarele campanii. Prin această campanie Ramses a reușit să-și asigure o mare parte din țărmul estic al Mediteraneei, prin cucerirea porturilor feniciene, capturând și flota acestora. În acest fel fiind capabil să lanseze oricând o ofensivă asupra hitiților, atât pe mare cât și pe uscat prin cucerirea orașului Amurru și implicit a unei bune părți din
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
mare cât și pe uscat prin cucerirea orașului Amurru și implicit a unei bune părți din Siria. Hitiții conștientizând acest lucru recuceresc orașul Amurru, dar campania lor spre Egipt se oprește datorită pericolului pe care-l reprezentau asirienii la granița estică. Astfel, dominația puterilor în Levant era sub semnul întrebării. În primăvara lui 1274 î.Hr, anul al cincilea al domniei lui Ramses, Imperiul Hitit aliat cu Anatolia și Siria, hotărăsc să atace teritoriul nordic al Egiptului. Regele hitit, Muwatallis al
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
586 kilometri pătrați, fiind din acest punct de vedere una dintre cele mai mici țări din Europa. În vest se mărginește cu provincia belgiană Luxembourg, care (la 4.443 km²) are aproape o suprafață dublă față de cea a țării. Granița estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosela, Sauer și Our. Nordul țării face parte din Munții Ardeni, e format din dealuri și munți joși, cel mai înalt punct fiind Kneiff, de 560 m. Restul țării este de asemena deluros. Pădurile
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
Districtul Silezia Inferioară - Luzația de Sus (în germană "Niederschlesischer Oberlausitzkreis") este cel mai estic district al Germaniei. Face parte din landul Saxonia. Centrul administrativ al districtului este orașul Niesky. Are o suprafață de 1,3 mii km² și 100 mii locuitori. Ocupă cea mai mare parte a teritoriului Sileziei care a mai rămas în
Niederschlesischer Oberlausitz (district) () [Corola-website/Science/299471_a_300800]
-
va merge pe urmele lui Sulla și se va instaură că dictator. În schimb, Pompei și-a demobilizat armata la ajungerea în Italia. Totuși, Senatul și-a menținut opoziția în oferirea pământurilor pentru veteranii lui Pompei și în ratificarea așezării estice a lui Pompei. În plus, Senatul îl punea acum la zid pe vechiul inamic al lui Pompei, Crassus, în încercările sale de-a câștiga puțină înțelegere din partea aliaților săi, fermierii cu taxă. Intrând acum în scenă a fost un tanar
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
dorit, deși era mult mai reușită decât cea a lui Crassus. A început o relație amoroasă cu Cleopatra, care a dat naștere celor trei fii ai săi. În 34 î.Hr., la Donațiile din Alexandria, Antoniu a „dăruit” mult din jumătatea estică a imperiului copiilor săi și ai Cleopatrei. În Romă, acest fapt, precum și dezvăluirea testamentului lui Marc Antoniu (în care acesta își exprimă dorința, devenită ulterior faimoasa, de a fi îngropat în iubita să cetate Alexandria), au fost folosite de către Octavian
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special amfore. Ruinele cetății, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La vremea
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
Spineni este o comună în județul Olt, Muntenia, România, formată din satele Alunișu (reședința), Cuza Vodă, Davidești, Optășani, Profa, Spineni și Vineți. Comuna este situată pe paralela de 44ș și 40' latitudine nordică și pe meridianul 25ș și 34' longitudine estică având ca vecini comunele Făgețelu la nord, Tătulești la sud, Bărăști și Vedea la est și Poboru și Leleasca la vest. Ea se întinde pe o lungime de 50 km având, la 30 decembrie 1994, o suprafață de 7.395
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
18)" în care ducele Maximilian de Leuchtenberg, fiul vitreg al lui Napoleon și ginerele țarului, a trăit în primele zile ale căsătoriei sale. În anul 1833 arhitectul de Montferrand a fost angajat pentru a reproiecta camerele de stat de pe latura estică și a amenaja Sala Feldmareșalului și Sala Mică a Tronului "(9 și 10)". În 1837 a izbucnit un incendiu. Cauza izbucnirii sale este necunoscută, dar pentru răspândirea rapidă a focului a fost învinuit de Montferrand. Arhitectul a fost grăbit de
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
antice deși, practic nu mergeau la Roma decât pentru încoronarea lor religioasă. La zenitul său, imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, Austria, Elveția, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca și partea estică a Franței, o parte din Italia, și părțile occidentale ale Croației și Poloniei. Începuturile sale converg către data încoronării lui Carol cel Mare (denumit si Charlemagne - 742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800, de către papa Leon al III-lea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Cavalerilor Teutoni de la Grunwald-Tanneberg în 1410 și Marienburg în 1422, încheiate cu umilitoarea pace de la Torun în 1466, au dovedit izolarea dramatică. Pasivitatea imperiului a dus la pierderea unei mari părți a cuceririlor întreprinse în secolele anterioare, încurajând instabilitata frontierei estice. Între 1419-1434 s-a desfășurat rebeliunea husită. Sigismund de Luxemburg i-a lăsat pe principi să preia singuri misiunea de a coaliza forțele. În final, Sfântul Imperiu Roman s-a dezembrat. Pe fondul unor războaie neîncetate, teritoriul s-a împărțit
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci "occidentali" ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului grupul sudic al Occidentalilor. Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază
Carpații Occidentali Românești () [Corola-website/Science/304634_a_305963]
-
diferă de normele principale. Limba nynorsk se bazează pe dialectele norvegiene moderne, nu pe cele din limba nordică veche sau medievală. Circa 80% din populația Norvegiei vorbește un dialect de un fel sau altul ("bokmål" sau "nynorsk"), restul vorbind norvegiana estică standard sau o altă variantă a limbii "bokmål". În perioada de la Moartea neagră până la Reforma protestantă, limba norvegiană a trecut printr-o perioadă cu multe schimbări și simplificări. Unul dintre motive a fost contactul cu negustorii hanseatici, adică germani din
Nynorsk () [Corola-website/Science/304646_a_305975]
-
multe privințe era "de facto" parte a Germaniei Occidentale. În ciuda statutului său de oraș aflat sub ocupație, Berlinul Răsăritean a fost proclamat capitala nou proclamatului stat socialist Germania Răsăriteană. Începând cu 13 august 1961 și până la 9 noiembrie 1989, jumătatea estică a Berlinului a fost separată de cea apuseană de Zidul Berlinului. Denumirea oficială est-germană a orașului a fost simplu "Berlin" sau uneori ""Berlin, Hauptstadt der DDR"" (Berlin, capitala RDG-ului). Înainte de construirea Zidului Berlinului se foloseau termenii "„Demokratischer Sektor von
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
ar fi născut pe malul drept al râului Onon, în 1162 sau 1155, lângă Munții Burkhan Khaldun în nordul Mongoliei moderne, nu foarte departe de capitală Ulaanbaatar, după tradiția "oriată" și "buriată" (după numele unor triburi mongole). Grupul tribal mongol estic „Halha” susține că Temüügin s-ar fi născut pe cursul mijlociu al râului Kerulen. Istoria secretă a mongolilor raportează că Temujin, când s-a născut, strângea în mână un cheag de sânge, semn tradițional că i-a fost destinat să
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
antreprenorul Fr. Scheller, la indicațiile precise ale artistului. În octombrie 1869 locuința, un adevarat templu al artei, era ridicată. În articularea edificiului său Aman va apela la elemente ale arhitecturii neoclasice și renascentiste, vizibile mai ales pe fațadele nordică și estică, dar și la stilistica neogotică, în decorarea atelierului de pictură, cea mai spectaculoasă încăpere a casei. Aici va trăi și lucra artistul până la sfârșitul vieții, în 1891. Casa a revenit prin testament soției sale. Într-o scrisoare, Ana Aman mărturisea
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
împărțirea imperiului. Tratatul de la Verdun (842) stipula împărțirea imperiului în trei părți, celor trei fii supraviețuitori, conform legii francilor. Astfel, partea centrală revine primului născut, Lothar, care pierde titlul imperial, dar păstrează cele mai importante orașe, Aix-la-Chapelle și Roma; partea estică a imperiului revine lui Ludovic Germanicul, al doilea născut, iar regatul vestic îi revine lui Carol cel Pleșuv, cel mai mic dintre fiii legitimi ai lui Ludovic cel Pios. După împărțirea imperiului între cei trei nepoți ai lui Carol cel
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
albe prevăzute cu o cruce neagră. După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă., Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an diploma de donație: Bula papală de
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
de un markgraf. Cam prin această perioadă s-a construit un castel pe o stâncă aflată deasupra văii Dunării. După Bătălia de la Lechfeld (955), regele Otto cel Mare al Germaniei i-a cedat margrafului Luitpold, din familia Babenberg, fostele teritorii estice. În anul 996 această marcă este desemnată pentru prima dată sub numele de Ostarrichi. Castelul de la Melk era posesiunea contelui bavarez Sizo. Cu ocazia unei rivalități între ducele Henric al II-lea al Bavariei și împăratul Otto al II-lea
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
numită uneori și Asia Apuseană, o denumire mult mai precisă din punct de vedere geografic decât termenul folosit în Europa - Orientul Mijlociu), în timp ce restul Egiptului se află în Africa de Nord. Peninsula este acoperită aproape în întregime de munți și deșerturi. Limita naturală estică a peninsulei este falia cunoscută cu numele de Valea Marelui Rift, falie care poate fi văzută de la valea cursului superior al râului Iordan, întinzându-se către sud prin Marea Roșie, până în Africa. În antichitatea veche, Sinaiul era numit "Mafkat" sau "Țara
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
Eilatului, iar pe 16 mai a cerut forțelor ONU să părăsească regiunea. Ca răspuns, Israelul a declanșat războiul de șase zile, în care armata egipteană a fost învinsă, iar Israelul a preluat controlul întregii peninsule. Canalul Suez, al cărui mal estic era acum controlat de evrei, a fost închis. În timpul războilui de Yom Kippur, forțele egiptene au construit poduri de pontoane peste canalul Suez și au luat cu asalt linia fortificată Bar-Lev, care era în concepția israelienilor de necucerit. În scurtă
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
îndeplinirii politicii guvernului, au numit în mod tendențios limba majoritară "moldovenească", chiar și in contextele în care "română" se folosise întotdeauna până atunci”. Teritoriul Basarabiei, care formează cea mai mare parte a Republicii Moldova din zilele noastre, și care reprezintă partea estică a regiunii istorice a Principatului Moldova, a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 și a rămas sub stăpânirea rușilor până în 1917. În 1918, Basarabia s-a unit cu România. În Uniunea Sovietică, autoritățile comuniste au luat în 1924 inițiativa
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran, aici aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanțului: În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii Orientali, cu excepția unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă în acea parte a lanțului cunoscută sub numele de Albères. Pirineii sunt mai vechi decât Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oară depuse în bazine costale în erele
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
bazine costale în erele paleozoic și mezozoic. Între 100 și 150 milioane de ani în urmă, în Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a apărut, împingând Spania către Franța, și cutând sedimentele, care au format acest lanț muntos. Partea estică a Pirineilor e formată n principal din roci granitice și gneiss, în timp ce în vest piscurile granitice sunt însoțite de straturi de calcar. Caracterul masiv al munților vine de la abundența rocilor granitice, rezistente la eroziune. Caracteristicile definitorii ale peisajelor Pirineilor sunt
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria. Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ștefan, respectiv Sf. Iosif.
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]