3,548 matches
-
eroii lui continuă să trăiască, nemuritori; în timp ce eroii lui Pindar sunt, pentru noi doar niște nume, în timp ce el însuși, slăvindu-se și onorându-se singur, ne confruntă că un poet excepțional. Faima eroilor lui nu este decât un apendice la faima poetului liric. [...] Pindar care, în această sfera atinge culmea perfecțiunii [s.n.]...73. Că Rimbaud face "știință", Barbu nu are nici o îndoială, pentru că poetul francez procedează, ca un savant autentic: odată ce a descoperit legile domeniului de observație, "își propune să extrapoleze
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1 miliard de dolari, și procesul a continuat până în 2000. Cu toate astea, devenită pivot al unui discurs populist, aceeași temă a mobilizat electoratul în 2000 în favoarea lui Vadim Tudor, în timp ce guvernarea PSD din 2000-2004 și-a dobândit o tristă faimă din instituționalizarea corupției la vârf. Imediat după alegeri, noua guvernare, Iliescu-Năstase, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a anula rezultatele proceselor din anii anteriori: parchetul a reluat practica nefericită a recursurilor în anulare, iar președintele Iliescu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de avantajul surprizei; ex.: dacă adversarul doarme, îl trezește și apoi îl ucide în luptă dreaptă;dimensiunea voinicului se acoperă cu conceptul cavaleresc despre putere și inteligență (fortitudo et sapientio); - este un om dispus oricând să - și pună în joc faima pentru un scop nobil; - nu pretinde vreo recompensă; - (!!) recompensa este totuși mobilul plecării pe drumul aventurii; - el nu este în slujba nimănui sau la ordinele cuiva;totul depinde de propria sa voință; - are o disponibilitate eroică, un preaplin de forță
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
vor simți confortabil în această comparație. Dar oamenii pot alege alte standarde și criterii decât bogăția în evaluarea propriei valori. Ei se pot raporta la decență, moralitate ori religiozitate, care sunt mult mai importante pentru aceștia decât bogăția, educația sau faima. Prin urmare, alegerea grupurilor de referință cu care cineva se compară favorabil, estompează amenințarea cu sentimentul de degradare care acompaniază poziția socială joasă pe care o ocupă individul. Partea a IV-a INSTITUȚIILE SOCIALE Căsătoria și familia Educația ca instituție
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
din nou o asemănare frapantă cu operele lui Boccaccio, mai ales în abordarea aceluiași gen de poeme, vizionare și alegorice, deși stilurile rămân distincte, originale, unice. Există patru astfel de poeme chauceriene ale activității literare de tinerețe: Cartea Ducesei, Casa faimei, Divanul păsărilor și Legenda femeilor cinstite. O operă chauceriană în care identificăm o imagine idilică a femeii este Cartea Ducesei (The Book of the Duchess, 1370), o elegie scrisă pentru a-l consola pe John of Gaunt, duce de Lancaster
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poeților francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
romanii s au ridicat împotriva familiei regale a Tarquinilor și au impus republica. De la Fericitul Augustin înainte, ea a fost percepută ca o figură centrală pentru definirea eticii seculare și a ideologiei Romei, în special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului Mediu credința și dorința ei disperată de a-și păstra onoarea au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pronia cerească,/ Regină a Evropei să domnească!// Frumoasă coz, dar fără nfumurare;/ Ani fragezi, dar în toate cumpătată;/ Virtutea - steaua-i călăuzitoare;/ Mereu supusă, aspră niciodată;/ Întrînsa-i gingășia întrupată;/ Iar inima-i-locaș de neprihană,/ și mâna - mână spartă la pomană.”752 Faima unei astfel de donna angelicata nu putea decât să facă înconjurul lumii, ajungând până în Siria și făcându-l pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie, iar fascinația pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună,/ și-așa departe lauda-i răsună/ Că spre Saluce toți cu mic cu mare,/ Călătoreau s o vadă fiecare.”791 Noua soție se implică în viața cetății
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
incapabile de a se ridica la perfecțiunea portretului fizic anterior conturat 965, dar Cresida primește din partea naratorului o mai mare apreciere și compasiune: „Eu nu vreau să-i aduc dojană, biata,/ Mai mult cât i se-aduce în poveste./ Pe faima sa e-atât de mare pata/ Încât pedeapsă prea-îndestulă-i este./ E greu păcatul ei; cu toate aceste,/ M-aș apleca s-o iert, căci s-a căit,/ și o mai iert din milă, negreșit.”966 Personajul feminin din poemul chaucerian
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atunci prefect al Capitalei și celebru în conducerea campaniilor electorale, fu luat din această funcțiune și numit prefect al județului Iași, cu ordin precis ca să nu combată nici o altă candidatură în afară de aceea a lui Conta. A luptat ca un erou. Faima cuvântărilor sale, care au fermecat adunările publice, s-a răspândit în toată Moldova, și mulți proprietari mari, din deosebite județe, au venit într-adins la Iași ca să-i ofere spontaneu concursul lor, influențând pe lângă rude, prieteni și cunoscuți în favorul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit prima dată la spital: „Pentru numele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
resursele și puterile exclusiv producerii unei opere mari, respingând tentații care nu favorizează concentrarea deplină asupra țelului, cum ar fi tribulații sentimentale sau acele ademeniri ale vanității care sunt în mod obișnuit legate de activitățile unui autor și profesor cu faimă și ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
marcate ideologic, În regimurile totalitare fiind supuse cenzurii și presiunii factorilor politici. De exemplu, tratatul de istorie a României a avut până În prezent trei Începuturi: un prim proiect a fost Început În timpul „obsedantului deceniu”, fiind coordonat de istoricul de tristă faimă Mihail Roller, care a pus istoria românilor În strânsă conexiune cu cea a Uniunii Sovietice. Al doilea proiect a Început În perioada lui Ceaușescu, autorii Împotmolindu-se problemelor sensibile contemporane. În fine, după 1989, au apărut mai multe volume din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
din Botoșani al lui Mihai Eminescu, Grigori N. Lazu, tipărește broșura Adevărul asupra poeziilor d-lui Gh. Coșbuc. Răspuns „Românului literar” (Tipografia Petru C. Popovici, 1893), o lucrare de 44 de pagini care i-a asigurat autorului ei mai multă „faimă” decât propria activitate literară (mai scrisese o carte despre francmasonerie În 1884, iar În 1897 avea să tipărească volumul de versuri Ultime raze. O asemenea „celebritate” Își câștigase și canonicul Grama de la Blaj, cunoscutul detractor al lui Eminescu. Grigori N.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o evoluție prea bună. Informațiile de care dispunea elogiatul Ministru al României în Belgia, în vara anului 1904, confirmate și de rapoartele poliției belgiene din aceeași perioadă, se refereau la faptul ca ședințele asociației se ținuseră în localuri de rea faima, că între membri săi - superficiali, neserioși, ușuratici, ce duceau o viață desfrânata, fără nicio responsabilitate, nefiind interesați decât de cursele de cai -, existau multe neînțelegeri, căci nu se ocupau decât să se vorbească de rău unii pe alții, acuzându-se
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
rea, grea, prea, stea; mai, pai, tai; dau, stau; beau, vreau; a încadrat consonantic bas, bat, cad, cal, braț, calc, scad, scald etc.; (b) cuvinte bisilabice trohaice (cu accent pe prima silabă): apă, iapă, iarbă, cadă, barbă, apăr, capăt, ceapă, faimă, creastă, oală, coadă, broască, pleoapă; respectiv iambice (cu accent pe a doua silabă): amar, fierar, ghețar, olar, primar, răsar, bărbat, măsea, mărgea etc.; (c) cuvinte trisilabice: dactilice (cu accent pe antepenultima silabă) arie, albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
bucură mult reapariția vechii publicații bârlădene, care alături de excelenta revistă; „Păstorul Tutovei" calcă cu cinste pe urmele Bârladului cultural, Este proaspătă încă în mintea noastră, falanga corifeilor literaturii noastre, strânși în jurul revistei „Făt-Frumos" — care a dus în toate colțurile țării, faima Bârladului de altă dată. Aici și-au spus cuvântul lor: Gârleanu, D. Nanu, Moldovanu etc. Din Bârlad și-a luat zborul marele Al. Vlahuță... Suntem bucuroși că o mână de harnici mânuitori ai condeiului, astăzi, caută, ș'au izbutit să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cetăți de c ultură care a fost Bârladul steagul credințelor și aspirațiilor de odinioară, nădăjduim să reușim să strângem din nou rândurile luptătorilor vechi și noi, pentru a începe cu toții munca de desțelenire a ogorului, deopotrivă de scump fie căruia. Faima de altădată a Palodei, vechile ei tradiții cultura le, exemplul fecund al înaintașilor, sperăm să fie pentru toți fără deosebire de credință sau culoare politică, categoric îndemn la muncă... ... Dorim să fim accesibili nu numai Bârladului, ci de asemenea, oricărei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mod absolut indicațiile medicale, solicitând permanent din partea medicului explicații, amănunte etc. Medicii A doua categorie de persoane care intră în discuție sunt medicii. În cazul acestor tipuri de „bolnavi” medicii sunt căutați și preferați după anumite criterii: autoritate, experiență îndelungată, faimă, opinia clientelei și volumul mare al acesteia, poziția socială a medicului, succesele cunoscute ale acestuia etc. Avem de-a face, prin urmare, cu criterii de ordin subiectiv-emoțional, de „reclamă medicală”. Medicii care „întâlnesc” asemenea „bolnavi dificili” trebuie să acționeze extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale maselor, apar modele care se succed rapid nepermițând nici stabilitate, nici progres. Conținutul valoric este înlocuit de clișeele formale ale imaginilor și de „transferul publicității” în planul sufletesc-uman, caracterizat prin „nevoia de a ieși în evidență”, prin nevoia de „faimă” care este expresia formală a unor conduite de factură demonstrativ-isterică. Absența valorilor formativ-modelatoare și cenzurate, duce la diminuarea până la pierderea criticii, a autocontrolului și a responsabilității morale. Libertatea capătă o „nouă” accepțiune, devenind o formă de comportament liber, necenzurat, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trec numele la index. Se stabilește la București, unde publică rar, după 1960, și tot aici se stinge din viață, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica. Primele sale articole pe teme culturale le publică în „Viața studențească”, în 1921, însă faima de eseist redutabil i-o aduc colaborările la „Ideea europeană” (din 1924) și, mai ales, la revista „Gândirea”, din al cărei cerc face parte între 1926 și 1938, fiind socotit unul dintre ideologii curentului „gândirist”. Colaborează intens, mai bine de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
societății. 1.3. Activitatea de dramaturg Cariera de dramaturg a lui Caragiale începe cu piesa O noapte furtunoasă sau Numărul 9, care este citită în 1878 înaintea banchetului Junimii. Piesa este pusă în scenă la Teatrul Național în ianuarie 1879. Faima crescândă de dramaturg nu îl pune deloc pe Caragiale la adăpost de greutățile financiare. Ca și Eminescu, Caragiale este obligat să își câștige existența îndeplinind diverse funcții complet nepotrivite cu firea și talentul său. Mai întâi, este inspector la o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit prima dată la spital: „Pentru numele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
resursele și puterile exclusiv producerii unei opere mari, respingând tentații care nu favorizează concentrarea deplină asupra țelului, cum ar fi tribulații sentimentale sau acele ademeniri ale vanității care sunt în mod obișnuit legate de activitățile unui autor și profesor cu faimă și ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]