3,956 matches
-
cel de Botez sunt Înscris ca Ioan și numai unii funcționari superficiali (vezi Diploma de doctor În Med. Vet. și alte acte) m-au rebotezat Ion. de noi, toate lucrările câmpului și alte treburi gospodărești făcându-le Împreună. Aurel, era feciorul cel mai mic. A Învățat și el meseria Bunicului, pe care a profesat-o la Început În Sighișoara și În final În București, la Institutul Național de Cercetări Veterinare și Biopreparate "Pasteur". Soția lui, "Tanti Ana", mi-a fost "a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
intuitiv această pierdere, de unde apare și regretul. Spunând aceasta, îmi vin în minte versurile lui Esenin sau cele ale lui Octavian Goga din "Bătrînii": "De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de acasă?/ Să fi rămas fecior la plug,? Să fi rămas la coasă.// Atunci eu nu mă rătăceam/ Pe atâtea căi răzlețe,/ Și aveați și voi în curte acum/ Un stâlp la bătrânețe..." Poetul pierde o lume și câștigă alta. Pierderea este extrem de dureroasă. Iar câștigul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost organizată împotriva țiganilor fugari. Prin scrisoarea din 29 octombrie 1793, protopopul Toma de la Chișinău l-a înștiințat pe episcopul Veniamin Costachi că a luat măsuri pentru prinderea unor țigani fugari, fiind ajutat de preotul Ioan („namesnic”), precum și de slujitori („feciori”). Drepturile și, mai ales, obligațiile țiganilor, au fost consemnate în documentul din 20 octombrie 1795. La această dată, episcopul Veniamin l-a numit pe Vasile Herariu în funcția de jude al țiganilor. El avea dreptul să meargă prin țară cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scria despre Constantin Cantemir că a fost „de oameni proști (simpli, n.a.), de la ținutul Fălciului, carte nu știa, ce numai iscălitura învățase de o făcea” . Boierimea de rang înalt nu l-a iubit pentru că a promovat la curte „boiernași tot feciori de mojici, codreni și gălățeni” și repede a susținut venirea lui Constantin Duca (1685-1693, 1693-1695), „știindu-l că este fecior de domn și va căuta neamurile boierești”. Împreună cu fratele său, Antioh, Dimitrie Cantemir a copilărit la Silișteni, apoi a fost
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iscălitura învățase de o făcea” . Boierimea de rang înalt nu l-a iubit pentru că a promovat la curte „boiernași tot feciori de mojici, codreni și gălățeni” și repede a susținut venirea lui Constantin Duca (1685-1693, 1693-1695), „știindu-l că este fecior de domn și va căuta neamurile boierești”. Împreună cu fratele său, Antioh, Dimitrie Cantemir a copilărit la Silișteni, apoi a fost trimis ostatic la Istanbul, de unde se va întoarce ca domn al Moldovei. Avea o vastă cultură; era idealist, știind a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ei menționați ca dregători în documentele legate de Episcopie. La 26 octombrie 1666, Iliaș Alexandru (1666-1668) scria marilor vătafi, pârcălabilor de ținut și „dregătorilor de prin târguri” că episcopul de Huși îi reclamase, pentru că judecând călugării, „preoții și casele lor, feciorii și năimiții și poslușnicii”, își depășeau atribuțiile și încălcau dreptul de judecată acordat Episcopiei. Deci, până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, se constată o limitare treptată a atribuțiilor judecătorești ale șoltuzului și pârgarilor în favoarea Episcopiei. La 20
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al Catastihului breslei lăutarilor din Huși din 2 iunie 1792 prevedea că meșterul străin „așezându-se la breaslă, să aibă a da o pereche de papuci starostelui și 6 potronici la breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau de bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda ajutor material bisericii și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vârsta și personalitatea ei nu mă îndoiam că se va sacrifica cineva. Printre călători era Waldthausen, ministru german la București, cu von der Goltz, atașatul militar la Sofia, și fiul lui von der Goltz Pașa; în compartimentul de alături erau feciorii lor respectivi. Se făcură că nu înțeleg vorbele mele și începură a-mi vorbi de război: „Închipuiește-ți că belgienii ne-au atacat la Liège ca [niște] franctirori! Ne împușcau din case!“ Mi se spusese tocmai despre violarea Belgiei; indignată, îi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Cabinetul Președinției, puse, pe furiș de el, să zidească în pivnița casei celei vechi toată frumoasa colecție de argintărie veche, precum și cea de masă, așeză lemne tăiate în fața zidului și porni cu camionul, escortați de doi soldați, pe Vicenzo, feciorul, și zidarul italian care lucraseră. Se temea de trădarea lor. La întoarcere, tot dânsul o dezgropă și o dărui lui Ionel învingătorul. evacuarea Cum spusei, lumea [își] pierduse capul, toți voiau să fugă în Mol dova, oriunde numai să nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
da pas și ne readuse gândurile la București. Îmi dete voie să ies din casă pentru a mă înțelege cu Lia asupra bagajului și servitorilor de luat. Trebuia însă să fiu însoțită de soldatul german pe care Moos îl numi feciorul lui; îl luai în serios și eram hotărâtă să-l refuz de nu era în uniformă. Domnul însă exagerase, nu-i era fecior, ci ordonanță și de meserie arhitect, după cum îmi spuse când voi să circule pe stradă alături de mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și servitorilor de luat. Trebuia însă să fiu însoțită de soldatul german pe care Moos îl numi feciorul lui; îl luai în serios și eram hotărâtă să-l refuz de nu era în uniformă. Domnul însă exagerase, nu-i era fecior, ci ordonanță și de meserie arhitect, după cum îmi spuse când voi să circule pe stradă alături de mine; îl trimisei la spate, ca păzitor de prizonieră, nu ca tovarăș de plimbare. Pe Lia o găsii cu căldură și suferind de un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura dialectică între oiște și gard. * Obtuzul este feciorul unui cap pătrat. * Roata este invenția unui învârtit. * Cuiul bătut de un intrigant a fost scos de o talpă goală. * Pelinul este mai dulce decât lingușirea. * Câinele și pisica învață traiul în comun de la stăpâni. * O prășilă făcută la timp
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
că, prin imaginile înspăimântătoare, basmul i-ar îngrozi pe copii, ar trebui să încercăm să vedem cum, prin întreaga să construcție, basmul educa spiritul curajului și arată că binele învinge întotdeauna. Făt-Frumos îl învinge întotdeauna pe zmeul zmeilor, ca și feciorul de împărat, care taie capetele balaurului. Toate acestea descind în subconștientul ascultătorului, și acolo se transformă într-o substanță care-1 susține pe om mai târziu în viață și-i da puterea de a nu se dă bătut, nici când se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pentru minori. Se judecau procese de viol ("sila"), condamnarea fiind în funcție de împrejurări, în care acuzatul dovedit alienat era socotit iresponsabil sau parțial responsabil. Femeia sau bărbatul care își omorau copilul nou născut monstru nu era pedepsit. Oricine își va ucide feciorul care le va fi născut cu niscare semne groaznice ca acealie cum ar fi capul ca de dobitoc sau cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela, nici o treabă și cumu-i mai grozav, și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
purta părul strâns la spate, cărare pe mijlocul capului, cu o piesă ornamentală, probabil o broșă sau un pieptene așezat în partea dreaptă a podoabei capilare. Fața ovală, vioiciunea ochilor, hotărârea și dârzenia din priviri, făceau ca asemănarea ei cu feciorul - Vasile să fie apropiate. De la tatăl sau nu păstra amintiri fotografice. Ocupat cu gospodăria dar și cu afacerile de la cârciuma lui, căci așa pornise în viață, omul nu avusese timp de fotografii. Apoi, pentru vremea aceea, el era și un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Mai trăiești, mă, mai trăiești ?” „Mai trăiesc, domnule sergent major !”, i-a răspuns politicos, cu mult bun simț, răbdător, omul Vasile Voiculescu, scriitorul. 10 Vestea eliberării lui V. Voiculescu, i-a venit telefonic, la 30 aprilie 1962, lui Radu Voiculescu, feciorul, de la medicul șef al Dispensarului T.B.C. Turda. Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
să-l împărtășească a refuzat politicos și hotărît: „Nu sunt pregătit, părinte !” După care, ca să-l consoleze pe binevoitor: „Nu am păcate, părinte !” Inchisoarea îl purificase... Într-o dimineață arăta agitat, tulburat foarte...” Unde este Ionică?” a întrebat el despre feciorul său, pe cel mai mic dintre copii. Și a prins a povesti fapte care și le inventa dar care păreau reale: percheziții ale Securității... În noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963 Ionică a fost chemat de cineva: „Scoală, și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
bine! Poetul a refuzat solicitarea, dar cum era vorba la mijloc și de niște bani pe care i-ar fi pierdut de la un ziar, „Glasul Patriei”, iar cheltuielile familiei le erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase nimic, instantaneu, cei de la „Glasul Patriei” i-au solicitat o colaborare. Să scrie, să-i fie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
simboluri mortuare" precum ""noaptea cernită" a mării". Tot în sfera imaginarului de acest tip se vorbește despre "nemortul și oglinda neagră", unde apare "fascinația perversă a oglinzii absorbante". Pentru această categorie a imaginarului poetic eminescian este luată în discuție poema Feciorul de împărat fără stea (după titrarea lui D. Murărașu). Cei fără stea, spune Călin Teutișan, "sunt iubiți totuși de un înger sumbru îngerul Morții, care-i urmărește îndeaproape". Aici, Eminescu "se joacă cu trei feluri de oglinzi (albă, roșie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poemul Luceafărul. Dr. C. Vlad vede și aici o relație strict erotică între fata de împărat, Hyperion/Luceafărul și Cătălin, în ecuația cărora intervine "Dumnezeu-tatăl". Iată ecuația:"1. Femeia la care râvnește eroul (fata de împărat); 2. Eroul Cătălin + Hyperion = feciorul de împărat + eroul smeu; 3. Tatăl care se opune Dumnezeu + tatăl fetei din poveste" (Raportarea se face la povestea lui Kunisch). "Piesele 1 și 3 nu ne interesează deocamdată zice psihiatrul căci nu prezintă nimic deosebit. Ceea ce trebuie descurcat e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ziua de azi, că va fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a dat la școală și că l-a adus În București pe acest fecior mai mic al lui Moș Ghiță Beldie din Stroeștii Argeșului; de unde, poate, chipul lui, al meu și-al unora dintre nepoți cu faciesuri mediteraneene, firea lui mai răsărită și avântată În treburi, amatoare de tot ce-i nou sau depășind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
situații și avere, ceva din gustul lui ales pentru trai bun gospodăresc, ceva, dacă nu și mai mult chiar, din severitatea judecății lui, vizibilă pe după sprâncenele și mustățile lui stufoase. A murit În casă la mine, așa cum va muri și feciorul lui cel mare: povestind, până pe patul de moarte, despre pitorescul lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un pinten de deal, stăpânind, În chip de turn medieval, toată valea Vâl sanului, Într-un clan vechi de haiduci, cum fu Gașpăr, sânge Înrudit cu al nostru, Împușcat de poterași În nucul bătrân pe care mi l-au arătat feciorii lui, care, copii fiind și văzându-l pe taica lor, haiducul, jos, la picioarele nucului, cu limba-i țăcă nindu-i afară din gură ca la șerpi, au rămas toți copiii lui cu acest tic, ca un stigmat al familiei. I-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe taica lor, haiducul, jos, la picioarele nucului, cu limba-i țăcă nindu-i afară din gură ca la șerpi, au rămas toți copiii lui cu acest tic, ca un stigmat al familiei. I-am cunoscut În copilăria mea pe bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc În vine, vară bună cu mine, Sultana. L-am apucat pe bunicul, Moș Ghiță
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu amintirea unor stupide refrene de cuplete: Holera este datoare să te ducă mai curând, să te ia la sub țioară și să-și facă apoi vânt, apoi vânt... Nenorocitului de notar, deși tânăr Încă și de felul lui fecior de țăran pricăjit din acest sat, nu-i mai mergeau sculele. Venea la ceasul prânzului la mine În odaie ca să mă vadă mâncând din tocana cu ceapă multă pregătită țărănește de băbuța Îngri jitoare a școlii, uitându-se cu jind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]