9,442 matches
-
susținuți și publică regulat cărți. În Germania e onorant să susții literatura, pentru că ea e scrisă și aparține elitelor și face parte din patrimoniul spiritual al unei națiuni. Lucrul acesta este înțeles de multă lume: de la omul simplu - cititor de ficțiune sau nu -, până la oamenii bogați și liderii politici ai momentului, care susțin scriitorii nu dintr-un obscur și meschin interes personal, ci - ca să zic așa - pentru a-și susține un blazon (de familie, de firmă) și, nu în ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
suflet unei munci sezoniere bine remunerate, aceea de a compune scenarii pentru principalii protagoniști în alegerile prezidențiale din noiembrie curent. Desantul „scenariștilor”, lansat pe apele tulburi și văluroase ale luptei politice, este destul de numeros și hotărât să-și vândă scump ficțiunile. Probabil că și riscurile unei atari implicări sunt foarte mari. „Acum va învinge candidatul care va avea un scenariu mai bun”, mi-a mărturisit un sforar al zonei „de centru stânga” - condescendent față de nepriceperea mea - pe un ton misterios și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
grea pentru „scenariști”, a căror imagine personală este pentru moment dezavantajată, ei lucrând (pardon: creând) de cele mai multe ori în anonimat, departe de lumina reflectoarelor. Consolarea le vine probabil din credința că munca pe care o fac are totuși tangențe cu ficțiunea și creația. O altă echipă de scriitori, mai potolită, mai așezată profesional, pare să fie la prima vedere (și ei chiar stau la vedere) cea a „medaliștilor”, adică a scriitorilor care au primit ordine și medalii din sacul independenței și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și între prieteni), din când în când simt nevoia (bănuim că și bucuria) unor formulări care să le întrețină contactul cu lumea creatorilor, dar și iluzia că ar putea - numai să dorească acest lucru - să concureze cu aceștia pe terenul ficțiunii. Este explozia unor frustrări mai delicate, niciodată mărturisite, dar cu insistență probate pe sol basarabean. Pe de altă parte, cantonarea Mesagerului (organ de presă al Partudului Forțelor Democratice, o formațiune politică care se declară proeuropeană), prin vocile sale șugubăț-anonime, în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
subiect interesant și mereu actual, însă, din păcate, abordat la noi doar accidental și cu destulă frivolitate. Poate de aceea, „politicienii profesioniști”, de fapt arhitecții dezastrului basarabean de astăzi, recomandă cu cinism scriitorilor, acum și aici, turnul de fildeș și ficțiunile romantice. Publicistica scriitoricească din presa basarabeană - fenomen care trebuie apreciat ca atare, pentru că mai drege imaginea de amatorism și analfabetism a gazetelor noastre - este, fără excepții, un comentariu frugal, aplicat unor fapte imediate, un „sos” compozit, condimentat din plin cu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Hurezeanu, Andrei Cornea, Sorin Antohi, Gabriel Andreescu, Elena Ștefoi, Mircea Mihăieș ș.a. O diferență de potențial care marchează nemilos realitățile din cele două state românești. În cadrul discuțiilor s-a subliniat faptul că un scriitor, oricât ar fi de absorbit de ficțiunea artistică, nu poate trăi în afara societății și nici nu poate evita problemele cu care este confruntată această societate. Implicarea în viața cetății este inevitabilă, iar opțiunea unora pentru politica activă este o alegere personală, care trebuie respectată, un drept legitim
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fie chiar textele semnate de mine. Domnul G.G., în replica sa aldină din Literatura și Arta, nr. 4/98, sugerează doar că este nemulțumit de comentariul meu la „Lista electorală” a lui Nicolae Dabija, dar abandonează subiectul și se dedă ficțiunilor... Ajunge cu imaginația până acolo încât mă declară - chiar așa! - un susținător al interfrontului... Ce să spun? Înțeleg că pe Nicolae Dabija l-a supărat tare comentariul meu la lista propusă de domnia sa pentru alegeri, deși eu am polemizat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a acestei țări. E și o chestiune de onoare în joc, dar basarabenii par să nu fie deloc orgolioși și își neglijează cu voluptate identitatea. Limba română în Republica Moldova (pusă în paranteze chiar în Constituția statutului) rămâne în continuare o ficțiune, un ornament, o literă moartă... Nu mi-am făcut deloc iluzii în ceea ce privește persoanele care au ajuns să conducă destinele Basarabiei după căderea regimului comunist. Formați de acest regim antinațional, conducătorii noștri poartă în ei trecutul sovietic, încât nu vor îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
luna și memorialul Călătorind prin țările Nordului - Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, ulterior dedicându-se exclusiv romanului. Însușindu-și, ca pe un credo, cuvântul lui Plutarh „Scriem vieți, nu istorie!”, S. va converti informația aridă furnizată de documentele istorice în ficțiuni romanești pline de culoare. Caracteristică este încercarea de a aborda, în concordanță cu perioada investigată, și o istorie paralelă, destinul medicinei, stadiul atins în vindecarea bolilor într-o vreme sau alta. Romanul Asklepios (1965) are în centru chiar figura legendară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
într-o lume în declin. Elenco (1979), alt roman al lui S., așază față în față destinul unui medic și soarta unei întregi generații - tinerii revoluționari de la 1848. Într-o „alegorie a unui ciclu autumnal” (Valeriu Cristea), îmbinând documentul cu ficțiunea și folosind procedeul romantic al descoperirii unui manuscris, scriitorul radiografiază, cu instrumentele romanului balzacian, o epocă tumultuoasă, dominată de mari personalități. Nicolae Bălcescu (imaginat ca prieten al naratorului-personaj), generalul Gheorghe Magheru, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu sau legendarul haiduc Radu sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
a lumii banului... Regăsim ideea paternității și în romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru. Enigma Otiliei Romanul Enigma Otiliei este construit pe mai multe planuri, autorul dovedind că este un excepțional creator epic. El a conturat tipuri psihologice viabile în ficțiune. "Deslușim în creația sa impresia de realism, existența unui personaj-narator (Sima Felix) care primește o lecție de viață, este dezamăgit, dar redevine lucid. Este romanul unui adolescent în plină criză de formare a personalității" (Pompiliu Constantinescu). Absolventul de liceu Sima
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Caragiale Un alt articol important în care mentorul Junimii și-a exprimat ideile estetice este Comediile d-lui Caragiale. Titu Maiorescu vorbește despre rolul purificator al artei, în general, având menirea să-l înalțe pe spectator sau cititor în lumea "ficțiunii ideale" și să-l elibereze de propriile probleme (funcția de catharsis). Arta are o misiune morală; în urma contactului cu fenomenul estetic, individul se uită pe sine ca persoană, se eliberează de egoismul care este sursa răului în existența sa, se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-l elibereze de propriile probleme (funcția de catharsis). Arta are o misiune morală; în urma contactului cu fenomenul estetic, individul se uită pe sine ca persoană, se eliberează de egoismul care este sursa răului în existența sa, se înalță în lumea "ficțiunii ideale". Această înălțare impersonală este condiția oricărei impresii artistice. Esența artei fiind ficțiunea, aceasta îl situează pe individ deasupra intereselor mărunte. Titu Maiorescu exclude patriotismul din sfera artei, deoarece îl readuce pe cititor în lumea concretă și nu-i permite
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în urma contactului cu fenomenul estetic, individul se uită pe sine ca persoană, se eliberează de egoismul care este sursa răului în existența sa, se înalță în lumea "ficțiunii ideale". Această înălțare impersonală este condiția oricărei impresii artistice. Esența artei fiind ficțiunea, aceasta îl situează pe individ deasupra intereselor mărunte. Titu Maiorescu exclude patriotismul din sfera artei, deoarece îl readuce pe cititor în lumea concretă și nu-i permite înălțarea impersonală. Dacă artisticul sublimează realul, atunci moralitatea artei depinde de "tratarea" ideal-artistică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
frumușică" în patul conjugal. În final, după experiența războiului, Ela primește casele de la Constanța, bani, lucruri, tot trecutul. Patul lui Procust Roman modern, în ceea ce privește construcția narativă, Patul lui Procust e un "dosar de existențe". Camil Petrescu nu aduce întâmplări în interiorul ficțiunii, ci se folosește de procedee și tehnici narative subtile pentru a da iluzia autenticității. El își construiește scenele, multiplică experiențele, vocile; nu o singură subiectivitate modelează romanul, ci mai multe, completându-se. Mai întâi scrisorile Doamnei T. deschid romanul, apoi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
doare", "sunt bolnav", "nu există", "eclipsă") și prin forma negativă a cuvintelor: neauzul, nevăzul (Ștefania Mincu). S-a vorbit despre factura barocă a poemului, teatralitatea (plângerea), alternanța stărilor, asumarea unor roluri imaginare, convertirea ficționalului în realitate și a realității în ficțiune. Structurată în două părți și având ca temă centrală limitarea cunoașterii umane, Elegia a zecea exprimă suferința poetului, în lipsa unui organ total care să-i asigure cunoașterea absolută. Eul contemplativ ajunge să se autocontemple și constată că simțurile sale deformează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poeziei. Urmată de Tragic și demonic, Editura Cartea Românească, București, 1980.. Dragomirescu, Mihail, Mihai Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1976. Drăgan, Gheorghe, Poetică eminesciană, Editura Junimea, Iași, 1989. Drăgan, Mihai, Mihai Eminescu: interpretări, Editura Junimea, Iași, 1982. Dragolea, M., În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Editura Dacia, Cluj, 1992. Dorian, Gellu, Iordache, Emil, Pașii poetului, Editura Timpul, Iași, 2000. Dumitrescu, Ion, Metafora mării în poezia lui Eminescu, E.P.L., București, 1972. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Ion Creangă, E.P.L., București, 1963. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Eminescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întâlnirile bilaterale la nivel înalt sau transmise oficial publicului prin mijloacele de informare în masă. Multe informații se refereau la acțiunile de relații ale R.P.D. Coreene cu România și mai ales la fața lor nevăzută (detalii în studiul "Adevăr și ficțiune în relațiile româno-nord-coreene"), dar și la amploarea cultului personalității în Coreea de Nord, încălcarea drepturilor omului, decalajele tot mai mari, și numai în favoarea Sudului, între nivelurile de dezvoltare economică și de trai între Sud și Nord, unele răpiri de persoane și acte
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
câteva din numeroasele exemple grăitoare, care ar putea fi date pentru a demonstra că pasul făcut la 30 martie 1990 a fost, nu numai unul corect, dar și unul normal care s-a dovedit benefic pentru ambele părți. Adevăr și ficțiune în relațiile româno nord-coreene IZIDOR URIAN* Summary The paper is intended to help readers better understand some developments that took shape in the Romanian-North-Korean relationship for more than three decades and which were kept unknown to the Public by the
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de la Seul. El nu a ezitat însă să sublinieze mesagerului nord-coreean că este pentru prima dată în viață când este pus în situația de a lua o hotărâre împotriva convingerii și voinței sale. Cunoscând acum câteva momente de adevăr și ficțiune în relațiile între România și R.P.D. Coreeană, mulți cititori ar putea să se întrebe care au fost atunci motivațiile lui Nicolae Ceaușescu de a "trece cu vederea" numeroasele incidente și a "ține cu dinții" la "relațiile de prietenie și colaborare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
punct de vedere) Eminescu Dragomir 151 Politica independentă a României și relațiile româno-chineze (1954-1975) Romulus Ioan Budura 155 Un moment inedit, de mare succes al diplomației române Buzatu Ion 189 Prin culisele relațiilor româno sud-coreene Izidor Urian 198 Adevăr și ficțiune în relațiile româno nord-coreene Izidor Urian 208 Rolul diplomației române în negocierile pentru încetarea conflictului din Vietnam. Sprijinul acordat de România în obținerea victoriei finale Dr. Lucian D. Petrescu 223 Diplomația română, promotoare a colaborării, cooperării și păcii în Orientul Mijlociu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
interni, iar cele din a doua grupă de factori externi. Psihologul Bruner, ținând seama că influența jocului asupra dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale, a afectului și caracterului în jocurile colective, clasifică jocurile în cinci categorii : 1. funcționale (senzorio-motrice); 2. iluzorii (de ficțiune); 3. receptorii; 4. de construcție; 5. colective. O împărțire care răspunde, în parte, la problemele metodologice ale clasificării este a psihologului elvețian J.Piaget. El pune la baza clasificării jocurilor generice care fac ca jocul să evolueze: exercițiul, simbolul, regula
Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
sînt, de exemplu, narații ale unor situații imposibile sau insondabile, sau indicații generice ca "A fost odată ca niciodată..." ce apare adesea la începutul poveștilor, și subtitluri ca Roman, Poveste de iarnă. Aceste indicații arată că este vorba despre o ficțiune. Fabula este fictivă, inventată. Tipuri de "eu"-ri Comparați următoarele pasaje, dintre care numai d) este din Of Old People de Couperus. d) Vocea groasă a lui Steyn răsună din vestibul. Vino, Jack, vino, cîine, vino lîngă stăpînul tău. Vii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ceva de la sine înțeles. Catehismul acesta se extinde pentru a convinge cititorul că a știut adevărul de la bun început. Semnele de exclamare și cuvinte ca "bineînțeles" urmăresc același scop. Acest tip de exercițiu ideologic nu mai este foarte obișnuit în ficțiunea pentru copii din zilele noastre, fiind prezent în forme mai subtile. În rîndul următor, actorii sînt relaționați cu opinia publică prin menționarea conformismului lor. Ei sînt abia descriși în acea propoziție. Doar în ultima propoziție există o prezentare a unui
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de lucrarea lui Boucher, Alegorie, incluzînd rama masivă, au fiecare un ton ușor diferit. Această variație de ton nu este continuată dincolo de ramă, sugerînd că meticuloasa copie a mai vechii picturi, "fidelă" doar la modul iluzuriu, nu-i "decît" o ficțiune. Această ieșire auto-reflexivă din iluzie un comentariu metanarativ vizual al naratorului primar în stratul care susține tabloul este prezentă și la inversarea modelului. Boucher a fost redat printr-o simetrie de oglindă, ceea ce nu numai că prezintă copia ca pe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]