3,547 matches
-
teoriilor lovinesciene. E o mișcare dublu direcționată, care pune față în față experiența literară acumulată de scriitorii din două perioade, înlesnind o percepție corectă nu numai a sistemului teoretic lovinescian, dar și a modului în care conceptele sunt modelate de fluctuațiile contextuale. SCRIERI: Permanență și modernitate, București, 1977; Originile conștiinței critice în cultura română, București, 1981; Critica și modelul, București, 1986; E. Lovinescu. Critic și istoric literar, București, 1998. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 47; Ion Vlad, Studii filologice, TR, 1978, 35
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
coordonând și sincronizând activitățile comune de grup ale unei culturi. Calendarul este orientat spre trecut. Legitimitatea sa se bazează pe comemorare. Culturile bazate pe calendar comemorează miturile arhetipale, legendele antice, evenimentele istorice, faptele eroice ale zeilor, viețile figurilor istorice și fluctuațiile ciclice ale fenomenelor astronomice și terestre. În culturile calendaristice, viitorul Își obține semnificația din trecut. Omenirea organizează viitorul omagiind și reînviind În mod continuu experiențele din trecut. Calendarul continuă să joace un rol important În culturile contemporane. Semnificația lui politică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din cibernetică, În analiza sa. El observă că toate viețuitoarele, asemenea multor obiecte inanimate, sunt structuri disipative. Adică, ele Își mențin structura cu ajutorul unui curent continuu de energie prin sistemul lor. Energia menține sistemul Într-o stare continuă de flux. Fluctuațiile sunt În general mici și pot fi ajustate cu ajutorul retroalimentării. Totuși, uneori, spune Prigogine, fluctuațiile pot deveni atât de mari, Încât sistemul nu se mai poate adapta, având loc un fenomen de feedback pozitiv. Fluctuațiile se alimentează Între ele, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
structuri disipative. Adică, ele Își mențin structura cu ajutorul unui curent continuu de energie prin sistemul lor. Energia menține sistemul Într-o stare continuă de flux. Fluctuațiile sunt În general mici și pot fi ajustate cu ajutorul retroalimentării. Totuși, uneori, spune Prigogine, fluctuațiile pot deveni atât de mari, Încât sistemul nu se mai poate adapta, având loc un fenomen de feedback pozitiv. Fluctuațiile se alimentează Între ele, iar amplificarea poate să cupridă Întregul sistem. Când aceasta se Întâmplă, sistemul sau intră În colaps
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o stare continuă de flux. Fluctuațiile sunt În general mici și pot fi ajustate cu ajutorul retroalimentării. Totuși, uneori, spune Prigogine, fluctuațiile pot deveni atât de mari, Încât sistemul nu se mai poate adapta, având loc un fenomen de feedback pozitiv. Fluctuațiile se alimentează Între ele, iar amplificarea poate să cupridă Întregul sistem. Când aceasta se Întâmplă, sistemul sau intră În colaps sau se reorganizează. Dacă poate să se reorganizeze, noua structură disipativă va avea o complexitate și o putere de integrare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să se reorganizeze, noua structură disipativă va avea o complexitate și o putere de integrare sporite și un flux prin sistem mai mare decât predecesoarea sa. Deoarece este mai complexă decât precedenta, fiecare ordine succesivă este chiar mai vulnerabilă la fluctuații, colaps sau reordonare. Prigogine crede că o complexitate sporită creează condițiile pentru evoluție. Economia noastră globală complexă, cu un mare flux de energie, este un prim exemplu de structură disipativă a lui Prigogine. O schimbare radicală În fluxul de energie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sistemului, poate afecta Întregul sistem și duce fie la colaps, fie la reorganizare la un nivel de performanță mai ridicat și mai complex. În era modernă, când distanțele erau Încă semnificative, timpul era mai abundent iar densitatea schimburilor mai mică, fluctuațiile de energie În orice parte a lumii erau În general localizate În impactul lor, rareori afectând Întreaga planetă. Lucrurile s-au schimbat Însă. Într-o economie globalizată În care spațiul și timpul sunt din ce În ce mai dense și totul este mai interdependent
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În rețele extinse În interiorul mediului de afaceri și Între mediul de afaceri și consumatori, este posibil ca firmele să se bucure de genul de informații, de cunoștințele și de capacitatea de răspuns pe moment pentru a se adapta rapid la fluctuații În orice zonă a economiei globale. În era modernă, când există Încă o frontieră externă de resurse nefolosite, forță de muncă și bogăție potențială peste tot În lume, individul combativ și autonom - mentalitatea cowboy-lui - era prototipul ideal, iar mecanismul pieței
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
consecință, poate fi inclus în lista factorilor determinanți. Pasul următor este însă determinarea mărimii contribuției fiecărui factor în parte din lista factorilor cauzali. Venitul economic contribuie la variația calității vieții? Și dacă da, în ce măsură? Dar nivelul școlar, profesia sau vârsta? Fluctuația este determinată nu numai de un singur factor, ci de mai mulți (Cazacu et al., 1979). Care este însă contribuția diferențiată a lor? Cu cât numărul factorilor determinanți este mai mare, cu atât este mai important să determinăm mărimea contribuției
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dacă satisfacția muncii este sau nu o sursă a performanței în muncă. Pentru a răspunde la o asemenea întrebare, autorii au făcut următoarele operații: a) au realizat o listă de consecințe posibile ale satisfacției muncii: performanțe cantitative, performanțe calitative, absenteism, fluctuație; b) au estimat efectul în bani al acestor consecințe (cât costă, de exemplu, organizația plecarea/angajarea unei persoane); c) au determinat empiric relația dintre variația satisfacției muncii și fiecare dintre consecințele posibile luate în considerare. Ca rezultat al acestei analize
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Grote, 1985). Evaluarea celor două metode de a asigura disciplina în muncă se face prin compararea a două grupuri de întreprinderi, unul caracterizat prin utilizarea mijloacelor tradiționale, iar celălalt prin utilizarea noului tip de metodă, la diferite tipuri de performanță: fluctuație, absenteism, concedii de boală, conflicte de muncă, numărul de desfaceri ale contractului de muncă, atitudine față de muncă, față de întreprindere etc. Compararea secvențială, nestructurată a diferitelor tipuri de performanță nu este totdeauna relevantă pentru a determina care dintre alternativele luate în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oamenilor condiții satisfăcătoare de muncă? Cei mai mulți sociologi actuali, consemnând caracterul parțial al convergenței productivitate/satisfacție, militează pentru acceptarea ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a muncii” reprezintă un obiectiv în sine al colectivității care trebuie pus alături de cel pur economic. Fluctuația reprezintă una dintre patologiile grave ale întreprinderii actuale. Ea costă întreprinderea, afectându-i sensibil eficiența. Nu este întâmplător că sociologul este adesea chemat să ajute la soluționarea acestei probleme. Din punctul de vedere al întreprinderii, fluctuația ar trebui redusă spre
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alături de cel pur economic. Fluctuația reprezintă una dintre patologiile grave ale întreprinderii actuale. Ea costă întreprinderea, afectându-i sensibil eficiența. Nu este întâmplător că sociologul este adesea chemat să ajute la soluționarea acestei probleme. Din punctul de vedere al întreprinderii, fluctuația ar trebui redusă spre zero. Pentru persoanele angajate în procesul muncii, fluctuația nu înseamnă însă integral un proces negativ. Ea are o serie de funcții pozitive: posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai corespunzător capacităților și talentelor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
actuale. Ea costă întreprinderea, afectându-i sensibil eficiența. Nu este întâmplător că sociologul este adesea chemat să ajute la soluționarea acestei probleme. Din punctul de vedere al întreprinderii, fluctuația ar trebui redusă spre zero. Pentru persoanele angajate în procesul muncii, fluctuația nu înseamnă însă integral un proces negativ. Ea are o serie de funcții pozitive: posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai corespunzător capacităților și talentelor proprii, dar și pregătirii profesionale, posibilități de promovare, apropierea de locuință, posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în viața personală, independență în raport cu un grup sau o autoritate. Sociologul va trebui să recunoască în acest caz o situație tipică de convergență/divergență de interes, ambele îndreptățite. Conducerea întreprinderii susține un interes global - eficiența economică ridicată asigurată de eliminarea fluctuației. Indivizii susțin un interes uman care nu este mai puțin general: necesitatea ca toate persoanele să se poată mișca liber în sistemul productiv, nu numai în funcție de interesele acestuia, ci și de interesele individuale ale personalului muncitor. Sociologul va găsi, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
persoanele să se poată mișca liber în sistemul productiv, nu numai în funcție de interesele acestuia, ci și de interesele individuale ale personalului muncitor. Sociologul va găsi, în primul rând, aici un teren comun de convergență a intereselor: eliminarea cauzelor „negative” ale fluctuației (climat de muncă dominat de conflicte, indiferența față de om, deficiențe ale stilului de conducere, munci neinteresante, condiții dificile de lucru, orientare profesională deficitară); de asemenea, acceptarea faptului că utilizarea mijloacelor corective de a scădea fluctuația este negativă nu numai din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intereselor: eliminarea cauzelor „negative” ale fluctuației (climat de muncă dominat de conflicte, indiferența față de om, deficiențe ale stilului de conducere, munci neinteresante, condiții dificile de lucru, orientare profesională deficitară); de asemenea, acceptarea faptului că utilizarea mijloacelor corective de a scădea fluctuația este negativă nu numai din punctul de vedere al persoanelor, ci, prin efectele sale contraproductive, și din cel al întreprinderii. Dincolo de această convergență, rămâne și o sferă a divergenței. Aici, sociologul încearcă să realizeze un „compromis” în care fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punctul de vedere al întreprinderii, care este de fapt al lor, în ultimă instanță, în calitate de interes general, dar totodată să susțină în fața conducerii întreprinderii și punctul de vedere al oamenilor ca persoane individuale. În aceste condiții, o rată moderată de fluctuație ar putea constitui obiectivul cel mai bun de atins. Angajarea sociologiei în susținerea obiectivelor limitate ale unui sistem, fără a ține seama de interesele globale ale colectivității, apare ca o încălcare flagrantă a vocației sale transsectoriale și umaniste. Este semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
doar într-una dintre ele. Și aici, el poate fi solicitat să se integreze difuz, nespecificat sau specificat. El poate furniza cunoștințe, informații sau i se poate cere să realizeze el însuși respectiva secvență: să ofere diagnoza unei probleme (cauzele fluctuației dintr-o întreprindere), să formuleze mijloacele de acțiune (cum se poate reduce fluctuația sau criminalitatea, cum poate fi crescută motivația muncii), să evalueze efectele unor programe sau acțiuni (cât de eficace a fost un anumit tip de propagandă sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
integreze difuz, nespecificat sau specificat. El poate furniza cunoștințe, informații sau i se poate cere să realizeze el însuși respectiva secvență: să ofere diagnoza unei probleme (cauzele fluctuației dintr-o întreprindere), să formuleze mijloacele de acțiune (cum se poate reduce fluctuația sau criminalitatea, cum poate fi crescută motivația muncii), să evalueze efectele unor programe sau acțiuni (cât de eficace a fost un anumit tip de propagandă sau de acțiune, de integrare a delincvenților). Integrarea secvențială are avantajul că pune în fața specialistului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Londra. Burns, T., Stalker, G.M. (1961), The Management of Innovation, Tavistock Publications, Londra. Campbell, D.M., Fleming, R.L., Grote, R.C. (1985), „Discipline without punishment - at last”, în Harvard Business Review, nr. 4. Cazacu, H., Glodeanu, I., Mărginean, I., Lățea, C. (1979), Fluctuația forței de muncă, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Cazacu, H., Glodeanu, I., Mitulescu, S. (1985), Democrația socialistă în acțiune, Editura Academiei RSR, București. Chelcea, S. (1983), Experimentul psihosociologic, Editura Științifică și Enciplopedică, București. Chin, R. (1961), „The utility of system
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din istorie evenimențială istorie socială. Formele de organizare socială, instituțiile sociale, reprezintă un fel de structuri. Ele sunt sisteme aflate în echilibru dinamic. Modificările accidentale din mediu acționează asupra lor, suscitând o reacție adaptativă. Ele tind să se conserve în fluctuația evenimentelor. Să luăm drept exemplu organizarea capitalistă a economiei. Există legi structurale ce reglează comportamentul economic astfel încât sistemul să se mențină ca atare. Același lucru se petrece și cu sistemul feudal. Apariția unui eveniment nou stârnește o reacție așteptată, înscrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să ducă treptat la schimbări sociale progresive. Timpul însuși reprezintă o trecere treptată de la stări mai puțin satisfăcătoare la stări mai satisfăcătoare. Este inclusă aici o altă perspectivă asupra timpului decât cea tradițională: nici reproducere a structurilor stabile și nici fluctuație fără sens, ci proces progresiv. Nu este deloc întâmplător faptul că ideea de progres s-a consolidat de abia în cadrul filosofiei moderne și este legată de apariția societății capitaliste. Ne putem întreba ce anume s-a schimbat în structura societăților
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vedere însă în mod special incertitudinea cognitivă, ce caracterizează cele mai multe dintre procesele decizionale reale. Exemplul cu predicția cantității de precipitații din luna mai este relevant din acest punct de vedere. Probabil că există o limită absolută, ontologică de prevedere a fluctuației vremii; dar nu această limită caracterizează cunoștințele noastre actuale. Capacitatea noastră de a prevedea vremea, inclusiv de a atribui probabilități, este departe de acea limită absolută. Incertitudinile noastre cu privire la vreme sunt, în consecință, fundamental de origine cognitivă și pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Caraion, P. (1966), Originea sacrului, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Carneiro, R. (1973), „The four faces of evolution” în J.J. Honigmann (ed.), Handbook of Social and Cultural Anthropology, Rand McNelly, Chicago. Cazacu, H., Glodeanu, I., Mărginean, I., Lățea, C. (1979), Fluctuația forței de muncă, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Cazacu, H., Glodeanu, I., Mitulescu, S. (1985), Democrația socialistă în acțiune, Editura Academiei RSR, București. Chelcea, S. (1983), Experimentul psihosociologic, Editura Științifică și Enciplopedică, București. Chin, R. (1961), „The utility of system
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]