4,001 matches
-
cuvinte care vor intra curând în vocabularul lor. Astfel s-a ajuns la elaborarea unui vocabular care conține 1880 cuvinte/semne, de către un grup de participanți la cursul de limbaj mimico- gestual din această școală. Aceste cuvinte/semne au fost fotografiate și sub fiecare din ele s-a explicat modul de realizare, conform structurii gramaticale specifice, care să țină seama de configurația mâinii, mișcarea mâinii, orientarea palmei și locul de contact. Dorim să facem precizarea că la ora actuală există mai
Proiect de standardizarea unui vocabular gestual pentru profesori debutan?i by VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84345_a_85670]
-
de scălâmbăieli literare și artistice, din cauza cărora volumul său de debut, Iar Bianca sta-n Alex (Marineasa, seria de poezie, Timișoara, 2001, cu o prezentare pe ultima copertă de Al. Cistelecan), are mai mult de pierdut decât de câștigat. Se fotografiază cu o femeie care stă în cap pe capul lui (și reproduce fotografia pe coperta cărții), îi avertizează pe criticii literari că el și colegii săi de generație au revoluționat poezia fără să le ceară lor aprobare, povestește în gura
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ele purta exact genul de șapcă micuță cum avea și Angela, pepit. Tinerele nu aveau nici cea mai vagă idee unde se aflau, ce se Întâmpla acolo, se certaseră cu iubiții lor, care stăteau acum Întinși pe burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia frontului. Sammler Îl auzi protestând printre dinți, care erau mici și stricați. Locul unde se aflau ei fusese bombardat mai devreme. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
perfect de sănătate mintală? Cu siguranță că nu. Ei erau ai lui, el era Sammler al lor. Împărtășeau aceleași lucruri fundamentale. Pentru că a inundat casa? spuse Shula. — Pentru că a inundat-o. Pentru că acum zboară pe aici cu aparatele lui de fotografiat. — Căuta bani. Asta nu e nebunie, nu? De unde știi de banii ăștia? — Mi-a spus el. Crede că e o avere aici. Tu ce crezi? — Habar n-am. Dar Wallace e genul care să aibă asemenea fantezii - povești cu comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de plâns, fericită că izbutesc să fac primii pași sau chinuindu-mă să mânuiesc o linguriță într-un bol cu flori pictate. Dacă aș mai avea vârsta de care mi-e atât de dor însă, aș sta cuminte-cumințică să mă fotografieze Loretta Lux. Pentru că aș ști că nu sunt eu obiectul obsesiei, că mă va decupa atent și mă va transforma într-un fel de Alice din Țara Minunilor, poftind la un borcan cu dulceață de portocale. Lucrările Lorettei Lux sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în care nu ne mai putem nicicând întoarce. Suntem veșnic excluși din această lumea a nepăsării, a inocenței. Dar tărâmul imaginar nu este altceva decât o proiecție a ideilor și preocupărilor adulte în imagine, o expresie a propriilor noastre doruri. Fotografiind copiii singuri, desprinși de orice context social, le permit să existe independent... Explorez, astfel, legătura indisolubilă dintre sine și lume“, povestea Loretta într-un interviu pentru „Pluk“. Modelele ei nu par să aibă vârstă și nici nu trăiesc în universuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
afară, la mesele din stradă, soare, miros de portocali și Fernando Pessoa în mărime naturală. E turnat în bronz, așezat pe un scaun picior peste picior, cu pălăria pe cap și figura cam tristă. Nu-i turist să nu se fotografieze cu el, dar ce-am văzut marți, 11 martie, ora 12,15, a fost parcă altceva. Doi tineri și-au cocoțat copilul în brațele lui Fernando. Nimic neobișnuit până când i-am auzit spunând Raul Raul prinde-l pe nenea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
prietenului, succesul tău Veronica D. Niculescu Ce fac niște artiști dacă o prietenă se aruncă în piscina fără apă și ajunge pe un pat de spital, în comă? Își vor frânge mâinile neputincioși? Nu. Artiștii vor lua o cameră de fotografiat și vor crea pe furiș o operă de artă din trupul ei sfârtecat și învinețit, visând la succes. Pool ăNo Waterț/Piscină ăFără Apăț, de Mark Ravenhill, în regia lui Matthias Hartmann, cu „Schauspielhaus“ din Zürich, sa jucat la Sibiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
gazda suferă un accident teribil: se aruncă în piscina în care nu este apă. În timp ce victima este în comă, o idee neașteptată prinde formă printre ceilalți: ar putea suferința să devină noua lor operă de artă? Astfel că încep să fotografieze corpul, surprinzând transformările sale, pregătindu-se pentru o expoziție ieșită din comun, care ar urma să le aducă succesul. Piesa lui Ravenhill descrie o societate dominată de invidie și rea-voință. „Problemele celor din piesă sunt problemele luxului. Este o poveste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
clasei mijlocii - chiar pe margine, agățându-se cu deznădejde să nu alunece înapoi -, însă nu reușeau să se țină suficient de tare de această margine, iar casa aluneca înapoi, nu în sărăcia pitorească pe care le plăcea turiștilor s-o fotografieze, ci în ceva cu adevărat dureros de privit - invazia modernității în forma ei cea mai urâtă, azi nou-nouță, și mâine în ruină.“ Kiran Desai, Moștenitoarea tărâmului pierdut, traducere din limba engleză și note de Vali Florescu, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
profunde din elita politică a tranziției este jocul genealogic (și identificarea relațiilor și legăturilor dintre familii) în care intră cu delicii Vladimir Tismăneanu de câte ori i se dă ocazia. Sunt lucruri pe care puțini le știu și pe care istoricul le fotografiază și le pune cap la cap cu maximă agilitate. Iată ce-am strâns din acest puzzle. Adrian Năstase a negat tot timpul influența pe care ar fi avut-o asupra carierei sale căsătoria cu fiica unui ilegalist comunist, Grigore Preoteasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
niște cărți broșate, era o fotografie de-a lui Mick la patru-cinci ani, instalat pe-o bicicletă, Într-o hăinuță de tweed, cu cravată dungată. Mama lui se apleca să țină coarnele bicicletei, dar avea capul ridicat spre aparatul de fotografiat. Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aparent ale acelorași persoane, niște dansatori balinezi care dădeau impresia că sunt morți. Nu, nu sunt morți, a spus ea, și a continuat să trieze fotografiile fără vreo ordine evidentă. Sunt În transă. Taică-tău și cu mine i-am fotografiat. O să avem o colecție completă. Ce-i cu tine? Ești palidă, fără discuție! I-aș cere lui taică-tău să-ți ia temperatura, doar că-i plecat la vânătoare de fluturi, cine știe pe unde, cu unul dintre pictorii ăia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreo privire când intrase. Chiar la sosirea lui, coborâse dintr-un microbuz un grup de tineri doar ceva mai mari decât el. Arătau ca niște sportivi, erau poate fotbaliști. Erau Îmbrăcați simplu, dar Îngrijit, ca el, unii aveau aparate de fotografiat. Se vede că prezența lor acolo nu-i lăsa indiferenți, Își aranjau părul, Își Încheiau cămășile până sus ca să arate bine. Adam s-a strecurat În hol amestecându se printre ei. și-a trecut și el degetele prin păr și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mutat la altă școală, ca măsură pedagogică preventivă, cum suna formularea atât de evazivă: de la Petri la școala medie Sankt Johann. Nu-i de mirare că m-am închis în mine, că am devenit inabordabil chiar și pentru mama. Și, fotografiat cu aerul acesta sumbru, mă văd mergând spre acea bibliotecă permanent îmbogățită datorită spriritului civic hanseatic, despre care s-ar fi presupus că, atunci când orașul a fost cuprins de flăcări, cu puțin înainte de sfârșitul războiului, avea să fie mistuită odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Înaltului Comandament al Armatei contribuiseră la sporirea cunoștințelor mele de geografie, mersul războiului îi formase oaspetelui meu, caporalul, acea lejeritate mondenă și locvace care, astăzi, în vremuri de pace durabilă, ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat mirosul de praf de pușcă.“ E drept că mâncărica de ciuperci și terciul de urzici au făcut din mine bucătar și gazdă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mă despărțeam de ei la răspântii de drumuri, îmi ofeream din când în când, deși eram obligat la economii, câte o înghețată de lămâie, alergam cu pas ușor pe scara spaniolă în sus, îi permiteam surorii mele să mă fotografieze cu pălărie de paie, pentru ca un nou autoportret să-mi poată atesta prezența, restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmărit, ieșea din camere mergând de-a-ndăratelea, evita trotuarele, încerca, mergând pe stradă, să-și șteargă urmele, înlătura amprentele, voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați în galeria atelierului meu și m-a rugat să-i cumpăr un aparat de fotografiat special, tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea și râdea în același timp. Se izbea cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
amprentele, voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați în galeria atelierului meu și m-a rugat să-i cumpăr un aparat de fotografiat special, tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea și râdea în același timp. Se izbea cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut fără flaute și într-o bună zi a dispărut, nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai rău! De cum ajunseră la marginea poienii, se treziră cu toții fațâ-n față cu... dopmnul Nicanor! A fost ceva de-a dreptul cumplit. Lîngă el se mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să fie absolut convins. Bine, bine, zise Virgil sătul de dialogul cu Potîngă. Coborî scările și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul de fotografiat. Unde ați găsit voi tăblița asta? Ochii copiilor se întoarseră speriați spre tăblița ridicată cu foarte mare grijă de străin. Dar tăcură cu toții mîlc. Înseamnă că de ceea ce se temuseră mai avan tot nu putuseră scăpa! Unde, mă, șobolanilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vedea. Nu vine. A început să numere oamenii care ies din lift. Să-i pună în cutiuțele lor, cu etichete bine lipite, așa cum face cu toată lumea. Ordonat. Atent. Neamț, în jur de cincizeci de ani, pantaloni scurți albi, aparat de fotografiat Nikon, pălărie colonială. În vacanță cu soția. Soția e grasă, albă și creață ca o oaie. Geantă plină de creme dermoprotectoare. Cuplu de japonezi, cam treizeci, mici de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]