4,121 matches
-
băsmiri, care chiar și Nunțiu cască când le aude a mia oară, În loc de-o dezbatere cot la cot despre o chestie care nu șovăiesc să cânt că-i cea mai cea. Tu caști fleoanca, că stai gata să-ți frângi gâtu, să-i tragi o sentență-bombă pă nemurirea sufletului și, chiar nainte să-ți iei biștarii, Îți bagă pă gât gălușca cu tărășenia care, dacă caști bine urechile, nu te mai prind vrodată În lăptăria aia. Da unii cască urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le-am mărturisit că a doua zi iera onomastica mea. Au ciocnitără În sănătatea mea la Molino? Al tău, Indianu. X Dragă Avelino, Azi a fost ziua a mare. Ie zece noaptea, care acilea e târziu, da nu-mi pot frânge nerăbdarea și te Înformez cu lux dă amărunte. PÎn Jacqueline, alde Grandvilliers m-a invitatără să mâncăm În onoarea mea, la restorantu care ie lângă lac! La depozitu de-l ține un algerian am Închiriat haine Încliftate și perechea potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nu-i așa că-s grozave paturile de aici? spuse el. Parc-ai dormi Într-un sac cu orez umed. Un fel de combinație Între un pat și un duș rece. Oftă și-și duse ideea până la capăt: — O să mi se frângă inima când o să plecăm. — Norman crede că sfera s-a deschis, Îl anunță Beth. — Când? spuse Harry, căscând din nou. — Acum câteva secunde. Harry dădu din cap, gânditor, și zise: — Interesant, interesant. Dar văd că acum e Închisă. — Derulăm benzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că presiunea se egaliza În interiorul costumului. Se aruncă din nou În apă. 05.00 ORE Sfera strălucea luminoasă. Norman se văzu reflectat de suprafața perfect lustruită, iar apoi, pe măsură ce se Îndrepta spre partea din spate a sferei, imaginea i se frânse, fragmentată de șanțurile spiralate. Ajunse la ușă. Se gândi că arăta ca o gură. Parcă era stomacul unei creaturi primitive, gata să-l Înghită. Față În față cu sfera, cu modelul straniu și neomenesc al spiralelor, simți că voința i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
NOAPTE, când iluziami doarme, și speranța îmi plânge prin brațele mele înfrigurate ale unui MAESTRU DE SOARE, și culorile universului ce uneori evadează din mine, spre miandre de nopți cu lună ce-n lacrimi de ger ușor trupul mi-l frânge. Dar chipul maestrului nu l-am văzut de câțiva ani. Bătăile inimii îmi duceau înspre raze de soare, și el alerga prin toate orașele visului cu ochii lui obosiți. Avea un destin de lumină și o forță de cer în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CETĂȚI DE CUVÂNT, ca zorii să se preschimbe în gând și lumile AERULUI să se prefacă-n veșmânt. O, tu iubire, vino în noaptea asta, să te strâng în brațe, să-ți șterg lacrimile tăcerilor arse, și apoi să te frâng ca pe o stea de timpuri ce mă va prefacen MIREASĂ, ca pe-o frumoasă poveste de IARNĂ, cu luceferi de raze și trup de fior. Dar vino iubire la mine în suflet să te iubesc în iubire și apoi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig, Am clipe în care nu pot să-L mai strig, Mă văd rătăcită, adesea plângând, Stingheră și tristă pe margini de gând. Puterea se frânge, slăbește mereu, Aproape că zilnic resimt tot mai greu Povara de zile cum mă apasă, Ce lung mi se pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină, Pe suflet s-o pun urcând pe colină, Pe
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
de flori , dor de bucurii. Mugurii tresar sub fulgul de nea, visând soarele ce-n zări hoinărea la verdele crud mă gândesc mereu și speranță port în sufletul meu. În noaptea asta streșinile plâng și cu jalea lor inima îmi frâng, adă Doamne iar verde pe câmpii, când stele doinesc nopților târzii.
C?nd stre?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83341_a_84666]
-
tatăl meu la țară, spre seară, fără să știu eu. Nici bunica nu mi-a spus nimic. După colinde, am venit acasă, am mâncat, am povestit bunicii cum a fost, mi-a spus și ea o poveste-două și am adormit, frânt de oboseală. Dimineața, după un somn bun, m-am trezit odihnit. Am coborât din pat și am dat fuguța la fereastră să văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
așa că ce-o să le facă? Să-i ciuruiască cu piper negru? Să-i complimenteze până-i bagă-n comă? Sau să-i calce cu căruciorul de deserturi? Dar iată că din nou par malițioasă. Și nu sunt. Mi s-a frânt inima. Și totul e așa un dezastru. Nici măcar nu știu cum să-mi botez fetița. Eu și James am discutat vreo câteva nume - sau, privind retrospectiv, eu le-am discutat, iar el s-a prefăcut că mă ascultă-, dar nu am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
egali, și studia chestii incredibil de utile cum ar fi antropologia, istoria artei și greaca veche, avea părul lung și negru, ochi migdalați, de pisică, râdea tot timpul, era îngrozitor de prost-crescută și iubea majoritatea oamenilor, mai ales bărbații, cărora le frângea inimile pe bandă rulantă. Cred că termenul „înfiptă“ a fost inventat special pentru ea.) —Ai venit! a urlat ea dând buzna în cameră. Ia să-mi văd nepoțica. Nu e bestial? Gândește-te: sunt mătușă! Cum a fost? Groaznic? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte mult pe James. Încă îl voiam înapoi. Încă sufeream. Încă îi simțeam lipsa de parcă ar fi fost o parte din corpul meu. Și probabil că, încă un secol de-atunci înainte, aveam să adorm plângând. Dar nu mai eram frântă de pierderea suferită. Fusesem pocnită peste glezne de bâta infidelității și trădării lui James. Lovitura asta mă trimisese la podea, unde horcăisem în chinuri, incapabilă să mă ridic din nou în picioare. Dar acum nu mai aveam decât niște vânătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în bucătăria noastră. Mama a rostit cuvintele astea în felul în care un bătrân învățat din antichitatea legendară ar fi zis: „O, au trecut mulți ani lungi și fără noroc de când un tânăr înalt și puternic din clanul McQuilty a frânt pâinea sub același acoperiș cu un tânăr din clanul McBrandawn și n-am mai auzit încrucișarea săbiilor, iar drumurile n-au mai fost scăldate de sângele tinerilor și vitejilor războinici“ - sau ceva în genul ăsta. Mi-a stat pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă (care era brodată, acoperită cu oglinjoare și mărgelușe) cam vreo sută de batoane de ciocolată, după care a trecut la eficienta lor masticare. Nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiu iresponsabilă. Altfel de ce nu eram în stare să-mi accept partea mea de vină pentru destrămarea mariajului nostru? Dar îmi venea greu să accept că totul era din cauza mea. El mă părăsise pe mine. El era cel care-mi frânsese inima. Nimic din ceea ce mă așteptasem să se întâmple nu se întâmplase. Crezusem că James o să mă roage să mă întorc la el. Asta sau crezusem c-avea să continue să se comporte ca un adevărat ticălos. Dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât platitudini. —O să am, a zis el. — Îmi pare rău, am spus eu nenorocită. —Nu atât de tare pe cât îmi pare mie, a spus el. Și a închis. O vreme, am rămas în picioare, lângă telefon. Simțeam cum mi se frânge inima. Și-mi era îngrozitor de frică. Oare făcusem o greșeală teribilă? Oare eram la o răscruce a vieții? Oare eram într-adevăr importantă pentru Adam? Dar mai conta? Doar hotărâsem deja direcția în care aveam să mă îndrept. Dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăuda În cor, suspinînd cu batistele fleașcă În mîna dreaptă, cea care ținuse creta, cu stînga ținînd sicriul. Sau coliva. Sau ce se ține. Literele de pe crucea mea vor deveni fluorescente, semn al unui destin ieșit din comun ce fusese frînt. Îmi doream o cruce mai Înaltă decît celelalte. Minim 12 metri Înălțime, pe 5. Nu țineam morțiș ca brațul perpendicular să fie perfect orizontal, putea sta și puțin aplecat. Ori, fixat În centru cu un singur șurub, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cinci. Apoi Încă vreo zece. Acum s-au strîns În jur de douăzeci de creații ale lui Dumnezeu care muncesc și luptă, la care se adaugă mulți cetățeni pașnici. Lovesc cu sete, cu cruzime, cu ce pot. Fără milă. Se frîng coaste. Sar canini, urletele sînt astupate cu cizma de cauciuc. Sonor: Călușarii. Tot mai tare. După două, trei minute, din grămadă este scoasă victima, un trup inert, dezarticulat, fără cămașă, acoperit de sînge, cu răni deschise pe spinare, ochii tumefiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu aripile frînte”. Era și-un cîntec, macaraua se-nvîrtește, țac, țac, țac, plopul face pere și răchita ioc. Din Zig-Zag, aflăm că Lucian Cornescu s-a Întreținut profitabil cu Ilie Verdeț. (Lucian Cornescu e-un Don Juan atît de notoriu, Încît a-nvățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o brichetă la vedere, Hinton cu brațele pline. Jack se ridică și izbi năucitor, cu picioarele, apoi cu patul pistolului - mai Întîi la boașe, apoi o combinație de croșee stînga-dreapta-stînga la figură. Hinton căzu la pămînt, scăpînd hîrtiile. Jack Îi frînse brațele: genunchii pe coate, apoi Îi smuci violent Încheieturile mîinilor. Hinton se albi. Abia acum resimțea șocul. Bracken avea În mîini canistra cu benzină și o brichetă. Jack stătea În fața gropii, cu pistolul armat. Blocaj. Din canistra cu capacul desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed se uita la Lynn Bracken prin oglinda bidirecțională. Kleckner o interoga: polițistul drăguț care pregătea terenul pentru polițistul rău, adică pentru el. I se administrase din nou pentotal. Ray Pinker Îi analiză sîngele. Trei ore În celulă nu o frînseseră - Încă mințea cu eleganță. Ed deschise difuzorul. Kleckner: — Nu spun că nu vă cred. Spun doar că experiența mea de polițist Îmi arată că În general peștii urăsc femeile, așa că nu cred că Patchett este un așa mare filantrop. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de surîs Îl lămuri. — Te-ai culcat cu el. Lynn privi În altă parte. Bud o lovi - o dată, de două ori, de trei ori. Lynn rămase dreaptă În timp ce era lovită. Bud se opri cînd Înțelesese că nu o va putea frînge. CAPITOLUL 62 La Afaceri Interne era mare Îngrămădeală. Chester Yorkin, omul cu livrările de la Fleur-de-Lis, cazat În caina numărul 1. La 2 și 3: Paula Brown și Lorraine Malvasi, curvele lui Patchett - Ava Gardner și Rita Hayworth. Lamar Hinton, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vine străinul degrabă-mi dă veste Nu-mi lasă speranța să treacă grăbită sub aripi de nouri de hoți fugărită Cu drag mă-nconjoară în visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege iertare Aproape de ceruri mă simt ocrotită de orice-ncercare în lumea-nvrăjbită În marea-I iubire rămân ancorată mereu îmi va fi
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]
-
Și mâinile plâng Elena Marin Alexe Ascunse cu grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
despre ce vorbesc, nu trăgându-i de mânecă, nici privindu-i rugător, ci aruncându-te brusc între ei și așteptându-i să răspundă, se lasă dintr-odată o tăcere atât de apăsătoare, încât se mai aud ecourile vorbelor de dinainte frânte de întrebare, cu înțelesul deja pierdut. Observase asta de nenumărate ori, dar continua să verifice și să se arunce asupra câte unui grup cu întrebările cele mai neașteptate. Era ca un joc, dar atât de cunoscut în întimitatea lui, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]