KorAP: Find »[drukola/base=găsit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...153 >

3,802 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse brusc labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
labele pe genunchii stăpânului, stricându-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun e gata. Ginerele făcea pentru prima dată așa ceva, ceva neobișnuit trebuie că se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
plecară, Cipriano Algor nu observă că furnica nu va mai călca niciodată pe drumul care o ducea la furnicar, încă își ține spicul strâns vitejește între mandibule, dar călătoria ei s-a sfârșit acolo, de vină a fost țopăiala lui Găsit, care nu se uită unde-și pune labele. În timpul mesei, parcă răspunzând unei întrebări, Marçal îl informă că le telefonase părinților ca să le spună că o treabă urgentă îl împiedica să ia prânzul cu ei, iar Marta își dădu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ultimă născocire a spiritului lui pentru consolarea cărnii triste, un efect abuziv al palidei lumini crepusculare, un suflu efemer care a trecut și n-a lăsat urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își dădu seama că din nou stăpânul nu era în cea mai bună dispoziție, chiar ieri, când îl căutase la cuptor, se mirase de expresia absentă a celui care considera plăcut să se gândească la lucruri greu de înțeles. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe lumea cealaltă. Astfel că Cipriano Algor își retrase într-adevăr mâna, deși faptul că-i mângâie imediat capul lui Găsit, fiind evident o cerere de iertare, trebuie interpretat și ca un semn că, într-o zi, poate va înceta să mai reacționeze așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că, într-o zi, poate va înceta să mai reacționeze așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să preschimbe în obicei contrar ceea ce încă se manifestă ca instinctivă repulsie. Câinele Găsit n-are cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de mână umane, oricât de cordiale ne-ar părea la vedere și la atingere. Ce vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de mână umane, oricât de cordiale ne-ar părea la vedere și la atingere. Ce vrea să știe câinele Găsit e unde se va duce stăpânul când se va hotărî să iasă din imobilitatea gânditoare în care-l vede. Ca să-l facă să înțeleagă că-i așteaptă decizia, îl atinse din nou cu botul, și cum Cipriano Algor se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
depășită, acum e vorba de vreo femeie, trebuie să fie Isaura Estudiosa pe care o văzuse din furgonetă când stăpânul îi dusese urciorul, o femeie frumoasă la chip și la stat, deși să observăm că opinia n-a formulat-o Găsit, urâtul și frumosul nu există pentru el, canoanele frumuseții sunt idei umane, Chiar dacă ai fi cel mai urât om, i-ar spune câinele Găsit stăpânului său dacă ar vorbi, urâțenia ta n-ar avea nici un înțeles pentru mine, nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ai trece altfel mâna peste capul meu. Inconvenientul divagațiilor stă în facilitatea cu care-l pot atrage pe cel ce divaghează pe drumuri lăturalnice, făcându-l să piardă firul cuvintelor și al evenimentelor, așa cum tocmai i s-a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano Algor când ajunsese la jumătate, din acest motiv, se va observa, îi lipsește majuscula, n-o s-o mai caut, încheie olarul, bineînțeles că nu se referă la pomenita majusculă, de vreme ce nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vorbire ci la femeia numită Isaura Estudiosa, cu care, din acest moment, renunță să mai aibă orice fel de legătură, Mă purtam ca un copil nerod, de acum înainte n-o s-o mai caut, a fost fraza completă, dar câinele Găsit, deși neîndrăznind să se îndoiască de puținul pe care-l auzise, nu poate să nu observe că melancolia de pe chipul stăpânului contrazice deschis decizia din cuvinte, noi știm totuși că hotărârea lui Cipriano Algor e fermă, Cipriano Algor n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nu va mai fi nevoie s-o întrebe pe femeia cu pricina De fapt care e numele tău de fată, dar imediat își aminti că, așezat pe o bancă de piatră lângă cuptor și avându-l ca martor pe câinele Găsit, luase hotărârea să considere nule și neavenite toate spusele și faptele exprimate și întâmplate între el și văduva Isaura Estudiosa, să nu uităm că vorbele pronunțate au fost exact S-a terminat, nu închei atât de ritos un episod al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-l la munca din olărie, însoțindu-l la Centru, așezată lângă el în furgonetă, se gândi la ea în diverse situații, din ce în ce mai intime și mai liniștitoare, mâncând la aceeași masă, conversând pe banca de piatră, dându-i de mâncare câinelui Găsit, culegând fructele dudului negru, aprinzând felinarul de deasupra ușii, dând la o parte cearșaful, fără îndoială prea multe gânduri și prea aventuroase pentru cel care refuzase până și să guste din prăjitură. Bineînțeles că vorbele lui Marçal nu cereau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
au venit pe această lume pentru a face din lut adami și eve sau pentru a înmulți pâinile și peștii. Marta și Marçal au ieșit din olărie, ea ca să se ocupe de cină, el ca să aprofundeze relațiile începute cu câinele Găsit, care, deși ezitând încă să accepte fără crâcnire prezența unei uniforme în familie, pare dispus să asume o postură de tacită condescendență dacă numita uniformă este înlocuită, de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și, frânți de oboseală, mai mult morți decât vii, unul pentru că-și pierduse pe dreptele coridoare ale Centrului salutarul obicei al efortului fizic, altul pentru îndeajuns de cunoscutele dezavantaje ale vârstei, vor ajunge în sfârșit acasă, la lăsarea serii. Câinele Găsit va coborî să-i întâmpine pe drum, țopăind și lătrând așa cum îi cere condiția, și Marta îi va aștepta la ușă. Ea va întreba, Așadar, s-a rezolvat totul, și ei vor răspunde da, totul s-a rezolvat, și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
diferite, sus, la mijloc, jos, deschise ușa cuptorului, care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o ușă înaltă și îngustă, cu o destinație necunoscută și unde nu locuia nimeni, o construcție care avea deasupra trei forme care semănau cu niște coșuri, dar care sigur nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
din principiu și prudență, să latre la toate surprizele care i se ivesc în viață, pentru că nu poate ști dinainte dacă cele bune nu vor deveni rele și cele rele nu vor înceta să fie ce-au fost, așadar câinele Găsit se puse pe lătrat, mai întâi neliniștit când figura stăpânului păru că dispare în penumbra cuptorului, pe dată fericit văzându-l reapărând întreg și cu o expresie schimbată, sunt micile miracole ale iubirii, să-ți placă ce faci ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ridicat încet, a înaintat cu gâtul întins până la intrarea în cuptor și a privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau podoabe, tapițată cu paralelipipede albicioase, dar ce-a impresionat cel mai mult nasul câinelui Găsit a fost uscăciunea extremă a aerului care se respira înăuntru ca și înțepătura intensă a singurului miros care se simțea, mirosul final al unei infinite calcinări, să nu vă suprindă flagranta și asumata contradicție între final și infinit, căci nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
găsi spurcat de un pișat infam regatul, tronul și altarul focului, creuzetul unde argila visează de fiecare dată că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul dintre stăpâni, casa și câmpul păreau abandonate, iar dudul negru, desigur din pricina unghiului de incidență a soarelui, părea să proiecteze o umbră stranie, care se târa pe sol ca și cum venea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
au fost aduși, în al doilea rând pentru că dificultatea este continuu agravată de contradicțiile și de instabilitățile de conduită ale ființelor umane cu care împărtășesc, ca să spunem așa, casa, mâncarea și uneori patul. A dispărut stăpânul, stăpâna nu apare, câinele Găsit își revarsă melancolia și bășica pe banca de piatră care nu folosește decât pentru meditații. În clipa aceea, Cipriano Algor și Marta ieșiră din olărie. Găsit alergă spre ei, în astfel de momente are impresia că, în sfârșit, va înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
astfel de momente are impresia că, în sfârșit, va înțelege totul, dar impresia n-a durat, nu durează niciodată, stăpânul scoase un țipăt enorm, Fugi de aici, stăpâna strigă alarmată, Stai, cine să-i mai înțeleagă pe oamenii ăștia, câinele Găsit va observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
rânduri strânse să se alinieze pe aceste planșe, să se evapore încetul cu încetul apa fără de care n-ar fi ajuns ce sunt, și să poată intra în cuptor siguri că se vor transforma în ceea ce trebuie să fie. Câinele Găsit se ridicase pe labele din spate și-și sprijinise de planșă labele din față ca să vadă de mai aproape cele șase momâi aliniate în fața lui. Adulmecă o dată, de două ori și imediat își pierdu interesul, dar nu destul de repede ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
să sărute mâna ce i-a lovit, poate că toate astea nu sunt decât o consecință a problemelor pe care le-am avut, de la îndepărtatul început al timpurilor, ca să reușim să ne înțelegem unii pe ceilalți, noi, câinii, noi, oamenii. Găsit a uitat lovitura primită, dar stăpânul nu, stăpânul va uita mâine sau peste o oră, dar deocamdată nu poate, în asemenea cazuri memoria e ca atingerea instantanee a soarelui pe retină care lasă o arsură la suprafață, rană ușoară, neînsemnată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nu poate, în asemenea cazuri memoria e ca atingerea instantanee a soarelui pe retină care lasă o arsură la suprafață, rană ușoară, neînsemnată, dar care chinuie cât durează, mai bine să cheme câinele, să-i spună, Găsit, vino încoace, și Găsit va veni, vine mereu, linge mâna care-l mângâie pentru că așa sărută câinii, curând arsura dispare, vederea se normalizează, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cipriano Algor se duse să vadă câte lemne mai erau și văzu că erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
veni ora cinei, Marta se duse în casă să pregătească o masă ușoară, pe care după aceea au luat-o în lumina fluctuantă care se mișca pe peretele lateral al cuptorului ca și cum și el ar fi ars pe dinăuntru. Câinele Găsit se împărtăși și el din mâncare, apoi se întinse la picioarele Martei, privind fix flăcările, în viață mai fusese aproape de alte focuri, dar nici unul ca acesta, probabil voia să spună altceva, focurile, mai mari sau mai mici, seamănă toate, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
întinse la picioarele Martei, privind fix flăcările, în viață mai fusese aproape de alte focuri, dar nici unul ca acesta, probabil voia să spună altceva, focurile, mai mari sau mai mici, seamănă toate, sunt lemne care ard, tăciuni și cenușă, ce gândea Găsit era că nu stătuse niciodată așa, la picioarele a doi oameni cărora le dăruise pentru totdeauna dragostea lui de câine, lângă o bancă de piatră propice meditațiilor serioase, așa cum el însuși, începând de astăzi și din experiență personală, va putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]