5,094 matches
-
liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața, ne bagă În cameră unii... ’Ai de mine și de mine! Numa’ eu cu Vasile Savu și cu Încă unu’ de prin Sălaj am scăpat nebătuți... Nume de gardieni din Jilava mai știți? Nu, fiindcă nici nu m-o interesat... Numa’ mi-o arătat unu’, care o fost mai vechi În Jilava, că: „Uite, ăsta Îi execută pe care sunt condamnați la moarte”. Un tuciuriu... El mergea cu executatul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
interesat, săracu’, dacă n-am auzit de taică-său. Păi, n-am auzit, că numa’ așa puteam auzi, dacă Îl băga În cameră la noi În Galați sau În Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi, la ofițerii ăștia de la Galați, le zicem căcănari, că ăia venea cu noi cu tineta, o goleam tineta, mergeam În celulă... Și deschide ușa și zice: „Care ești tu ăla Pop Ioan?”. „Eu.” „Data nașterii?” Spun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
secție la noi, civil?”. „Nu, e unul Gordan, deținut, jos cu pălăria.” Și nu Îi ziua aia, În cealaltă, strigă Iacob Cimpoca: „Domnule doctor, Pop nu mănâncă de două zile”. Pe la 12 și ceva, vine doctorul Gordan să mă consulte. Gardianul era cu el, dar nu l-o interesat și, cât m-o consultat, s-o dus și s-o uitat pă geam afară. Și zic: „Domnule doctor, salutări și Îmbrățișări de la Farca”. „Vai de mine, dar ce face?” „Bine, deocamdată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aici niște cumnați.” „Pe cine?” „Pe Pop Victor, pă Pop Virgil, pă Tămăior.” „Bine, Îți aduc eu țigări când ți-oi aduce și medicamentele.” Mă gândeam că astea Îs vorbe de popă bat... Cum mi-o da el țigările cu gardianul lângă el? Și prima dată mi-o băgat pă vizetă o legătură de țigări, că nu era’ la pachet numa’ vărsate. Și zic: „Măi fraților, câte vreme o ține din ele nu vă bateți capul, luați-le, și când or
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o fost Întuneric beznă și n-am mai văzut nimic, că m-o ars soarele ăla tare... Și-apoi o venit comandantul Securității. Era atunci, mi se pare, unu’ Polak 2, ceva evreu zice c-ar fi fost, cu niște gardieni. Și zice: „Cum te simți afară?” Apoi zic: „Ca și un leu În cușcă”... „Da’ cum vorbești?” „Bine vorbesc, asta-i realitatea”... O zi la plimbătorul ăla, cu un zid de șase metri, cu sârmă pusă deasupra... Și la mâncare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și sub unul nu. Și de-acolo, de unde era caloriferul ăla, vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... Îi păstram. Și dacă mâncam arpacaș, Îi dam și lui câte un pic, că vinea și mânca... Și m-o văzut gardienii pe vizetă și o zis că, de-i mai dau mâncare..., m-or băgat la izolare... la șo’reci... Și cum am lucrat la telefoane, aveam o căciulă de-ale cu clape, sistem de-ăla rusăsc, da’ nici n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu merem”. Și ne-o dus În Gherla. Când o fost În capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și am auzit gălăgie și am crezut că gardienii care era cu noi Îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot În dubă, și era și căldură mare, că era În august. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Numa’ pe ei i-o luat, că pe Popescu, șefu’, l-o oprit În Securitate, pentru procesul cu lotul doi. Și-acolo i-o băgat pe ăia, și pe noi ne-o ținut În mașină... Și-apoi o venit un gardian acolo la dubă și zice: „Care știi a tunde?”. Un fost coleg, pretin, tot În lot cu noi, Farcaș, o murit el, ierte-l Dumnezeu, zâce: „Io!”. Și-apoi l-o dus acolo sub bolta aia, și acolo o văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-napoi din fabrică iară ne dezbrăca În pielea golă... Asta a fost... Și când am ieșit din atelier și-am mers la w.c., că era w.c. d-ăsta comun... trebuia să fugi În pas alergător, că de nu, te bătea gardianul. Și de-o fost om de 80 de ani trebuia să fugă... Era teroarea asta atunci În fabrică... Dumneavoastră cât ați stat În fabrică? Apoi, am lucrat din ’59 până-n ’64. În fabrică, prima dată, pă mine și pe frate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de 80 de ani trebuia să fugă... Era teroarea asta atunci În fabrică... Dumneavoastră cât ați stat În fabrică? Apoi, am lucrat din ’59 până-n ’64. În fabrică, prima dată, pă mine și pe frate-miu ne-o bătut un gardian, Gabor. Noi am vrut să fim Într-un schimb, și-apoi o-nceput gardianul: „Ce-i, bă, ați vrut să evadați?”. Și alte chestii... Atunci ne-o bătut la palmă... Da’ nu mai știu cu ce ne-o dat la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cât ați stat În fabrică? Apoi, am lucrat din ’59 până-n ’64. În fabrică, prima dată, pă mine și pe frate-miu ne-o bătut un gardian, Gabor. Noi am vrut să fim Într-un schimb, și-apoi o-nceput gardianul: „Ce-i, bă, ați vrut să evadați?”. Și alte chestii... Atunci ne-o bătut la palmă... Da’ nu mai știu cu ce ne-o dat la palmă, că numa’ primele o durut, pe urmă nu o mai... Pe urmă, căpitanul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: „Criminalii!” și „Vrem procuror general!”. Era Goiciu atunci comandant. Și-apoi, pân’ la urmă, o venit Goiciu cu-n batalion de gardieni și cu Istrate, că ăsta era cu regimu’ și paza. Și-apo’ o blocat ușa... Ăștia dinăuntru or strigat: „Gherla!”. Și o ieșit lume din oraș către pușcărie, s-o făcut mare scandal atunci... Pă noi pe toți ne-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
baje apă, da’ n-o reușit, că ăștia o băgat toate saltelele-n geamuri și n-o putut băga. Pă urmă, locotenentul-major Istrate o deschis vizeta și o tras cu automatul În cameră și-atunci i-o demoralizat... Și-apoi gardienii o Împins ușa și paturile alea de le-or pus ei la ușă și o intrat Înăuntru. Dup-aia i-o scos afară, i-o pus pe toți În lanțuri, și-n fiecare zi-i ducea la baie jos, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ș-apoi l-o dus la spital, l-o făcut bine și mina i-o făcut și proteză. Am stat multă vreme..., mai mult de șase luni, În cameră cu el. Și-avea patul așa, și-aici era ușa, și gardianul nu mă putea vedea pe vizetă nicecum. Și io În fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el. Și-avea patul așa, și-aici era ușa, și gardianul nu mă putea vedea pe vizetă nicecum. Și io În fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de gardieni de la Gherla? Nu... Că tăți avea poreclă... Cu noi În fabrică era unu’, mi se pare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de gardieni de la Gherla? Nu... Că tăți avea poreclă... Cu noi În fabrică era unu’, mi se pare că-l porecliseră deținuții „Bubi”. Și era maiștri civili... Era unu’ la sala de mașini, Engelberg. Apoi zicea către deținuți: „Du-te, măi, la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și-n fiecare duminică era bătaie de la ora opt și până pă la 12. Urla celularul! P-un fost coleg, Victor Orha, l-o dus În pavilionul doi, și cică i-o dat 25 la fund. Și asta pentru că un gardian i-o dat ordin să mute o piatră mare și el avea un necaz cu-n picior, că era paralizat, și o refuzat, că nu poate. Și i-o făcut raport și i-o dat 25. Zicea: „Eu nu mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care le-am pus peste paie și am stat așa câteva luni de zile... Nu ne-a Întrebat nimeni nimic, n-a stat nimeni de vorbă cu noi, eram numai noi Între noi, deținuții... Așa au fost primele arestări atunci... Gardienii se plimbau printre noi și n-aveau ce să ne spună. Ei Își făceau meseria. Și mâncarea era foarte puțină... De-abia ne țineam pe picioare de foame... După circa patru-cinci luni de zile au Început să citească câte o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea 24 de persoane... Un episod interesant și impresionant s-a petrecut cu Ioan Nicolaescu, fostul prefect liberal din 1936. Acesta era om În vârstă, trecut de 75 de ani, bolnav, prăpădit, fiind adus În sala de judecată susținut de către gardieni. A implorat instanța să-i dea cât a făcut, fiindcă e bolnav și nu poate suporta. Deși a implorat instanța să fie indulgentă..., i s-au dat opt ani, și peste două luni a murit În pușcărie... De altfel, toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la Țăndărei, care era un om foarte rău. Nu-i mai rețin numele... Acesta Îi bătea mereu pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau mereu după tine și te zoreau, dar te și atenționau să nu acoperi porumbul când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
medicul venea Întotdeauna Însoțit de ofițerul de Securitate, ca să nu stea de vorbă cu deținuții. Iar când venea, Îți punea mâna la ceafă și punea să-ți dea o pastilă... Mi-aduc aminte ce spuneau unii pă la Jilava: „Domnu’ gardian! Să vină doctorul iute, că moare cineva!”. Iar răspunsul pe care-l primeau era: „E..., bă! Și ce? Nu poate muri fără doctor?”. Cam asta era asistența medicală, să știți... Și a fost un eveniment care m-a impresionat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine vă mai amintiți? Comandantul ăla de la Luciu-Giurgeni, de pe „Gironde”, Îmi scapă numele acuma, era mutat disciplinar de la Aiud... Era un țigan nenorocit, domne! Da’ ce-am pățit eu odată acolo la soia... Povesteam despre atrocitățile din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un cumnat al meu, tot maior, și tot Marinescu. Acesta ne-a spus să nu fim prezentați În după-masa aceea, că vom fi trimeși la penitenciar și de acolo va fi foarte greu să fim scoși... Prin el am convins gardienii să rămânem la cumnatul meu În noaptea aia, unde am stat până a doua zi dimineață... Ne-am dus apoi la Tribunalul Militar, care ne-a judecat și ne-a achitat. I s-a comunicat la Râmnicu Vâlcea lu’ acest
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am stat până a doua zi dimineață... Ne-am dus apoi la Tribunalul Militar, care ne-a judecat și ne-a achitat. I s-a comunicat la Râmnicu Vâlcea lu’ acest Filip că am fost achitați și el a ordonat gardienilor care ne escortau și care au fost până atunci În preajma noastră să fim aduși la Râmnicu Vâlcea. Am venit la Râmnicu Vâlcea, unde ni s-a făcut așa-zisa morală sau educație din partea acestui ospătar și am fost puși În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Craiova? Aici am cunoscut cel mai aspru regim de detenție... Ca alimentație aveam o ciorbă, două turtoaie pă zi și o sută dă grame de pâine... Asta era tot! Altfel, nu pot să spun că m-au maltratat. La Închisoare, gardienii lucrau În trei ture... Erau unii mai severi, da’ eu, cel puțin, n-am suferit ceva deosebit, În afară dă regimul de celulă... Și după eliberare... După un an jumate am ieșit de-acolo, am venit acasă, m-am angajat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]