4,151 matches
-
insațiabilă se apropie de apogeu. Fir-ar să fie, neroada asta nu putea să urce decât cu papornița în mașină și să mi-o proptească sub picioare. Noroc că la a doua cobor. E prea departe, trebuie să merg, pe gerul ăsta, în condițiile astea mizerabile, până la capătul pământului. Și n-am chef să mă îmbolnăvesc doar ca să par în fața ei irezistibil. Nu-mi convine, iarăși, că Nana s-a cam prins, sau așa pare, or mie nu-mi trebuie complicații
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei de periculozitate pentru organism) și, întrucât în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și nici unde să mă duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o porni repede, repede spre ușă. Acolo, întorcându-se spre mine spuse: Ies o clipă, mă întorc imediat, și ieși. Gustul amar din gură aproape că dispăruse; rămăsese doar un fel de îngheț al gâtului și al gingiilor ca atunci când, ger fiind, respiri cu gura căscată și când, după ce închizi gura, aceasta îți pare mult mai rece din cauza salivei calde. Dinții îmi înghețaseră complet. Dacă mi s-ar fi scos un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spune el în silă. Credeam că a venit omul. Ei, intră dacă ai venit.“ Și am intrat. *** Aici se termină, mai exact, se întrerup însemnările lui Vadim Maslennikov care a fost adus la spitalul nostru în stare de delir în gerul lui ianuarie 1919. După ce-a fost ajutat să-și revină, Maslennikov a recunoscut că e cocainoman, că a luptat mult cu sine, dar totdeauna fără succes. Printr-un mare efort de voință, reușea să se abțină de la drog o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
discuția cu "organul". N-a fost ușor, dar simțea că proiectul "l-a prins" și că a început din nou să devină un om de afaceri energic și întreprinzător. Pe drum se întâlni cu Carmen. Tânăra era frumoasă, îmbujorată de ger. Bună ziua, domnule Petre, la mulți ani ! La mulți ani, Carmen. Încotro? Spre casă, domnul Petre. Mulțumesc pentru Toni și că ai avut grijă de casă. Ce faci mâine? Ce-am făcut și ieri, pe lângă casă... Badea Ion mi-a gătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
VINCI să ne amintim de creația unui alt mare și renumit pictor, care a redat peisaje, în particular, cele legate de anotimpul iarnă. Este vorba de Rocuell KENT (1882-1971) și ca mulți alții a redat în lucrările sale timpul (zăpada, gerul, lumina soarelui de iarnă, care nu se vede). Dar câți n-au încercat să redea acest anotimp? Cei care au avut fericirea să admire peisajele lui R. KENT, cred că vor fi de acord cu cele ce vor fi spuse
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
redea timpul printr-o pulsație peste care este suprapusă pulsația gândului, care constă din alegerea culorii și luminii. Această îmbinare a gândului cu timpul impresionează prin faptul că vezi „iarna”, iar unii mai sensibili din fire, care cândva au îndurat gerul din toiul iernii, simt pe pielea proprie reacția la ceea ce a redat autorul uimitor de reușit, ba chiar, mai mult, aud și scârțâitul zăpezii de sub picioarele călătorului, care nu se mai vede. În limbajul de specialitate, dar și în contextul
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
Chip trist Chip trist, stai melancolic și-ți bați în palme cuie Încerci să îți salvezi suflarea din lacrimamaăruie Te zgârie gerul aspru, dar uiți să îl mai simți Ești ocupat și te gândești cum sufletul să ți-l mai minți. Chip trist, te lupți de mult cu-n gând năuc și-un sentiment pierdut Și urlii plin de disperare ca să te-
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
Primul război daco-roman. Dar legiunile, se știe Dădură iama prin butoaie Și cînd intrară-n bătălie Mîncară-o mamă de bătaie. În bine vinul a schimbat Altă istorică-ncleștare La Rahova, cînd i-a-nfruntat Pe cruzii turci, Ștefan cel Mare. În ziua-aceea fiind ger, Se îmbătară turcii praf Cu vin de Huși, fiert cu piper Iar Ștefan i-a făcut pilaf. Iar azi...ce bine-i toamna cînd Se mustuiește-n poloboace Copilul soarelui cel blînd; I-i drag românului și-i place, Și
BALAD? VITICOL? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84341_a_85666]
-
Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) — Ce urmăream cu grecitatea, așadar... Simplu ca bună ziua: un palindrom grecesc. Un palindrom grecesc perfect. De fapt, un veritabil palindrom nu poate fi decât perfect; altminteri, nu e palindrom. „Rege, e ger“, de pildă, este unul; în schimb, acest enunț (pe care-l știți) „Roșul ușor e rozul iluzor“, nu e decât pe jumătate palindromic. E ca și cum clepsidra, bunăoară, vidându-se de apă sau nisip în alveola superioară, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
întreb cum a fost, îmi zice lucruri pe care nici că le poți trece în proză decât cu primejdia de a fi stereotipic, comercial, film prost de aventuri, cu un lagăr prin Siberia, cu frății cu poleci, cu italieni, cu geruri de minus patruzeci, evadare, revoluție, moșul îmi zice că l-ar fi auzit și pe Lenin la o "adunare bolșovică", vorba lui. Apoi întoarcerea acasă înainte încă de Unire și trecerea armatei române, aici pe drumul care duce spre Arad
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
strict, ce trec printre restaurante, case sau apartamente de vacanță, de-a lungul îngustei plaje de nisip spre Cheung Sha. Aici, plaja albă te îmbie să faci baie și să stai tolănit la soare, în timp ce Europa poate fi zgribulită de ger și acoperită de zăpadă. Nu departe se află barajul Shek Pik cu uriașul rezervor de apă dulce, care prin frumusețea locului merită a fi văzut. Marea insulă conține o mulțime de obiective de vizitat care cu siguranță surprind plăcut vizitatorul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
așteaptă la Singapore. Izbucnim în râs spre stupefacția celor din jurul nostru, care-și încheie hainele instinctiv. Ne gândim la cei de acasă, la zăpada și frigul pe care le-am lăsat în țară. Oare ei ce-ar zice de asemenea ger? Drumul de la aeroport spre Hotelul 81 Dickson, unde avem rezervate camere, îl facem cu un taxi condus de un indian cu care însoțitorii noștri, Oana și Vlad, poligloți, conversează în tamil (această limbă dravidiană are statut oficial în statul indian
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
tu numergi, mă duc eu cu domnul Rațiu. Stănică primea cu jovialitate și plecau amândoi de braț. Titi refuza să meargă la cinematograf, la teatru, la berărie, având pentru toate aceste petreceri și o teorie. Ieși o singură dată, pe ger, și se obstină să asculte afară un concert militar gratuit, oferit întîmplător în parcul Carol, din zelul artistic al unui capelmaistru. Nu voi în ruptul capului să plece înainte de sfârșit, deși era vânăt la față de frig. Ana îl lăsă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură banii, s-au unit toți să-mi chinuie hainele,uitați-vă la pantaloni (erau scurți) cum mi i-au decolorat, mi-au bătut hainele pe cruce. Cristos a fost
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al cuielor, grinzilor și cărămizilor și începu din nou să le miște de la locul lor. Descoperi doi lucrători cam zdrențăroși, cu priviri cam încurcate, cu care se ascunse în odăile din față și intră în lungi conferințe arhitectonice, cu tot gerul ce se lăsase la începutul lui decembrie. Ce voia să facă? Se văzu când oamenii se puseră să care mobilele din salonul din față și altă odaie alăturată și să le grămădească într-o încăpere din aripa laterală. Moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pahare, la urmă vei umbla mai gol decât pilugu". - He, he, he! râse popa Țuică, văzând că Otilia făcea hazde glumele lor. Râzi, porumbița taichii! îți mai aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala, căzând în trup, mâhnește inima." - Da' dumneata, fiule, nu mănînci? întrebă părintele pemoș Costache. Bea colea din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Doar cu țuiculiță fiartă îi mai sperii puțin. Și zici că vrei să te mărturisești, găinușa tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al birjarului, să oprească, se dădu jos și se aruncă pe spate, cu voluptate, într-un morman de zăpadă. Pielița feței îi era roșie și moale, ca a mărului crețesc, și pe gură ii ieșeau colaci mari de aburi, din cauza gerului. Distrată de acest fenomen, îl chemă pe Felix și umflîndu-și obrajii îi făcu o demonstrație de producție de aburi. Felix îi simți mirosul delicat, amestecat cu acela astringent al zăpezii. Otilia merse apoi, tîrșindu-și șoșonii prin nămeți, strigă uhu unei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot la coadă la brutărie mă văd, tot întuneric, tot frig, tot iarna. Ee-heee, și d-atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai câte cozi, parcă tot la cozi am stat, toată viața... Și numa când se crapă de-a binelea de ziuă mă văd cu pâinea-n brațe, ce pâine rea, plină de tărâțe, bolovan, nu pâine, înghețată și ea de ger, și-mi atârnă, tare ca piatra, în brațe. Și io, cu pâinea-n brațe, într-un zor o duc pân acasă, că știu ce m-așteaptă acolo, că s a trezit toată liota de frați, și urlă, și se-ncaieră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Gelu că semăn ? Să vezi ce-o să mai râdem ! Că Niculaie, pân la Stalingrad a ajuns, unde erea urgia pământului ! Și știe el ce știe când zice de Rusiia ! Și-ntr-un timp, povestea el, și-a scos mâna în ger, afară. Că sta ei în șanțuri, sta ei sub pământ, ei știe cum sta, ca șobolanii... Și-afară, un ger de crăpa pietrele, și Niculaie, cum a fost el toată viața drăcos, și-a scos singur mâna afară, să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și știe el ce știe când zice de Rusiia ! Și-ntr-un timp, povestea el, și-a scos mâna în ger, afară. Că sta ei în șanțuri, sta ei sub pământ, ei știe cum sta, ca șobolanii... Și-afară, un ger de crăpa pietrele, și Niculaie, cum a fost el toată viața drăcos, și-a scos singur mâna afară, să-i degere. Că doar-doar l-o trimite ăia acasă, și-o scăpa de belea. Și-a stat ce a stat așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
multe altele. Acum nu ia decît prosop, săpun și ceva mîncare. Fierbătorul e la uzină, dar nu-i pare rău; își va lua o sticlă de un sfert cu cafea, să bea mîine dimineață. Vezi că s-a lăsat un ger afară!... spune Ana, întorcîndu-se de pe balcon, unde a întins rufele spălate. Să-ți iei neapărat paltonul, căciula și puloverul pe gît. În tren, Mihai se binecuvîntează că a ținut seama de sfatul Anei. Încearcă să adoarmă și cheamă în gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]