KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

pumnul sub nasul meu, avea o verighetă foarte lată, îmi vedeam fața oglindită în ea, și m-a întrebat dacă pot să ghicesc ce are el în mână, dar eu eram deja atât de speriat că nici dac-aș fi ghicit, n-aș fi îndrăznit să-mi deschid gura, și am dat numai din cap că nu, între timp m-am uitat iarăși la inima aceea din dulap, în timp ce mă gândeam că prin tubul albastru iese din inimă sângele rece, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
că mama nu-i iubește, știe și cât de greu e pentru mine că nu pot să-mi iau cadourile acasă, de aceea anul acesta o să primesc în dar ceva ce nici nu va trebui să iau cu mine acasă, ghicesc oare ce anume? Eu i-am răspuns că nu-mi place să-mi dau cu presupusul, fiindcă-mi plac mai mult adevăratele surprize. Atunci bunicul mi-a spus că e-n regulă, dacă nu vreau, nu trebuie să încerc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
oare ce anume? Eu i-am răspuns că nu-mi place să-mi dau cu presupusul, fiindcă-mi plac mai mult adevăratele surprize. Atunci bunicul mi-a spus că e-n regulă, dacă nu vreau, nu trebuie să încerc să ghicesc, mi-a făcut semn cu capul spre cameră, spunându-mi să intru și s-o salut pe bunica, în timp ce el o să-mi pregătească darul, dar să am grijă, să n-o obosesc prea mult, că nu se simte bine, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Romulus mi-a spus din nou să-l cred pe cuvânt, că mi-ar fi și mie mai bine dacă o spun cu voce tare, o să văd c-o să mă simt ușurat, iar când a tăcut, în clipa aia, am ghicit unde-i mingea, și-mi era ciudă că nu ghicisem mai repede, și am strigat tare că nu, nici de-al dracu’, și să crape amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
cuvânt, că mi-ar fi și mie mai bine dacă o spun cu voce tare, o să văd c-o să mă simt ușurat, iar când a tăcut, în clipa aia, am ghicit unde-i mingea, și-mi era ciudă că nu ghicisem mai repede, și am strigat tare că nu, nici de-al dracu’, și să crape amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus, și am plonjat spre scară, și am văzut cum Remus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
întâmplat cu el de fapt, dar nici n-am apucat să deschid gura, că m-a și repezit, să tac, pentru că-i trebuie de liniște ca să-și adune gândurile, așa c-am tăcut și nici n-am mai încercat să ghicesc unde mergem, am început să număr pașii, iar când ajungeam la câte un colț de stradă, făceam pariu cu mine însumi, câți pași mai sunt până la următorul colț, însă mergeam haotic, nu prea o nimeream, mereu luam colțul mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
foarte mult, iar dacă fac asta, atunci mă roagă ca de-acum înainte, când o să mă gândesc la el, să încerc să-mi amintesc chipul lui din buletin, să mi-l imaginez acum, îmbătrânit cu atâția ani de zile, să ghicesc cam pe unde ar fi fost azi brăzdat de riduri, știe că e greu și nu-i pasă dacă n-o să reușesc, dar mă roagă, totuși, să încerc, pentru că atunci viața i s-ar părea mai ușoară. Desigur, dacă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

alb. - Prin „necesar“ ce Înțelegi de fapt? Întrebă Christian cu o voce primejdios de blîndă. În caz că ai uitat cumva, trebuie să plecăm În Anglia la sfîrșitul săptămînii. Și, spre deosebire de căsătorie, cursa transatlantică nu poate fi amînată! Dacă acuzația care se ghicea Îndărătul vorbelor lui o resimți ca pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În picioare: În forfota crabilor mari și mici, aproape cu totul acoperit de agitația crustaceelor de dimensiuni mari, se ghicea un corp, din care doar un picior ieșea la suprafață. Milic apucă mîna fiicei sale, erau amîndoi distruși de același gînd. Nicolas. Mașina lui Loïc sosi În viteză pînă la drumul care mărginea bazinele. Strigătul Mariei la telefon Îi răsuna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
port, unde sora dumitale și cîțiva din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au văzut. Trebuie să spun că nu-ți pierzi nicidecum nordul. Își Înfipse privirea În aceea a skipperului. - Dă-mi voie să ghicesc, Bréhat... Ți-a făgăduit cumva Marie că te va urma de Îndată ce va primi asigurări În legătură cu soarta nepotului ei? Christian Își Îndreptă țigara de foi În direcția polițistului. - Ascultă-mă, cretinule... Nu avu timp să-și termine fraza, Lucas Îl propulsase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se păru mai fragilă, Înduioșătoare. În picioare Între părinții ei, continua să fie Îngrijorată de absența lui Loïc. Văzu că nu era singura. Printre membrii familiei Le Bihan aflați cu toții de față, Gwenaëlle arunca priviri discrete În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Loïc? Ideea că cineva Îi dăduse o mînă de ajutor mi-a trecut brusc prin minte. Dar cine? Am cercetat din priviri chipurile celor care mă Înconjurau. I-am blestemat. Am căutat din ochi un detaliu, un semn. Trebuia să ghicesc pe cel sau pe cea care Își atribuise dreptul de a face dreptate. Durerea pe care cea de colo o afișa era oare sinceră? Teroarea care năpădea trăsăturile celuilalt era reală? PÎnă la urmă tot am să știu. Era doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul, Marie, adăugă el cu vocea Încordată de mînia pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și simplu pentru a respira. Marie Își dădu la o parte o șuviță de păr pe care vîntul i-o aducea peste obraz și Îl privi atentă, tulburată de darul pe care Ryan părea să-l aibă de a-i ghici chiar și cele mai mărunte gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș. CÎnd intrară În curtea jandarmeriei, dădură de Morineau care, foarte agitat, venea În Întîmpinarea lor cu un dosar În mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi replică Marie deschizînd portiera. Îi făcu semn scriitorului s-o urmeze și trecură amîndoi pe dinaintea lui Stéphane, care rămăsese prostit, fără măcar să se uite la el. Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tatăl ei. - Am trecut doar ca să te Îmbrățișez, m-am așezat și apoi am adormit. Nu-s decît un biet moș, știi tu mai bine... Marea m-a lăsat să mă Întorc de atîtea ori... CÎnd vorbeai cu el, trebuia ghicești printre Între cuvinte, căci acestea erau rare. Voia să vorbească de Christian, ghicea vîrtejul de simțăminte contradictorii care o chinuiau pe fiica lui În legătură cu el. - L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
am adormit. Nu-s decît un biet moș, știi tu mai bine... Marea m-a lăsat să mă Întorc de atîtea ori... CÎnd vorbeai cu el, trebuia ghicești printre Între cuvinte, căci acestea erau rare. Voia să vorbească de Christian, ghicea vîrtejul de simțăminte contradictorii care o chinuiau pe fiica lui În legătură cu el. - L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Trebuie spus că taică-tu era În campanie de pescuit, iar ea era Însărcinată cu tine, era o sarcină dificilă... Privirea ei rece n-o slăbea pe Marie. TÎnăra femeie rămăsese nemișcată În timp ce Yvonne povestea, de parcă ar fi fost fascinată. Ghici după expresia de pe chipul Yvonnei că avea să-i mai dea o lovitură. - Nenăscută Încă, Îi dădeai deja de furcă... Totuși, frații tăi au așteptat, dar cînd au avut cu adevărat nevoie, și-au primit și ei partea, și Christian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie mai izbuti să-l potolească intrînd ca vijelia În birou, căci tocmai primise un fax pe care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra accidentului de la Dublin, În care a pierit Erwan de Kersaint. - Și? - Ghici a cui era mașina? A lui Patrick Ryan! - Asta confirmă blazonul pe care l-am găsit săpat În zidul celulei: Erwan și Ryan se cunoșteau perfect! - În schimb, informațiile pe care ni le dau asupra lui Ryan sînt firave: toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acum mai bun În materie de Înregistrare. - Cine a putut să-mi pună așa ceva În cameră? Avu un zîmbet misterios, arătînd că știa, dar se vedea că-i face plăcere s-o pună un pic pe jăratec. - N-ai să ghicești. - Hai, spune! Cine a făcut asta? - Vrei să vezi portretul robot? Îi Întinse o foaie de hîrtie pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Paște din 1971; tatăl ei ascunsese ouă de ciocolată În boscheți și În straturile de flori. În fotografie, Annabelle era În mijlocul unei tufe de forsythia; Îndepărta ramurile, absorbită de căutarea ei, cu gravitatea copilăriei. Chipul i se limpezea, se putea ghici de pe-acum că va fi extraordinar de frumoasă. Pieptul i se contura ușor sub pulover. A fost ultimul Paște cu ouă de ciocolată; peste un an, erau deja prea mari pentru acest joc. Începând de la treisprezece ani, sub efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
pot amâna. Maică-sa pleacă poimâine, și-a rezervat biletul de avion. — Câți ani are fiul tău? — Doisprezece. Christiane se gândi, bău o Înghițitură de vin. Își pusese o rochie lungă, se fardase și părea o adolescentă. Sânii i se ghiceau prin dantela bluzei; lumina lumânărilor Îi aprindea luminițe În ochi. — Cred că sunt puțin Îndrăgostită..., spuse ea. Bruno asculta fără a Îndrăzni să facă vreun gest, era absolut imobil. — Locuiesc la Noyon, continuă ea. Cu fiul meu. A fost destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

pot avea un viitor. Însă chiar în timp ce mă gândesc la toate astea, știu că nu o voi face. Nu pot uita. Nu pot lăsa toate astea în trecut. DOUĂZECI ȘI UNU OK. Singurul impediment posibil e parola lui Arnold. Dacă n-o ghicesc, n-o să-i pot accesa fișierele din computer și n-o să găsesc nimic. De asemenea, faptul că s-ar putea ca ușa de la biroul lui să fie încuiată. Asta ar putea fi o problemă. Deci sunt două impedimente posibile. Plus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

chiar vorbește serios. Vreau să zic că nu e numai iubitul perfect, dar chiar Îi face plăcere să meargă În vizită la ai mei. — E OK, zic relaxată. Nu contează. — A, și am uitat să-ți spun. Îmi surîde misterios. Ghici la ce avem bilete ? — Ooo ! zic animată. Îhm... Tocmai sînt pe punctul de a spune „Paris !“ — La festivalul de jazz ! Mă privește radios. La Cvartetul Dennison ! E ultimul lor concert pe anul ăsta. Îți amintești cînd i-am ascultat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Harper acolo. Habar n-am avut că stă, pur și simplu, acolo ! Dar n-ai nici o grijă, am fost foarte subtilă, adaugă pentru a mă liniști, n-o să știe niciodată. — SÎnt sigură că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]