4,229 matches
-
murit. Nici un semn de viață. Nu știm mare lucru despre ea, dar tot putem să determinăm când este în viață și când este moartă. Ripley dădu din umeri. ― Cu atât mai bine. Să scăpăm acum de ea. Ash căscă ochii. ― Glumești, desigur?! Foarte nostim. Ea făcu "NU" din cap. ― Sunt cât se poate de serioasă! ― Dar trebuie s-o luăm cu noi, zise Ash. Este primul nostru contact cu o asemenea creatură. Așa ceva nu avem în arhive. Trebuie întreprinse tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mașinilor până la pasarelă. Dură o clipă doar și nu se repetă. ― Ce-a fost? strigă Dallas. Ca un răspuns, se auzi apelul intereomului. ― Parker? ― Dar, eu. Avem niște probleme. ― Serioase? ― Motorul tribord e supraîncălzit. Apreciază și singur. ― Îl puteți regla? ― Glumești. Îl închid complet. ― Nouă compensație de accelerație inegală, anunță solemn Ripley. ― Să ne ții întregi până ajungem dincolo de dublu zero, îl rugă Dallas în intercom. ― Dar ce credeți că facem noi aici? răspunse Parker. Și puse punct conversației. O schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Kiril? Se apropie de locul unde se vând lumânări. Lionel cumpără una, Roman două. Lionel îl întreabă: — De ce-ai cumpărat două? — Una pentru Kiril, una pentru mine. Ai uitat c-o să mor mâine? Cu lucrurile astea nu se glumește. Cine glumește? Aprind amândoi lumânările și le pun sub icoana Sfintei Fecioare. Se îndreaptă spre ieșire. Roman se întoarce din drum și mai cumpără o lumânare. Lionel glumește: — Asta-i pentru mine? Dacă mor din senin, s-o găsi un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se apropie de locul unde se vând lumânări. Lionel cumpără una, Roman două. Lionel îl întreabă: — De ce-ai cumpărat două? — Una pentru Kiril, una pentru mine. Ai uitat c-o să mor mâine? Cu lucrurile astea nu se glumește. Cine glumește? Aprind amândoi lumânările și le pun sub icoana Sfintei Fecioare. Se îndreaptă spre ieșire. Roman se întoarce din drum și mai cumpără o lumânare. Lionel glumește: — Asta-i pentru mine? Dacă mor din senin, s-o găsi un creștin care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mine. Ai uitat c-o să mor mâine? Cu lucrurile astea nu se glumește. Cine glumește? Aprind amândoi lumânările și le pun sub icoana Sfintei Fecioare. Se îndreaptă spre ieșire. Roman se întoarce din drum și mai cumpără o lumânare. Lionel glumește: — Asta-i pentru mine? Dacă mor din senin, s-o găsi un creștin care să mi-o aprindă la cap. Ne vedem la Claude? — La șapte fix. Mă duc acasă să mă schimb. Ies. Lionel intră în holul blocului. Madame
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ea pe fetiță, care aruncă o lopățică de nisip drept în cameră. Bine, eu eram serioasă și când l-am cunoscut pe Lionel. Era un băiat tare finuț. Și timid. Dacă n-aduceam eu vorba... eram și astăzi fată mare... Glumesc, bineînțeles. Că n-am fost nici atunci când l-am cunoscut pe Lionel. A fost o epocă de realizări mărețe. Nitam-nisam, începe să cânte Partidul, Ceaușescu, România. Lionel crede că trăiește un coșmar. Lucien se uită la traducătoare, așteptându-se să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
azi, toată ziua, închis în casă? — Bilanțul. — Ai ieșit pe plus sau pe minus? — Pe zero. N-am avut trecut, n-am viitor și, în curând, n-o să mai am nici prezent. Și zi așa, mă lași singur în fața morții? glumește Lionel. — Iar te repeți. Te-ai uitat la tine cum arăți? Cum îndrăznești să te prezinți în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zbârlite. — Mulți, oh, da, prea mulți ar avea de învățat. Ar trebui să învețe de la... de la membrii noștri, asta vreau să spun. Pe ei nu-i distrage nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea? Am impresia că... altminteri, mergem, e târziu. Doctorul își va îndrepta ținuta și ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea? Am impresia că... altminteri, mergem, e târziu. Doctorul își va îndrepta ținuta și ochelarii. — Nu știu ce vrei, Tolea, eu plec, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic Vancea îndrăzni să se apropie de martorul miracolului. — Ce faci, nea Teodosiu? Dumneata, cu troleibuzul? Cum naiba, ce cataclism s-o fi... — Nu-i glumă, să știi. Dacă nici unul ca mine nu face rost de benzină, nu-i de glumit. Aveam un aranjament. Ceva stabil, clar. Un șofer de la spitalul unde lucrează Ortansa, nevastă-mea. Plăteam, mă aproviziona, totul clar. Dar s-a obrăznicit, domnule, vrea... produse. Auzi, produse! Nu mai vrea bani, vrea valoarea în produse, auzi! Brânză, cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primejdie peste tot. Uite, becherul ăsta. Cine s-ar fi așteptat? Numai că el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Doar îl știi pe taica... — Hai să mergem, gata gluma! — Ce-s copil? Glumă? Visăm, nu glumim. Ce-s copil? — M-am săturat, Tolea, gata, n-avem haz. — Judecă-mă, Bombonel, judecă-mă... așa e, am fost copilă și copil am fost, și am făcut nerozii. Dar dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o soluție nouă: el și ea să cînte la pian, la patru mîini. Scena a devenit mai interesantă, dar de data asta Îi lipseau cutezanța și excentricitatea. Dacă ați putea nu cu mîinile, ci cu picioarele, ar fi ceva! am glumit eu. Trei săptămîni mai tîrziu, mi-au arătat aceeași scenă, cîntînd la pian cu picioarele. Sunt sigur că dacă aș fi zis ’aveți o săptămînă la dispoziție să cîntați la pian cu picioarele’, ar fi zis că nu se poate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mă-nconjoară, sunt ca o floare ofilită rămasă pe-un peron de gară. Aștept în van, dar nu mai vine și plânsul mi se țese-n glas, până ce trenul va ajunge nu știu cât timp a mai rămas. Pe lângă mine trec agale, glumind pe negrele cărări , indiferenți si nestatornici alți călători spre alte zări Mi-s pumnii plini de lacrimi, Doamne, și-i tot golesc, se umplu iar, căci din adâncul meu răzbate recunoștință pentru har. Încă mai am speranță-n suflet, chiar
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
cinzecișitrei, oftă el. Căscam gura. Terminasem Facultatea. Eram în București. Trăgeam să intru în Minister și umblam după fete. Și de-ale noastre și străine. Umpluse orașul cu fete. Gemea Bucureștiul. Nu prea te lipeai de ele, dar tot mai glumeai, o mai înghesuiai pe câte una. Așa am revăzut-o pe Katy. Gentimir scoase iar telefonul mobil. Formă un număr. Așteptă câteva secunde, apoi închise celularul. Îl arunca nervos dintr-o mână în alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii, între straturi de ceapă și muștar. Își potrivea în așa fel traseul, încât la ora prânzului să golească toaletele din părculețul de la spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de alta. Era în divorț, din cauza soțului, agent de publicitate sau cam așa ceva la Agenția „Periuță & Județul“. De mai bine de un an de zile îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la streașina casei, mașina roșie parcatè în curte, întorcându-se spre mine, Matei, ce-i cu mașina asta aici? recunoscându-i numèrul, Mașina mea! Mașină noastrè! corectând-o eu în gând, mașina în care, Am furat-o, încercând eu sè glumesc, ea înconjurând tulburatè mașină cea roșie, atingând-o din când în când cu vârful degetelor înmènușate, ușor, ca o mângâiere, E incredibil, Matei! Cum ai reușit? Am vândut-o unui tip pe care, Da, știu! Dar eu aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în glas, măi rèmâi puțin! Crezi cè ai vèzut tot, Matei, dar nu știi nici pe sfert din câte ar trebui sè știi, Sunt ortodox, Ilarie! Asta n-are importanțè! ridicându-și spre mine privirea, Si, apoi, încercând eu sè glumesc, mi-am dat seama cè nu posed nici unul din cele cinci instrumente de biruire a rèului! el dè din cap, zâmbind, Nimeni nu s-a nèscut cu ele în brațe, le dobândim pe parcursul vieții, pe mèsurè ce dorul de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care ne-am vèzut fiecare de farfuriile noastre, Șerban atacè din nou, Vezi cè nevastè-mea, știi cum sunt femeile, vrea sè te vadè însurat! Te previn! eu, amuzat, glumind, N-are nevoie de CV-ul meu? Nu dragè, știe ea mai bine, Bine, admite Matei, dar cu o condiție! Care?! mirându-se Șerban cu gura plinè de carne, dè apoi pe gât o înghițiturè de bere, Vreau o fatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sentimentul cè traversez un câmp aerian de sèbii, Jandarmii! Sè între jandarmii! cheamè autoritar de la tribunè, Luați-l! I-am expus și lui Șerban, chiar în biroul lui de la redacție, convorbirea pe care am purtat-o cu șeful poliției județene, Glumești! izbucnește el neîncrezètor, în finalul relatèrii mele, despre ultima scenè, cea cu substituirea de identitate, nu i-am spus nimic, Ca ziarist sigur cè îl știe foarte bine pe șeful poliției, are reputația, mè informeazè el, a unui individ neiertètor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
E în regulă, mă duc acasă după curs, fac o baie și mă culc. Este tot ce îmi trebuie. Chiar așa? se miră Davey. Știu că va fi cu ochii pe mine toată după-amiaza, dar reușesc să râd și să glumesc cu ceilalți colegi gândindu-mă că la plecarea acasă va fi convins că sunt OK, căci mă consider expertă în a-mi ascunde adevăratele sentimente. De când am venit din New York, mă simt de parcă aș avea un gol imens în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și se lasă cu toată greutatea spre mine. Slavă Domnului că Ben e alături și mă ajută să îl prind. Cu toate că suntem doi, cu greu reușim să-l ținem. Îl învârtim în cerc, transpirând din greu. Jur că ești supraponderal, glumește Daisy, în timp ce, împreună cu Jennifer, aproape se frânge sub povara bărbatului. Ține, Charlotte! Asta da distracție! strigă aceasta din urmă extrem de fericită, fără a avea probleme în susținerea lui Finn. A jucat hochei și lacrosse în tinerețe și probabil că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn. Cred că Charlotte tocmai a trecut prin Pasul Patru, zice Daisy. A început „să facă o evaluare morală a propriului sine“. E nevoie de cuvântul „propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]