16,018 matches
-
stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
Toate Articolele Autorului Când poeții scriu Când poeții scriu, pământul tace Ascultându-și liniștea, cuminte Și vibrând de focul din cuvinte, În poeme prinde-a se preface. Cand poeții scriu, florile cântă Murmur lin, senin, prelins pe câmpuri, Leagănă-se grâul rânduri, rânduri, Ca și-atunci când vântul îl frământa. Cand poeții scriu, se-oprește timpul, Stelele se-mbracă pentru baluri Și în ceruri se deschid portaluri. Îngerilor le sporește nimbul. Cand poeții scriu, clădesc istorii Despre lumi de dincolo de spații, Versul
CÂND POEȚII SCRIU de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380089_a_381418]
-
greutate avea pentru Oameni Sfânt -Cuvântul! Mamele-și doreau copii și-i creșteau cum se cuvine, Într-o casă te credeai, parcă-n stupul de albine! Cățăratul prin copacii și șotronul era jocul, Pe unde treceau copii înflorea chiar busuiocul! Grâul copt era din aur, mămăliga hrană bună, Via toată avea rod și Păstori-n cer cunună! O ce vremuri, ce virtuți ridicau pe scară Omul, Cei bogați, cei mai avuți, cultivau cu grijă pomul! În păduri trăiau Crăiese și- aveau
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care așeza niște crengi și peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani de piatră legați cu șfori. Toate acestea, pentru ca în caz de ploaie, să nu pătrundă apa în bordei. Ușa beciului o așeza la capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe lățimea și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
gândind. Gândeam la nisipul pe care ridicăm cetatea fără ziduri, acoperiș fiindu-i cerul. Am revăzut acea iapă care se joacă neîncetat cu căpița de paie și patul de paie din care, într-un perpetuum mobile renaște imaginea lanului de grâu. Imensitatea universului gândirii... profunzimea ideilor pe care le trăim intens și pe care le vrem materializate, pentru a ni le transmite în forma lor pură și fundamentul sărac al cuvintelor exprimate. Mereu simt că trimit către tine prea puțin din
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
de urcare pe vapor. M-ai învelit în bucurie profundă. O trăiesc cu foamea ființei care a regăsit miezul azimei la răscruce, după un timp în care ruga i-a fost hrană vie, în seceta câmpului, pe care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
miezul azimei la răscruce, după un timp în care ruga i-a fost hrană vie, în seceta câmpului, pe care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
fost hrană vie, în seceta câmpului, pe care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu aleg. Las să fie ceea ce este să fie cu bucurie și
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu aleg. Las să fie ceea ce este să fie cu bucurie și lumină deplină în suflet, inimă, gând, după vrerea Lui
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
ape, A încercat de lacrimi să mă scape, Dar n-a putut, n-a fost prea mare râul. Mereu, ca și acum, atât de-aproape, Întreg nu mi-a cuprins, în brațe, brâul, A răsădit, dar n-a cules tot grâul Și l-a lăsat în praf să se îngroape. Iar dacă viața toată-i resemnare, Când alungăm frustrările în fluvii, Cu gândul și cu fața către mare, Să risipim dezastre și diluvii. Dar soarele, de ce se stinge, oare, Când tu
PÂRÂU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381973_a_383302]
-
repetiție ! Seara, când a aflat vestea cea bună, mama a răsuflat ușurată și i-a îmbrățișat cu drag : -Știam eu că am copii cuminți și ascultători! -Da’ să ne aduci o stea, mamă ! au rugat-o băieții, cei « cuminți ». Și grâu pentru semănat. -Pentru grâu, nu-i problemă, vi-l aduc mâine. Însă, steaua o vom face împreună, că mă pricep. Le-a adus mama grâu și cele trebuincioase pentru stea. Cu multă dragoste i-a îndemnat să facă o stea
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
aflat vestea cea bună, mama a răsuflat ușurată și i-a îmbrățișat cu drag : -Știam eu că am copii cuminți și ascultători! -Da’ să ne aduci o stea, mamă ! au rugat-o băieții, cei « cuminți ». Și grâu pentru semănat. -Pentru grâu, nu-i problemă, vi-l aduc mâine. Însă, steaua o vom face împreună, că mă pricep. Le-a adus mama grâu și cele trebuincioase pentru stea. Cu multă dragoste i-a îndemnat să facă o stea frumoasă, așa cum le-o
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
ascultători! -Da’ să ne aduci o stea, mamă ! au rugat-o băieții, cei « cuminți ». Și grâu pentru semănat. -Pentru grâu, nu-i problemă, vi-l aduc mâine. Însă, steaua o vom face împreună, că mă pricep. Le-a adus mama grâu și cele trebuincioase pentru stea. Cu multă dragoste i-a îndemnat să facă o stea frumoasă, așa cum le-o plăcea lor. S-au bucurat băieții și Floricica. Împreună cu mama lor au făcut o stea, așa cum văzuseră ei într-o ilustrată
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
am înțeles. -Așa facem, mamă ! au răspuns băieții într-un glas. La prânz, după ce au mâncat și s-au pregătit de plecare, au îmbrăcat-o pe Floricica, i-au împodobit căciulița cu niște mărgele, i-au umplut buzunarele paltonașului cu grâu și i-au dat crizantema cea mai mare. -Băi, asta mică, dacă mergi cu noi, tu ai să sorcovești gospodarii cu sorcova asta mare... -Asta nu e sorcovă,le-a spus mirată Floricica. Apoi : Parcă de Anul Nou...la bunici
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
ăștia de frați n-au decât să piardă Ajunul, dar ea...nuuu! Nu este dispusă. Pentru că...este o fată deșteaptă.” Cu astfel de gânduri, căpșorul ei a înfiripat cea mai simplă și logică hotărâre : „Am să colind de una singură! Grâu am, sorcovă...ă... crizantema asta? Colindele le știu pe toate. Și „Steaua sus răsare...ă...ă...”; „Astăzi s-a născut Hristos”; „Trei păstori se întâlniră ă...ă...”; „Trei Crai de la Răsărit”, „Florile dalbe, flori de măr”. Aha, le știu pe
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
în mine crește Și îmi cântă a primăvară. M-am născut din foc și apă Când ruinele din oase Îmi intrase pân' la sânge Și dospeau în strâmte vase.. M-am născut iar din țărână Ca un bob micuț de grâu Să țin răul la distanță Și tot binele în frâu. M-am născut în dimineață Pe un clopot alb de crin, Vorba mea să fie dulce Ca durerea să-ți alin. M-am născut din rugăciunea Sfinților ce știu a
M-AM NĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382051_a_383380]
-
palmierii. În lagunele de la marginea fluviului răsăreau vegetații încântătoare de lotus, înflorind maiestuos. Mai erau și pâlcuri de papirus cu coroane armonioase, lucitoare, reflectând bunătatea și lumina soarelui. Dincolo de tufărișul înfrățit cu ape, se vedeau maluri înalte, galbene precum spicele grâului, pe care creșteau pâlcuri de pomi mândri, veșnic verzi, de palmieri și livezi de măslin ori de rodii. Dacă urcai dinspre fluviu malurile înalte, arse de soare, rămâneai uimit la vederea canalelor nenumărate ale Nilului, prin care curgea apa, purtând
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
câte-un vițeluș zburdalnic alergând cu coada pe sus. Apoi, apăreau o mulțime de copii alergând după vite, ori, cel mai adesea, jucându-se. Dincolo de aceste coclauri de pășune, se vedeau întinderi nu prea mari cu parcele de culturi de grâu, orz, ceapă și zarzavat. Deși mici, loturile de pământ erau îngrijite, frumos împrejmuite, chiar dacă nu prea prospere. Și mai pitoresc era când te apropiai de câte o căsuță simplă a locuitorilor din acel sat, care erau evrei, supuși în țara
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
soare și părul negru, înveșmântată în cămașă lungă, albastră și încinsă cu sorț de împletitură de papirus în jurul taliei, muncea de dimineața până seara pentru asigurarea hranei pentru familie. Treaba cea mai importantă a ei era să râșnească boabe de grâu pentru făină, din care cocea turte. Pe jos, în bucătăria din curte, așternute pe rogojini de stuf, erau frunze de salate și rădăcini de plante ce așteptau să fie fierte. Doi copii mici, un băiețel și o fată, Levi și
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
a umflat glezna. Mi-e teamă să nu se umfle și mai tare, încât să nu pot merge mâine la lucru. Dacă mă vede beteag, ispravnicul faraonului nu mă primește la muncă, și atunci ce ne facem, de unde arginți pentru grâu ! - Vai, dragul meu Efraim ! Stai să caut, să văd ce leacuri mai am ! Să ne rugam lui Iehova să te faci bine până mâine! Familia se culcă să se odihnească, urmând ca a doua zi, dimineața, pe lumină, Efraim să
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului numai vântu-adie-n zare peste-un câmp cu miriște gospodarii dorm sub care peste tot e liniște snopii-s strânși și-s puși în claie grâul va pleca la moară au rămas vreo două paie cine de-asta o să moară ? anul e plin de bucate rodul spornic ne încântă și apoi pe săturate vom juca cu toți la nuntă vom bea vin din rod de struguri
BELŞUG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382104_a_383433]
-
și discreție! Cum să întrebi ceva o artistă pentru care tace lira și o lasă pe ea, se oprește susurul fântâniței și dă voie vocii sale, închid păsările pliscul și-o ascultă?! Nu cumva Ploieștiul dă impresia că e originea grâului din care s-a copt pâinea cea mai dulce a poeziei, muzicii și teatrului, drept un colac de prescură pură a artelor îngemănate dacă adunăm în monografia lui numai numele: Nichita Stănescu, Toma Caragiu, Emilia Comișel, Mădălina Manole, Nico...?! Născută
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
o voce blândă, Străinul îi spuse dacă vrea să-i vândă Un mac de pe câmpul unde-a adormit Și să i-l ofere că nu l-a hulit. Ea răspunse simplu, cu un glas duios, Că macii cresc liberi în grâul mănos. Știu, dar plata-mi este greaua mea povară, De mi-l dai pe gratis tot au să mă doară, Și suflet și trup că așa mi-e soarta, Pentru orice faptă Eu mi-arăt răsplata. Vezi tu câmpu-acesta inundat
CRISTINA DELEANU & GEORGE MIHAITA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380361_a_381690]