4,325 matches
-
concurență acerbă între noi. Eu stăpậneam bine gramatica, el geometria, eu adoram algebra, el chimia, așa încật ne completam foarte bine unul pe celălalt. În clasa a opta, Emil mi-a dat cea dintậi întalnire în Parcul Trandafirilor. Am cutreierat grăbiți aleile parcului, pentru a găsi o bancă mai confortabilă. Emil a vrut să mă sărute, eu nu mai știu cum am reacționat, oricum nu a iesit nimic din toată afacerea, pentru că amăndoi eram firi raționale și căutam cu totul și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
palpitantă am trăit-o odată cu invazia Cehoslovaciei. Eram, ca de obicei, cu vacile la păscut și ne îndepărtasem mult de pe imașul nostru, ajungậnd aproape de hotarele vecine. Un camion militar s-a apropiat de noi, soldați înarmați cu mitraliere au coborật grăbiți, cercetậnd locul. Aveam vreo doisprezece ani, dar politică se făcea cu prisosință la noi în casă, deși eu tăceam “smậrc”. Ascultam toate posturile străine, citeam zilnic ziarul “Scậnteia” rậnd cu rậnd, dar mai ales îl citeam “printre rậnduri”. Vestea invaziei
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
continuậnd săpăturile. În scurt timp, tranșeele au fost gata, iar eu, în calitate de comandant de pluton, avusesem pretenție să verific prima eficacitatea lor. Un soldat mi-a instalat acolo o mitralieră și m-a învățat cum să trag și am secerat grăbită capetele cậtorva pui de mesteceni, imaginậndu-mi fericită că sunt ruși veniți să ocupe Frența mea. Eram hotărậtă s-o apăr cu orice preț, fericită chiar să cad acolo, la datorie, decật să-mi răpească cineva bucuria și plăcerea de a
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
deși lacrimile mele nu se uscaseră încă pe obraji. Stăteam aliniați pe “studioul” de nuc, cu vitrine curbate, pe care mama mea plătise un amar de bani și chinuise cu acul ca să-l plătească în zeci de rate și așteptau grăbiți să plec, să-l poată vinde cu doi lei. Dac-aș fi putut să urlu, aș fi urlat ca lupii, dar nu eram în pădure, ci în casa părintească, cea care adăpostise visele copilăriei mele, poveștile scrise și nescrise, nopțile
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
brusc că rămăsese fără țigări. M-a rugat politicos să-i cumpăr un pachet de țigări de la un restaurant din apropiere. Nu știu de ce, dar m-am simțit ofensată; din politețe însă n-am vrut să-l refuz. Am ieșit grăbită, trậntind ușa: - Mă consolez cu gậndul că tu nu ești Călinescu! Atật s-a mai distrat Virgil pe seama replicii mele, atật de mult m-a iubit în ziua aceea, simțindu-se parcă ușor vinovat de cele întậmplate, dar eu îl
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și în resurse petrolifere. Sfidậndu-i pe arabi, America se sfidează pe sine, căci puterea forțelor aeriene poate fi uneori vulnerabilă în fața “calului troian” strecurat cu abilitate printre zgậrậie-nori. Acel 11 septembrie m-a șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai spune Iubire! Și totuși, ce mult te iubesc, Yoane! Mai mult decật pămậntul, decật apele Cernului, mult mai mult decật amintirile mele și mult mai mult decật visele mele rebele!... Aici, pe graniță, mă aruncase cu duritate un fax grăbit, hotărậndu-mi în cậteva secunde viața, așa cum vruse el și nu cum vrusem eu. Mi-am făcut cu prisosință datoria, întotdeauna mi-am făcut datoria față de țară și neam. Cu inima toată, cu ființa întreagă, cu credință deplină, iar copiilor mei
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu mai este nici veselie, nici terasă, nici bere, nici halbă, nici Sandu Șpriț și nici reorganizare teritorială. Aia se face cu sau fără cancerul tău, oricum. Eu atât am avut de spus. Gore aprinde și el o țigară, pufăie grăbit, apoi o scutură În scrumieră. A zis că armata nu vrea. Ce nu vrea? Regiuni. Vrea tot județe, așa cum am Învățat și noi de când am apărut pe lume. Județe. Nici mie nu-mi place cu regiuni. Gore, armata nu este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt atât de grăbiți, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. Ca orice comoară, femeia este greu de păzit. Firesc ar fi ca salvarea să ne vină de la iubire. Pentru că ea ne-a exmatriculat din Rai. Iubirile mari fac depărtările să cânte. Cel mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
organ pentru îndoieli. Țările sărace își persecută intelectualii. Ori îi tratează cu mefiență. Există și proști cu vocație de idioți. Neghiobul îți poate da un sfat sincer, dar nu și înțelept. Imbecilii cred că numai suferința stimulează creația. Cea mai grăbită globalizare este cea a prostiei. Nonvalorile se agită continuu precum motanii în călduri. Muiat în puțină cultură, prostul devine snob. Scuzele să fie avocații greșelii, nu ai prostiei. Niciodată prostia nu a putut fi cuplată cu tăcerea. Pentru proști, modestia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
d-apoi creațiile literare. Starea fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu a dus niciodată lipsă. Jurnalul literar - această acută nevoie de machiaj. Flacăra poeților este cea mai grăbită. Arta și iubirea sunt sevele fundamentale ale condiției umane. Obsedant este uneori chinul în fața pustiului incolor al foii de scris. Alchimia artei vizează transformarea perisabilului în etern. Arta poate transforma lava noastră intelectuală în sublim. În artă, mai mult decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destinele sunt dispuse în paralel. Ca șinele de la calea ferată. Supușii lingușitori își transformă conducătorii în paranoici. Pe soclul modelelor, tinerii de astăzi au urcat : drogurile, violența, sexualitatea, incultura etc. Dumnezeu ne judecă după moarte. Semenii noștri sunt mult mai grăbiți. Cucuta lui Socrate a anticipat Golgota lui Iisus. Bârfa este un soi de polenizare a răutății. Fără puțină cucută, în călimară, criticii devin anodini.. În societățile postindustriale, prostituatele își pot computeriza condicuța. . Indiferența poate face cât o duzină de păcate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cum îl zugrăvește pe un „Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de ani (dulci), cu lavalieră moale, cu galoși în loc de pinteni și cortel (permanent) în loc de spadă, trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de toate, De voi și de mine, de mine și de noi, De vise uitate, scrise într-o carte Uitată pe o masă cu prea multe foi. Asta am să rămân, o umbră uitată, Ca ploaia de vară ce trece grăbită, Pentru toată lumea voi fi o oarecare, Un înger ce nu privește în urmă, ezită, Dar pentru tine, oare ce am să mai fiu? Când căderea nopții mă va duce la cer, Îți vei aminti de mine, citind ce am scris
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
-i așa, iubita mea? Fata continua să se uite la mine. - Chiar așa, mamă? zise ea. - Bineînțeles că despre asta discutam. Nu-ți amintești? Doamna Caldwell părea enervată. Marietta și cu mine o să venim mâine la înmormântare, a continuat ea, grăbită. - Parcă spuneai că urma să mergem la ferma familiei Jones, spuse Marietta, pe un ton foarte liniștit. - Marietta, cum poți să spui așa ceva? Era vorba de programul nostru de poimâine. Dacă am făcut, totuși, vreun aranjament de felul ăsta, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ca șef, unul dintre ei; feștania casei se ținuse dimineață însă luați cu treburi nu reușiseră s-ajungă atunci... acum erau invitații de onoare ai patronului care se pregătise cu bunătăți de tot felul. Trei dintre ei întârziaseră și căutau grăbiți numărul casei; erau fără mașini deci aveau intenții clare... să petreacă împreună cu prietenii pe care îi vedeau atât de rar! Din semiîntunericul străzii se ivi o umbră, colonelul o recunoscu: - Ce faci mamare? Pe-aici locuiești? - Da! Dar ce număr
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
place să folosească cuvinte deosebite! Îi lasă cu gura căscată pe cei mari. Azi de exemplu învățase o mulțime: portal, furtuni electromagnetice, crepuscular, supoziții, ermetic, ambient... însă era obosit, încet gândurile se răvășiră, dansând cu mulțimea de licurici și greieri grăbiți să prindă aeronava de pe portalul 17! Glasul bunicii se pierdu citindu-i o poveste complicată la microfon... Atac la frontiere Radu, comandantul aeronavei se gândea îngrijorat; ceilalți nici nu bănuiau prin ce pericol treceau... o gaură neagră de mărimea unui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după mesele feliate de care aveau parte. Când s-au apropiat, am crezut că mi-a pus mâna în cap cineva, nu spun cine că este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
malul mării. Iarna grea și-a aruncat crivățul asupra orașului înghețat, odată cu trecerea ursitoarelor pământului, adunate în fiecare casă unde se nășteau copii. Se certau, șuierau, dar cea mai blândă și mai mare dintre ele a hotărât... și au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei cu etaj și obloane de protecție. În familie ar trebui să fie veselie. La prânz
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la mișto, ajutor, mă violează, până am auzit bătăi în ușă. Era Patrik, bineînțeles, care s-a liniștit când a văzut că pe amândoi ne-a pufnit râsul. Nu puteam să ne abținem. Mai ales când am văzut că salvatorul grăbit să împiedice violul era doar în chiloți. "La fix", a mai spus Vero și mucii ne-au zburat la amândoi instantaneu. Săracul, nu a înțeles nimic, degeaba am încercat să-i explic că nu de el râdem, mai ales că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
minte. Își freca pleoapele de zor, uitîndu-se la Tela. Apoi luă puțină apă și bău, după aceea își stropi fața. Se trezi în sfârșit din amorțeala istovirii și abia atunci pricepu tot ce ascultase. Sări numaidecât în picioare și zise grăbit: - Tela, poate că tu minți, dar eu mă duc să văd. Tela îl apucă de braț și-și vîrî fața în obrazul lui Auta. Ochii vrăjitorului arătau groaza cea mai cumplită. Nu mai era același Tela care-și bătea joc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l privea cu uimire. Ajutorul de sutaș scoase din sacul său un pumn de curmale și o turtă de grâu și i le dădu. Sclavul îl privi din nou cu privirea aceea uimită, apoi înșfacă darul și începu să mănânce grăbit. Sângele închegat de pe pânza cu care îi era legat capul fusese spălat de valuri și numai o pată roșiatică aducea aminte de izbitură. Dar scurgerea sângelui se oprise; capul nu era spart. Iahuben se uită la sclav, apoi la vâslă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai sunt și alte cărți necercetate de ajuns sau uitate din care s-ar putea pricepe oarecât taina stelei necunoscute. Ajungând în casa robilor, Auta văzu un om negru, tânăr și slab, pe care nu-l întîlnise niciodată. O privire grăbită îl lămuri că tânărul rob trebuia să fie din neamurile tibbu. Îl întrebă ce căuta aici. Uitîndu-se lung la omul negru ieșit din palat, tânărul rob se lumină de un zâmbet. Fără să-i mai răspundă, îl întrebă: - Tu ești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ia-o. Citește-o și tu. CAPITOLUL XV De două zile Auta își mâna măgărușul, înciudat că animalul nu putea să alerge ca o panteră. Sclavului nu-i era frică. Dimpotrivă, o dorință arzătoare îl îndemna să fie cât mai grăbit. Se gândea întruna numai la scrisoarea regelui și la îndemnul pe care i l-a dat Marele Preot în ultima clipă, înainte de plecare. Îl însoțeau câțiva soldați călări și ei pe același fel de animale. Până la Marele Oraș coborâse pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în piept, însă în zadar. Tâmplele i se zbătură grăbit. Acum, aerul era tot așa de sărac ca și pe crestele celor mai înalți munți, poate chiar mai neîndestulător. Străinul îl privi cu luare aminte, iar Auta zâmbi ca să arate că nu-i e frică. Dar îi era. Socoti că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]