6,255 matches
-
-i așa? — Se poate, a răspuns imediat Asya. Însă Întreaga operație e extrem de dureroasă și de Înspăimântătoare. Poți să alegi una dintre cele trei metode: chirurgie, tratament cu laser sau Îndepărtarea pielii. Spunând asta Asya a luat o migdală din grămadă și a decojit-o. Toată lumea de la masă, chiar și Armanoush, nu s-a putut abține să nu se hobeze Îngrozită la migdală. Satisfăcută de reacția auditoriului ei, Asya a aruncat migdala În gură și a Început să mestece cu Însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rău. Dacă credeai În ce făceai, dacă dacă credeai câtuși de puțin În filmele tale, ți-aș fi pus Încă la Îndoială punctul de vedere, dar cel puțin nu sinceritatea. Scrii scenariile alea pentru mase. Scrii, vinzi și câștigi o grămadă de bani. Și după aia vii aici, te ascunzi În cafeneaua asta și Îți bați joc de filmele alea Împreună cu noi. Asta e ipocrizie! Scenaristul s-a albit dintr-odată la față, expresia i s-a Înăsprit, iar privirea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Mustafa, cerceta cu grijă marfa de pe fiecare raft, deși nu avea prea multe opțiuni. Carnețele În formă de cactus, brelocuri În formă de cactus, magneți În formă de cactus, pahare de tequila cu imagini cu cactuși pe ele - o grămadă de mărunțișuri și fleacuri cu imagini, dacă nu de cactuși, fie de șopârle, fie de coioți pictate pe ele. În cele din urmă, Rose a cumpărat câte un cadou pentru fiecare femeie din familia Kazanci - exact același, ca să fim drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru drum. Fusese atât de nefericită cu firimiturile servite la primul zbor, Încât luase frâiele problemei În propriile ei mâni. Deși Mustafa Încerca din răsputeri să-i explice că Turkish Airlines, spre deosebire de zborurile locale din America, aveau să servească o grămadă de delicatese, voia să se pună la adăpost În privința asta Înainte să se Îmbarce În zborul acela de douăsprezece ore. Rose a cumpărat o cutie alune Planters, biscuiți cu brânză, prăjiturele cu fulgi de ciocolată, două cutii de chips-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voia să se pună la adăpost În privința asta Înainte să se Îmbarce În zborul acela de douăsprezece ore. Rose a cumpărat o cutie alune Planters, biscuiți cu brânză, prăjiturele cu fulgi de ciocolată, două cutii de chips-uri BBQ, o grămadă de batoane cu miere și migdale și pachete de gumă de mestecat. Ideea de-a supraveghea consumul de calorii, fie doar de dragul simplei posibilități de-a supraveghea ceva, orice, era deja de domeniul trecutului. Aparținea vremurilor când era destul de tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cina. Ultima dată când Mustafa Îl văzuse pe taică-său uitându-se la el În felul ăla avea opt ani și era circumcis. Și-a amintit de băiatul acela nefericit, Întins pe un pat imens, arătos de satin, cu o grămadă de cadouri În jur, așteptând să-i fie tăiată, Înconjurat de rude și vecini, unii pălăvrăgind, alții mâncând, alții dansând, În timp ce alții erau ocupați să-l tachineze; erau acolo șaptezeci de oameni care veniseră să sărbătorească inițierea lui, trecerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
partidul ăsta conservator care e la putere pare să-și piardă influența. Ce șanse are să câștige alegerile următoare? — Ticăloșii! Sunt o adunătură de mincinoși, a bombănit bunica Gülsüm În loc de răspuns. Ținea În poală o tavă pe care se afla o grămadă de orez pe care Îl alegea, Înainte să-l gătească, În caz că erau prin el pietricele sau coji. Nu știu decât să le facă oamenilor promisiuni și să uite de ele de Îndată ce au fost aleși. Din fotoliul lui de lângă fereastră, Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm un giulgiu de bumbac. Asta e tot. Nu tu haine șic. Nu tu bijuterii. Poți să porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În mod vizibil, nu Înțeleg de ce Îmi zdruncin moralul și sănătatea vrînd să mă iau la trîntă cu tata Într-o carte. Dintr-odată nu mai Îndrăznesc să le pun Întrebări despre el. Poate că mi-ar furniza totuși o grămadă de anecdote. Madeleine mi-a spus Într-o zi: — Era un violent și un neliniștit. Se simțea că trebuia să facă eforturi ca să se stăpînească, să-și canalizeze pornirile. Ți-aduci aminte ziua cînd a fost cît pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
enervez, l-am Întrebat dacă nu găsea că psihanaliza expres cu Reik era comparabilă cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o după-amiază Împreună În Olanda. — Nu Îngrijești pe cineva plimbîndu-te printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În muzica aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care aveai nevoie. Am avut nefericirea de a-i repeta această ultimă frază Tinei, care a devenit dușmana fățișă a lui Zscharnack. A izbutit să mă convingă să nu mai mă duc la el: „Îți răpește tot timpul și o grămadă de bani. Nu-ți face nici un bine. Nu mai ai nevoie de el“. Cum sînt un tip slab, am Încetat să mă mai duc la Zscharnack și rău am făcut: agorafobia a pus din nou gheara pe mine. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că îmi e destul de ușor să vorbesc cu macky, să înșir vrute și nevrute, am această libertate cu ea, pot spune orice, despre orice subiect, oricît de șocant sau controversat, simt că nu are prejudecăți și poate de aceea îi povestesc o grămadă de lucruri. E unul din marile avantaje ale întîlnirilor cu ea. Ei nu-i plac lucrurile obișnuite, preferă ineditul ceea ce este ieșit din comun, divers, aparte... în această privință a nimerit-o bine cu mine... Mai e un alt lucru
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se ridică în picioare. Salitov examină hârtia cu o expresie de triumf nervos. ă Ha! Asta îi va arăta lui! ă Este un indiciu, domnule? Salitov își îndoi portmoneul peste bucata de hârtie și cercetă pământul cu interes. Observă o grămadă de zăpadă de o formă suspicios de regulată la ceva distanță de copac. ă Acolo, indică Salitov. ă Poate să fi sărit de pe asta, domnule? La asta vă gândiți? întrebă Ptițin. ă Ce? izbugni Salitov. ă Doar voiam să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putea spune că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre linia albăstruie din jurul stomacului, notând observația într-un carent mic. ă și ce părere aveți despre asta? ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jos o bancnotă roșie de zece ruble. Se uită peste umăr doar pentru a-l zări pe actor privindu-l cu insistență. Celălalt bărbat îi arătă un zâmbet din reflex și se înmuie la față. Cămătarul se întoarse cu o grămadă de cărți, legate împreună cu o ață. ă Nu sunteți Virginski, spuse cămătarul. ă Ați putea să tăiați sfoara, vă rog? Aș vrea să examinez cărțile mai cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă Cine este Virginski? ă Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu insistență reînnoită că era încă în viață. Oricare ar fi rezulatul jocului, știa că va duce lipsa acestui sentiment. Abia după vreo alte zece cărți Porfiri întoarse un șapte de inima neagră, pereche a șaptelui de inimă roșie de pe grămada din partea stângă. ă Am câștiat, cred, spsue Porfiri. Era precum se așteptase - bucuria câștigului fiind umbrită de regretul că întrecerea se sfârșise. Voia să continue jocul. Însă celălalt bărbat încuviință și își admise înfrângerea. ă La stânga, pe acolo, dincolo de femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar ți-am spus. Eu sunt Porfiri Petrovici. Vorbeam despre cărți. Porfiri arătă înspre grămada de pe pat. ă Cărțile mele! exclamă studentul, cu bucurie. ă Sunt ale tale? ă Da. Dar cum au ajuns la dumneavoastră? ă Ți-am spus deja. Nu-ți amintești? Virginski se încruntă. ă Acum cred că îmi amintesc. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
e cineva care locuiește în casă și care poate se află acolo în dimineața asta. Prezența dumitale ar fi în măsură să provoace o revelația interesantă. Oh, apropo, te voi întreba direct. S-ar putea să mă scutești de o grămadă de lucruri. Ai vreo idee cine i-ar fi putut omorî? ă Credeți că aș fi ținut așa ceva secret dacă aș ști? ă Bineînțeles că nu. Dar mi-ai spus odată că Goriancikov avea mulți dușmani? Dar Boria? ă Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din pereții magaziei. Viața se maă făcea simțită numai în pânzele de păianjen care creșteau fără frică peste uneltele și cutiile ocupației sale. Porfiri trase o linie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care o aplicați, nu-i așa? O faceți ca să mă luați prin surprindere. ă Dar nu pot înțelege ce ți-a trecut prin cap când ai semnat contractul ăsta. ă Eram beat. Jucam cărți și îi datoram lui Gorinacikov o grămadă de bani pe care nu-i aveam. Nu voiam să renunț la rămășag. Unii dintre noi au ceea ce se numește onoare. El mi-a sugerat soluția asta. Mi-am spus, de ce nu? Aveam de ales între asta și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ridicat pentru a i se putea scoate hainele mai ușor, avea o anumită pasivitate în ochii rămași deschiși. Acum cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fără convingere, coborându-și privirea. ă În mod sigur i-a furat. Pur și simplu, spuse Osip Maximovici, încercând să o încurajeze pe Anna Alexandrovna din priviri. Porfiri nu făcu niciun comentariu asupra acestei teorii, însă spuse: ă Sunt o grămadă de bani, uitându-se atent la Anna Alexandrovna pentru a-i sesiza reacția. ă Ați terminat? îl întrebă Osip Maximovici scurt. ă Da, însă mai am cererea. Vreau ca Anna Alexandrovna să scrie ceva pentru mine. ă O suspectați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu este mort. Corpul pe care l-am găsit aparține alacuiva. ă Rataziaev, poate? sugeră Osip Maximovici cu viclenie. ă Nu am niciun motiv să presupun asta, spuse Porfiri, fără să zâmbească. Poate fi oricine. În St Petersburg sunt o grămadă de studenți înfometați. Virginski pur și simplu vrea ca noi să îl credem mort. ă și ce aveți de gând să faceți? Pentru prima dat în această întrevedere, Osip Maximovici părea serios afectat. ă Nimic, spuse Porfiri. Nu pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca viața ei să fie diferită, mai liberă. Își părăsise familia, abandonase regulile după care trăiau oamenii „normali“. Și după atâta timp În Manhattan, aproape uitase ce Însemna normalitatea. Răsuci cheia În ușă, intră În apartament și se uită la grămada de cutii din cameră - secretul ei. Livingul era plin de cutii de carton, unele deja Împachetate, altele din care se revărsau hainele, ce așteptau să fie Închise și sigilate. Se pregătea să se Întoarcă definitiv acasă. Până acum nu spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
grija de-a plăti chiria. Zbura spre necunoscut, Întocmai ca un soldat care abandona un câmp de luptă acoperit de cadavre. Lucrurile nu stăteau Însă la fel cu Desert Rose, care sosise În L.A. cu câteva zile Înainte, cu o grămadă de valize, genți și speranțe până la cer. Charlie Jones, proprietarul Galeriilor Charlie Jones din Tribeca, o invitase la acest târg de artă - Art LA - pe care Îl sponsoriza Împreună cu alții, iar ea Își adusese mormane de ținute sexy, pantofi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]