6,001 matches
-
simți-o mai adânc tocmai aceia cari sunt pătrunși de însămnătatea artei lor. Să cercăm a întemeia și mai adânc cele notate mai sus. E de natura cea mai denăuntru a omului d-a nu esperia sau d-a nu gusta nimica fără de-a deveni în același timp productiv. Mai precis însă decât oriunde aceasta trebuie sa aibă curs într-o activitate a cărei început e condiționat prin instinctul (înclinarea, înclinul) imitațiunei. Dacă între acest instinct simțit de om și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu rigurozitate măsura (Massstab) iluziunei sensibile din creațiunile sale de arte și că pretutindene în arte și anume în teatru se simțea vis-a-vis de un op izvorât din idee, pe care voia a-l lua în sine și a-l gusta în adâncimea lui spirituală și în adevărul lui poetic. În deplină consonanță cu această demandațiune a poporului grec esprima și poetul națiunei noastre, care e mai înrudit cu poporul citat când respinge această pretențiune a unui simț prozaic. ACTORUL ÎN RAPORT CU
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-a îndreptat fantazia fluviul vieței. Tot ce poate esperia sufletul mai zguduitor, manifestarea unei bucurii bete, strășnicia naturelor demonice, rezistința sublimă a unui suflet contra puterei destinului, și după aceea umorul, ce volatiliză toate defectele timpuozităței (pasabilităței, Zeitlichkeit) care se gustă (geniessen) pe sine însuși în această discompunere, toate astea și tot ce poate esperia pieptul omului în adâncimea sa cea mai adâncă, toate acestea apar înzelate (gehamischt) înainte-ne prin artistul dramatic. Formele esilate din elementul cel moale al fantaziei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
turmentătoare că și aci se poate ca natura să se dezlănțuiască cu deplinătate și să întîmpine cu dispreț legile lumei ideale. În acest atent, consecință necesară a unui afect ce se revarsă dintr-o simțire nemijlocită, suntem incapabili de-a gusta curat; atentul acesta e cu totul ne-mpîcat cu acea dispozițiune artistică în care totdeuna adevărul naturei e în consonanță cu conștiința libertăței și securităței spiritului. Actorul dezvolat simte ceea 349v ce-ar simți omul poetului în impregiurări, actorul nedezvoltat simte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asta zice și Gothe despre actor (XXXXV, p. 9): Nu poți să-i arăți publicului o stimă mai mare decât netratîndu-l ca pe o masă necultă, ca pe vulg. Vulgul se grămădește nepreparat înaintea casei teatrale, el cere ceea ce poate gusta nemijlocit, el vrea să vadă, (să caște gura) să se mire, s-audă, să râdă, să plângă și silește astfel și pe direcțiunele ce atârnă de la el ca să coboare mai mult or mai puțin până la el și ca să prea (acordeze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grijă acelor (revărsări) esundări, cari ne duc adeseori până la confiniile estreme a tot ce e reprezintabil, pentru că aparițiunea lor întreagă ne ridică îndată asupra prepusului cumcă lucrează numai o forță a naturei și cumcă domnește numai afectul. Noi vedem și gustăm în ele totdeuna o împăcare..... dintre natură și arte, dintre cugetare și simțământ. Și aicea se arată ca un criteriu al creatoricului că artistele reprezentative de rangul întîi insuflă adese, până [și] figuril[or] poetice subordinate, din izvorul propriu de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și par a însemna mai mult obiectul însuși, din care caută aceste poezii mai întotdeuna sânt de ocaziune. (În poeziile cele din urmă însă. ) În poeziile de categoria a doua însă fantazia formează pentru plăcerea ei proprie, spre-a se gusta ea însăși în puterea și cutezanța ei universală. Aicea sufletul apăsat nu caută așa de mult espresiunea fidelă a internului ei, ci creatorul își găsește plăcerea și mulțămirea lui sufletească în artea formarei, în bogăția (luxurioasei) risipitoarei sale fantazii. {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
valurile timpului și cari-l stimulează totdeauna din nou, căci au facultatea de a descoperi ochiului poetic tot din ce în ce mai multe taine. Tipurile clasice sânt așadar cultul propriu pentru un artist, sărbătoarea vieței lui, în cari el își complace și se gustă oarecum pe sine însuși, după ce-a lucrat în sudoarea feței sale pentru interesele zilei și s-a luptat cu mizeriile artei. Pregătirea pentru reprezentarea publică e de două feluri. Mai întîi se ridică opul în intuițiunea ideală și se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucrător, pe meseriaș îi numim neculți! Lor le lipsește orce îngrijire a spiritului, orce ridicare deasupra terenului vieței materiale. Însă care speție de cultură a spiritului îl face pe om cult? Vorbim de cercuri culte: într-acestea se gerează, se gustă, se discută, se cultivă arte și științe. Artă și stiință-sînt ele celea ce constituiesc cultura?. Nu necondiționat; acest om e foarte învățat și cu toate astea îi lipsește... cultura; dimpotrivă iar pe cutare meseriaș, care nici profesă, nici cunoaște vo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumosului; însă podoaba cea mai nobilă a unui popor este arta și cel mai nobil simț al omului e cel estetic; e un privilegiu al culturei de a se bucura de această podoabă a vieții și de a onora și gusta frumosul pe toate căile; însă cel mai frumos din toate câte sunt frumoase este sufletul cel frumos. {EminescuOpXIV 927} Fragmente răzlețe din Cultură și știință 2258 Prăsirea culturei intelectuale însă prin cei culți se-ntîmpla totdeuna într-o 182r măsură numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbește părintele Cleopa, vol. II, Edit. Episc. Roman și Huși, 1995, p. 20,21 footnote>”. Încă o cauză importantă a săvârșirii păcatului de către noi ar fi și „lipsa de Dumnezeu”, lipsa preocupărilor spirituale. Când cineva a gustat din dulceața comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceața amăgitoare și ieftină a păcatelor. Focul dragostei de Dumnezeu va opri rugina păcatului pe care vrea diavolul să o introducă în inima noastră. Prin păcat noi ne înstrăinăm de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
apare într-o ipostază dendrologică : „Și a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând : «Din toți pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci»” (Geneza, II, 16-17). Ispitiți de șarpe (Satana), Adam și Eva au gustat totuși „din rodul pomului care este în mijlocul grădinii [Edenului]” și „li s-au deschis ochii la amândoi” (Geneza, III, 3- 7). Încălcarea interdicției („păcatul originar”, motiv central și esențial în mitologia iudeo-creștină) este urmată de alungarea din rai și pedepsirea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la Ion Ghica : „își făcea cheful cu ciubuc și cu cafea, după obiceiul oriental”. Sau la Vasile Alecsandri : Acum Stambulul râde, și bea și clocotește De-un chef, ce până-n ziuă, crescând, se prelungește. Dar cheful cel mai mare îl gustă pe sofa Doi gemeni de beție : Murad și Mustafa. Câteva fragmente din notele de călătorie în Maroc, scrise în 1853 de Vasile Alecsandri, ne pot da mai multe informații privind înțelesul în limba română (și turcă) a termenului chief la mijlocul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
invocând pe Alah ! Mă apropii de el și îl întreb turcește : Chief ioc ?... El se mânie și îmi întoarce spatele. [...] Apoi [după masa de prânz] ne suim pe terasa locantei pentru ca să bem cafeaua și să ne facem chieful. Cine a gustat viața orientală știe că chieful este partea cea mai importantă a vieței ; deci aprinzându-ne țigarele și așezându-ne pe jâlțuri americane în formă de leagăn, dăm drumul ochilor să rătăcească pe împre- giurimile Tangerului și lăsăm închipuirea să zboare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
consuma din această „iarbă minunată”, numită pantagruelion, vor sta la masă cu zeii, se vor culca cu zeițele, „ajungând astfel ei înșiși în rândul zeilor” (Gargantua et Pantagruel, 1534) (181). Seamănă cu spaima lui Iahve după ce Adam și Eva au gustat din fructul copacului cunoașterii din centrul Paradisului. La rândul său, Dimitrie Cantemir scria ca martor ocular la începutul secolului al XVIII-lea următoarele : Iar cei [derviși] ce se abțin de la vin întrebuințează în mare măsură suc de mac (rus. makovâi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca un nastur ce să pune în vârful zeva- nelei șî, îmbucând-o în gură, suge fumul prin ea din ciubuc” (278). Tabietul marilor boieri de a fuma împreună era un ceremonial fanariot de socializare. Nu era însă înțeles sau gustat de toți călă- torii străini prin Țările Române. Este simptomatică reacția de stinghereală manifestată de un diplomat danez, Clausewitz, care în 1824, trecând prin București spre Istanbul, i-a făcut o vizită de curtoazie domnitorului Grigore al IV-lea Ghica
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cheamă Diavol și Satana”) (29), iar în locul Cărții înțelepciunii lui Dumnezeu este Copacul cunoașterii. Acesta din urmă nu este altceva decât ipostaza dendrologică a cărții. în pofida interdicției lui Dumnezeu și într-un moment de neatenție a acestuia, Adam și Eva gustă din „rodul pomului care crește în mijlocul grădinii”. „Atunci li s-au deschis ochii la amândoi” și au devenit „la fel ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Facerea, III, 1-7) (30). Este vorba de un eveniment mitic extrem de important. Din acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Nu voi relua acum istoria și semnificația bibliocidului, subiect pe care l-am analizat cu un alt prilej (32). Interesantă acum este observația că ingerarea cărții (ca orice tip de inițiere) poate avea efecte contradictorii : unul benefic și altul malefic. Gustând din cartea-copacul cunoașterii totale, Adam și Eva dobândesc înțe- lepciunea, dar își pierd dreptul de a o folosi în Paradis. În momentul revelației, profetul Ezechiel este chemat să facă un gest neașteptat : „Eu mi-am deschis gura și Acela mi-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu” (Deuteronom, VIII, 3 ; reluat în Matei, IV, 4). Înțe lepciunea (sapientia) are gust (sapor), e savuroasă. Mai ales reve lația divină este gustoasă. Cum gustos este tot ceea ce ține de Dumnezeu : „Gustați și vedeți că bun [de mâncat] e Domnul” (Psalmi, XXXIV, 9). Motivul ingurgitării cărții a lăsat urme și în limbajul meta foric. Copiii sunt îndemnați să „mănânce cartea”, adică să învețe cu mare sârg, să stea „cu burta pe carte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lovi cu pumnul în masă. ― Dacă măcar unul dintre voi ar veni cu mine să vadă umilințele la care am fost supus de un călugăraș oarecare, numai pentru că el are autoritatea Abației în spate, o să înțelegeți de ce prima care va gusta din noua noastră putere va fi preoțimea augustiniană. Să încerce doar să ridice doar vreun deget și jur pe ce am mai sfânt că din Vechea Terra n-o să rămână decât o centură de asteroizi! ― Și totuși... ― Nu-ți bate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care meșterii le-au folosit pentru acoperiș și încerci să deschizi oul. Îl lași pe Sirin. El pare mai puternic. În sfârșit, după o ultimă lovitură, oul se sparge exact în două. Înăuntru este doar un lichid ciudat. Îl guști. E dulce... le dai și celorlalți sperând că e un leac Dumnezeiesc. Nu mori, dar mintea ta... Mintea ta... Laak! Cine naiba e Laak?! 34. Abatele nu mai credea în vise. Știa că încă de acum șaizeci de generații, de când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iar vinovații erau morți. La ce ar fi folosit deconspirarea identității mele? Deși nu găsea nici o hibă în logica femeii, povestea ei îi părea lui Rim prea simplă pentru a fi adevărată. Semăna mai degrabă cu dramele epice atât de gustate la Curtea Imperială, decât cu o situație care ar fi putut exista în austera și autoritara Abație. Decise însă că nu avea de ce să o contrazică pe Maria. ― Cred că ești sinceră, deși să știi că explicația asta nu e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acum că triburile noastre învață să mănânce și altceva în afara fructelor negre. Alaana zâmbi la amintirea neîncrederii cu care oamenii Kyrallului priviseră alimentele și a entuziasmului cu care aceștia îmbrățișaseră noul fel de mâncare, importat de pe Durdrin, imediat după ce îl gustaseră. - Care e locul meu în universul ăsta? întrebă deodată Xtyn. - Nu încape nici o îndoială, rosti fără ezitare Alaana. Ești singurul capabil să ne aperi de Zuul și de stăpânii lui. Îmi aduc aminte cum l-ai provocat pe Preot. I-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să idolatrizeze cosmosul", îi deplîngea pe drept cuvînt Ioan Paul I; și, într-adevăr, angeologia este, dintre toate discursurile teologice, cea care se prezintă cel mai rău. Doar directorii de protocol, experții în ordinea priorității și ierarhii subtile mai pot gusta și găsi sens în tratatul lui Diogene Areopagitul, care așeza Îngerii, Arhanghelii și Principatele, a treia categorie, după Stăpîniri, Tării și Puteri, în rîndul al doilea, ele însele situate după Tronuri, Heruvimi și Serafimi, categoriile cele mai apropiate de Dumnezeu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la dreapta Lui. Fiindcă și tu poți renaște. Așteaptă-mă, timpul e aproape. Privește: mormîntul meu este gol, eu am urcat la Ceruri. Dacă faci tot ce-ți spun, îți vei părăsi și tu mormîntul la timpul potrivit și vei gusta din viața veșnică. Tu trebuie să-ți alegi calea. Vei avea viitorul pe care-l meriți, după cum te vei înfățișa Mie și după cum vei răspunde întrebărilor mele." Iată ce se cheamă un suspans, versiune originală subtitrată, proiecție permanentă. Fiecare poate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]