4,393 matches
-
fost îngrozit de moravurile sale demente, scăpate de sub controlul de altădată al partidului comunist - și nu eram decât în trecere prin Moscova, plecam... în Mexic, la un congres al PEN Centrului Internațional, și trebuia să iau avionul de la Șeremetievo-2. Însă hazardul, iată, își are legile lui, nepătrunse... Ceea ce m-a impresionat plăcut, și am luat acest lucru ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eu eram artizanul, „regizorul spectacolului”, de parcă aș fi fost cumva înciudat, ca un real regizor de teatru, că „nu mi-a ieșit de prima dată” sau, pur și simplu, dorința unui „nebun” de a-și „ritma” existența, de a „împiedica” Hazardul, zeul brutal, insidios și atotputernic al destinelor noastre, să ia în stăpânire și propria mea existență!... De altfel, se pare că primul scenariu de intoxicare al securității față cu întoarcerea mea precipitată din R.F. a Germaniei, după ce obținusem iute cetățenia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al Întâmplării, al hazardului; el e iscat de zei, ca și în cazul nefericitului rege Oedip sau e provocat de voința umană, o anume „voință”, care, cum o spune Nietzsche, se naște
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al Întâmplării, al hazardului; el e iscat de zei, ca și în cazul nefericitului rege Oedip sau e provocat de voința umană, o anume „voință”, care, cum o spune Nietzsche, se naște din „veșnica întoarcere a Aceluiași”. Am terminat micul roman al lui E.B.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Oare „realizarea”, „cariera” - în sensul ei exemplar! - să aibă nevoie de acest „tip de calități” care se arată, se „prezintă” în primii timpi ca defecte, ca neajunsuri grave în fireasca, „recomandabila” adaptare la normele și valorile (mediiă ale societății?! Oare hazardul, norocul, atât de disprețuit de tânărul care am fost, să joace totuși un rol cu mult mai mare decât credem noi ce suntem convinși a fi stăpâniți destinelor noastre?! Norocul, da, dar... care noroc?! Care dintre accepțiunile sale?! Poate „norocul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în umbră; iar întrebările stânjenitoare de care ne exonerează o fac adesea mai atractivă decât răspunsurile pe care ni le sugerează. Povestea Învierii îl captivează pe orice muritor, eliberându-l realmente de moarte, de angoasa căii de urmat și de hazardul de a se fi născut, fără motiv, de întrebarea de ce aici și nu în altă parte. De unde vin? Dintr-un spermatozoid cu chef. Încotro merg? La viermi. Ce-mi este permis să sper? Nimic. Nici recompense, nici pedepse. Gaură neagră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acceptă explicația trasării apotropaice a teritoriului privilegiat. Considerând că limitele vizibile ale spațiului sacru sunt atributul jocului „serios” și acestea îl protejează de invazia lumii exterioare, eseistul pierde din vedere faptul că universul din afara tărâmului încărcat de sacralitate este expus hazardului, degradării, trecerii. Ceea ce se întâmplă în profan „nu angajează decât persoana superficială” și invazia perisabilului în inima pulsatilă a creației i-ar anula forța fecundă. Ca și spațiul, timpul nu este uniform, ci irupe cu intervale privilegiate, întrerupând trecerea. „Prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele mai «nobile» și mai creatoare expresii ale culturii”. Mărturii ale unor practici de mult apuse, textele restituie mentalului modern un segment spiritual adânc îngropat în subconștientul colectiv și, în felul acesta, angoasa zădărniciei piere, căci omul nu este victima hazardului, ci împlinește gesturi după un model cosmic și divin. Corpusul de texte folclorice acoperă majoritatea spațiilor românești, indiferent de frontierele politice. Interpretările stilistice și poetice vor crea un tablou obiectiv al răspândirii teritoriale dezvoltate de un anumit tipar simbolic. Organicitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Izvoare - Soroca). Evident semnul indicat se află la mezin, care pare astfel să fie eliberat de chingile profanului și ale duratei. Explicația oferită de divinitate pentru alungarea celui mic se referă tot la planul uman de percepție, norocul fiind rezultatul hazardului din timpul nesemnificativ. Negăsindu-și rostul în mundan și situat între două lumi ontologice, mezinul este candidatul ideal pentru scena mitică. Omologul său în sfera maleficului este, desigur, zmeul mezin. Ca și în cazul „mirenilor”, la zmeul cel mai tânăr
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drum întâlnit la răscruce. Peste tot unde apar trei direcții de continuare a traseului, numai cel din urmă este destinat eroului. Mezinul/mezina îl alege de fiecare dată, cea de-a treia posibilitate ori existență semnifică izbânda asupra incertitudinii și hazardului ce definește planul uman. Al treilea drum duce în sacru, și lupul anihilează orice element ce ține de lumea lăsată în lume, pentru a-l înlocui în planul durabil: „El îi mânâncă calu ș-atunci spuni: - Acum, Ivan Țarevici, sui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când dădu/ Soarele-ndesearî,/ Ieșirăm la drumu cel mare/ Și detem peste o urmă de fiară”. Punctul de cotitură este marcat de căderea potcoavelor cailor, ca semnal al pătrunderii într-un spațiu sacru, în care acțiunile nu se înfăptuiesc sub puterea hazardului, ci ca urmare a unui scenariu ce trebuie îndeplinit punct cu punct. Același scenariu inițiatic este urmat în balada celor trei fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În schimb, autenticitatea vine din profunzimile ființei ca substanță a unei viziuni proprii asupra lumii care, tocmai pentru că este irațională, îți pare un dar al hazardului decât al științei de a scrie. Nu cred că poți oricând scrie poezie, bazându-te numai pe experiența dobândită. Când nu te mai vizitează muza transcendentă sau daimonul de origine imanentă, degeaba știința ta de a scrie își dă silința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai întâlnit în cărțile mele de până acum, pe care mi le-am dorit pe linia cărților care au făcut literatura să fie și să mă apropie de ele. Eu chiar nu m-am jucat de-a scrisul, de-a hazardul. Mi-am dedicat viața scrisului. Am făcut sacrificii mult prea mari ca să-mi permit să ratez acest culoar în care m-am înscris, nu să gâfâi după glorie, nu să fiu în topuri de o zi sau de un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu neapărat și o dispariție totală. Nici în Apocalipsa lui Ioan nu se spune că vă dispărea toată lumea. Acolo primează preceptul de moralitate creștină, de spaimă și umilință, de salvare prin credință. în timp ce de partea cealaltă pare a fi hazardul, fatalitatea, îmbinate cu speranța că, prin diverse posibilități, te poți salva. Și pentru unii, și pentru alții, omenirea nu se va sfârși niciodată în sensul de dispariție definitivă, ci doar așa cum spun unii cercetători, cum ar fi Hawking, în momentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi datorez "dreptul la timp". Tot ce nu am realizat îi datorez poeziei. Mergând oarecum mai oblu cred că poezia nu poate să se supună unor "adevăruri" de genul "îți dau", "îmi dai". Eugen Ionescu declara că l-a "format hazardul". Eu declar public că am format... hazardul! Poezia, spune undeva Gheorghe Grigurcu, este "un semn cu două fețe, una relativă alta absolută". Așa că aș mai adăuga ceva: dacă nu ești cititor, nu poți fi poet. Și mai departe adaug că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu am realizat îi datorez poeziei. Mergând oarecum mai oblu cred că poezia nu poate să se supună unor "adevăruri" de genul "îți dau", "îmi dai". Eugen Ionescu declara că l-a "format hazardul". Eu declar public că am format... hazardul! Poezia, spune undeva Gheorghe Grigurcu, este "un semn cu două fețe, una relativă alta absolută". Așa că aș mai adăuga ceva: dacă nu ești cititor, nu poți fi poet. Și mai departe adaug că este o profanare a vorbi despre poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toate băncile din Vale și cînd fermierul falimentează, banca preia totul. Curînd Valea va aparține Marilor Acționari. Valea e asemenea unei mese de zaruri cinstite la care jucătorii nu au energia să influențeze zarul și cîștigă sau pierd din pur hazard. Nu auzi pe nimeni să zică „Trebuia să se-ntîmple așa” sau, cînd o spun, se referă la moartea cuiva. Un eveniment care „trebuia să se-ntîmple așa” poate fi bun sau rău, dar ăla e și nu-l poți deplînge sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
referă la moartea cuiva. Un eveniment care „trebuia să se-ntîmple așa” poate fi bun sau rău, dar ăla e și nu-l poți deplînge sau stai să bați apa-n piuă. Cum tot ce se-ntîmplă-n vale - În afară de moarte - se-ntîmplă-n virtutea hazardului, locuitorii tot freacă și-ntorc trecutul pe toate fețele, ca pariorul pe doi dolari În trenul de-ntoarcere de la curse: „Trebuia să țin ăia o sută de acri În palierul inferior; trebuia să iau concesiunile alea petroliere; trebuia să pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a putut fi, niciodată, un om al unei singure idei, nici al unei mărginiri, oricât de savantă ar fi fost; prin structură, întrebător și meditativ, era deasupra cotidianului mediocru; hazardul l-a croit pe dimensiuni neobișnuite cu standardele banale. Jules Nițulescu s-a născut în 1875. A absolvit liceul din Bârlad și Facultatea de Medicină din Iași, în 1921. A parcurs ulterior întreaga ierarhie medicală ca oftalmolog, obținând gradul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nici un chip. Ce am trăit atunci s a șters din conștiințele noastre, deci a murit, putem spune, ca orice întâmplare uitată. Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori, prin urziri ciudate ale hazardului, cum a fost pentru mine găsirea acelor vechi fotografii, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă. Jurnalul distrus Din 1974 am ținut câțiva ani un jurnal în care notam, cu intermitențe, ce mi se întâmpla și reflectam, în legătură cu aceasta
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de construcție încă din primul minut, în final au trimis în atac unul dintre fundașii centrali, care are un joc aerian foarte bun, au devenit periculoși și sigur că pe final se putea întâmpla orice. La mijlocul terenului era foarte mult hazard, dar cred că noi am reușit să ne închidem foarte repede și să rezolvăm această problemă chiar dacă la îngrămădeală știți cum e, se poate întâmpla orice. Mă așteptam ca Romanul să joace de maniera asta, fiindcă nu mai aveau ce
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
băiat mare! De ce vii cu cererea asta atât de târziu, după termenul publicat În ziare? Îndrug, ca vai de ea, o scuză, un pretext cu care să-mi acopăr neglijența, nepăsarea sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gustat din toate astea, căci uite! se prăbușesc instituțiile În jurul nostru! „Întâmplarea și capriciul guvernează lumea“, spunea La Rochefoucauld. Mi-a plăcut grozav, poate dintr-un vag gust de aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întâmplarea și capriciul guvernează lumea“, spunea La Rochefoucauld. Mi-a plăcut grozav, poate dintr-un vag gust de aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai păstrez În fața apariției lor Întâmplătoare, brusce și sporadice ca a stelelor rătăcitoare la orizont. Apoi, În Îndeletnicirile mele de seamă, publicistica și Învă țământul, la care iarăși nu mă gândisem niciodată, hazardul mi s-a Înfățișat fie prin vreun anunț citit Întâmplător În vreo gazetă oarecare, fie din Întâlnirea, Întâmplătoare, cu un inspec tor din minister În căutare de profesor la o catedră Întâmplător vacantă. Până și paginile de față le-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]