5,715 matches
-
personală și uneltește împotriva fratelui său. Către 1580, pare să se atingă un fel de echilibru între Ligă și Uniunea calvinistă, fiecare organizîndu-se ca stat cvasi-independent, în părțile regatului pe care le controlează. Criza din anii 1584-1598 Războiul celor trei Henri. Moartea lui François d'Alençon, la 10 iunie 1584, pune din nou acest echilibru sub semnul întrebării. Într-adevăr, Henric al III-lea neavînd copil și existînd puține șanse de a avea vreunul, urmașul său va fi de acum Henri
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Henri. Moartea lui François d'Alençon, la 10 iunie 1584, pune din nou acest echilibru sub semnul întrebării. Într-adevăr, Henric al III-lea neavînd copil și existînd puține șanse de a avea vreunul, urmașul său va fi de acum Henri de Bourbon, rege de Navarra, urmaș al ultimului fiu al lui Ludovic cel Sfînt. Perspectiva de a vedea un protestant urcînd pe tronul Franței repugnă marii majorități a francezilor și îl face pe Henri de Guise, susținut de frații săi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmașul său va fi de acum Henri de Bourbon, rege de Navarra, urmaș al ultimului fiu al lui Ludovic cel Sfînt. Perspectiva de a vedea un protestant urcînd pe tronul Franței repugnă marii majorități a francezilor și îl face pe Henri de Guise, susținut de frații săi, ducele de Mayenne și cardinalul de Lorena, să semneze cu Filip al II-lea un tratat, conform căruia regele Spaniei promite să ajute financiar Liga pentru a zdrobi în Franța gruparea protestantă. Henric al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
promite să ajute financiar Liga pentru a zdrobi în Franța gruparea protestantă. Henric al III-lea încearcă să facă față situației. Dar trupele regale sînt bătute de Henric de Navarra la Coutras, în noiembrie 1587, în vreme ce, cîteva zile mai tîrziu, Henri de Guise învinge o altă armată protestantă la Auneau. Popularitatea sa crește prin aceasta, iar prestigiul regelui este oarecum atins. Populația Parisului, susținătoare crîncenă a Ligii și menținută în aceste sentimente de predicile călugărilor cerșetori, îl aclamă pe Henric cel
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ambert, nu au putut să-l recîștige, căci au fost respinși de numitul Merle, așa încît tabăra se împrăștie fără să facă nimic. Și după aceea, Merle părăsi Ambert și se retrase la Issoire, loc căruia Monseniorul 3 fratele regelui Henri, cu o armată mare, veni și îi dărîmă zidurile prin forța armelor și-i trecu pe toți cei care se aflau înăuntru prin sabie și distruse tot orașul. Soldații capturară femei, pe care le-au dus și le-au vîndut
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la 500.000). Țările latine din bazinul mediteranean și Maghrebul reprezintă principalele contribuții. Regiunea pariziană, regiunea Rhône-Alpes și Provence sînt principalele centre de populație imigrată. Societatea: diversitate și uniformizare Orașe și sate. În 1945, Franța era încă după, formula lui Henri Mendras, cea mai "țărănească" dintre toate țările occidentale, cu 45% din populație în comune rurale, cu un sfert din mîna de lucru în agricultură. În 1986, agricultura nu mai reprezintă decît 8% din populația activă și 6% din valoarea producției
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de trei francezi din patru trăiesc în orașe. Totuși, nu trebuie să cedăm aici iluziilor statistice. Pragul de 2000 de locuitori pentru a defini orașul, acceptabil în secolul al XIX-lea, nu mai are deloc sens astăzi. Se poate, cu Henri Mendras, estima că, la mai puțin de 20.000 de locuitori, orașele sînt orașe rurale, profund integrate vieții de la țară. Luînd pragul de 20.000 de locuitori ca definiție a orașului, populația rurală rămîne cvasi-stabilă trecînd după 1945 de la 50
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
La Quatrième République, Paris, Hachette, col. "Pluriel", 1976, ed. a II-a. Bernard Droz și Évelyne Lever, Histoire de la guerre d'Algérie (1954-1962), Paris, Seuil, col. "Points Histoire", nr. 60, 1982. Jean Lacouture, De Gaulle, Paris, Seuil, 1984-1986, 3 vol. Henri Mendras (sub direcția), La Sagesse et le Désordre. France 1980, Paris, Gallimard, 1980. Michel Winock, La Fièvre hexagonale. Les grandes crises politiques (1871-1968), Paris, Calmann-Lévy, 1986. Jean-Daniel Reynaud et Yves Grafmeyer, Français, qui êtes-vous?, Paris, La Documentation française, 1981. Maurice
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Războaiele religioase, criză națională, 184 Criza religioasă, 184 Criza politică, 185 Criza economică, 186 Primele războaie religioase (1562-1584), 187 Începutul războiului, 187 Noaptea Sfîntului Bartolomeu, 188 Uniunea Calvinistă și Liga Sfîntă, 188 Criza din anii 1584-1598, 189 Războiul celor trei Henri, 189 Henric al IV-lea, 190 Ridicarea regatului sub Henric al IV-lea (1598-1610), 191 Edictul din Nantes, 191 Restaurarea autorității regale, 192 Sully și redresarea financiară și economică, 192 Documente: 1. Un episod din războaiele religioase în Auvergne, 193
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dintre artă naivă și artă profesionistă, e necesar să amintim că mișcările avangardiste subliniază importanța naivilor În evoluția artei moderne. Există o anecdotă faimoasă: prin 1907 (cu aproximație), la un dineu pe care Picasso l-a dat În onoarea lui Henri Rousseau, printre invitați erau Apollinaire, Jakob, Braque și bineînțeles RousseauVameșul. Picasso pictase cunoscuta sa lucrare denumită “Domnișoarele din Avignon”. Cine a văzut-o, a fost cel puțin iritat. Braque a spus că ar fi putut fi la fel de bine și un
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
assyrian, eu În stil modern”. Au existat și artiști moderni care au Încercat să descopere universul trăirilor nedisimulate specifice naivilor, dar, “ei căutau acest pămînt al făgăduinței ca pe un loc aflat În altă parte, În alte orizonturi geografice”, În timp ce Henri Rousseau-Vameșul Îl aflase “ În străfundurile nealterate ale propriei sensibilități ... ca pe o lume a fabulosului, fără ca măcar s-o caute, deoarece o purta În sine, asemeni tuturor naivilor” (4, pag. 7-8). Pentru artiștii naivi “Reculegerea, ca și visul, este o
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
a-l numi, de marile piste pe care el le-a deschis. Chiar astăzi, cînd Origen este abundent recuperat de cercetătorii gîndirii creștine, teoria preexistenței sufletelor pune, pentru mulți teologi, o penumbră inadmisibilă pe chipul alexandrinului. Dar, așa cum insistent arată Henri Crouzel, Origen nu făcea teologie dogmatică, nu stabilea formule de credință, ci practica o teologie de cercetare, de studiu și de căutare vie, pe acea linie pe care se întîlneau în primele secole teologia și filozofia. în solidul și curajosul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dogmatică, nu stabilea formule de credință, ci practica o teologie de cercetare, de studiu și de căutare vie, pe acea linie pe care se întîlneau în primele secole teologia și filozofia. în solidul și curajosul studiu care prefațează cartea lui Henri Crouzel, Ioan I. Ică merge mai departe. El expune convingător schimbarea de paradigmă teologică produsă chiar înainte ca, prin Constantin, creștinismul să se instaleze în cetate, să îi copieze ordinea și tipul de putere. în primele secole, cercetarea adevărului revelat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
opinia îndrăzneață pînă la limita ereziei, nonconformismele. Nu pe omogenitate, ci pe concurența, varietatea, policromia din peisajele credinței, fie ele vechi sau noi, cade acum accentul în studiile religioase. într-un frumos text introductiv la cartea despre Origen a lui Henri Crouzel, Ioan I. Ică înfățișa primele secole creștine ca o epocă de libertate și diversitate intelectuală, în care cercetările teologice puteau îmbina adeziunea totală la revelație cu îndrăzneala căutărilor, a conjecturilor, a teoriilor multiple stîrnite de un loc scripturar. Dacă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Crouzel, Ioan I. Ică înfățișa primele secole creștine ca o epocă de libertate și diversitate intelectuală, în care cercetările teologice puteau îmbina adeziunea totală la revelație cu îndrăzneala căutărilor, a conjecturilor, a teoriilor multiple stîrnite de un loc scripturar. Dacă Henri Crouzel caracterizează demersul lui Origen ca pe o teologie în căutare, o teologie de exercițiu, ba mai mult, o teologie care fierbe în toate direcțiile 1, Ioan I. Ică îl numește pe alexandrin contemporanul nostru. în el, vede figura de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Paris, 1988. 104. Pahl, G., Beitz, W, Engineering Design, London, Design Council, 1996. 105. Pârlog C. Elemente de previziune macroeconomică, București, Editura Oscar Print, 1998. 106. Pierre,L., La Creativite en entreprise, Les Edition ď Organisation, Paris, 1990. 107. Poincaré Henri, Știință și ipoteză, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986. 108. Ponoran I., Angelescu A., Vișan S., Tehnologie și dezvoltare tehnologică, București, Editura Fundației „România de mâine”, 1998. 109. Pop E., Călin C. G., Botez F.L., Dimonu V., Frăsineanu I., Bazele
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Paris, 1988. 104. Pahl, G., Beitz, W, Engineering Design, London, Design Council, 1996. 105. Pârlog C. Elemente de previziune macroeconomică, București, Editura Oscar Print, 1998. 106. Pierre,L., La Creativite en entreprise, Les Edition ď Organisation, Paris, 1990. 107. Poincaré Henri, Știință și ipoteză, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986. 108. Ponoran I., Angelescu A., Vișan S., Tehnologie și dezvoltare tehnologică, București, Editura Fundației „România de mâine”, 1998. 109. Pop E., Călin C. G., Botez F.L., Dimonu V., Frăsineanu I., Bazele
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
gândirii sociologice. Marii clasici, Gilles Ferreol • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei, Charles-Henry Cuin, François Gresle • Mediul penitenciar românesc. Cultură și civilizație carcerală, Bruno Ștefan • Metode de cercetare în științele sociale, R. McQueen, Christine Knussen • Metodele în sociologie. Observația, Henri Peretz • Motivația. Teorii și practici, Carmen Buzea • Noile sociologii, Philippe Corcuff • Participarea comunitară în România. Acțiune colectivă urbană în postsocialism ediția a II-a (revizuită), Adrian Hatos • România religioasă, Mălina Voicu • Roumanie. regards sociologiques, Ion. I. Ionescu • Sat bogat, sat
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
curent. Astfel e problema destinației operei de artă și a contemplației, care pentru noi se bifurcă în alte două probleme: aceea a moralității artei și aceea a contemplației mistice. Analogia artei cu contemplația mistică, metodă inaugurată cu mare răsunet de Henri Bremond, e de natură să arunce o lumină mai înaltă asupra frumosului artistic și poate, să deschidă drumul unei ieșiri în larg din cercul tot mai strâmt în care se închide evaziva știință experimentală a esteticii modeme. Am vorbit în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai adânc și mai critic decât asupra sufletului surprins în toate mișcările în raport cu lumea, cu sine însuși și cu Dumnezeu. Toată această experiență clasificată cu o rară finețe e o terra incognito pentru învățații grosolanei psihometrii materialiste actuale. Între ei, Henri Delacroix, de pildă, e o raritate. Fără să fie un credincios, el a studiat cu respectul cuvenit psihologia mistică și în tratatul său mult citat Psychologie de l’art, face adeseori apel la fenomenele vieții spirituale pentru a lumina pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
esență comună și nici de o finalitate comună, ci e vorba de mecanismul psihologic, care se pune în mișcare în mod asemănător, indiferent de puterea care a provocat această mișcare și de scopul ei. Am amintit în această privință pe Henri Delacroix, care, fără să fie un credincios, consideră cu un interes plin de respect fenomenele vieții mistice și găsește o analogie între ele și cele ce aparțin vieții artistice. Preocupat de inspirația artistică, Delacroix face următoarea mărturisire: „Inspirația nu interesează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
epuiza subiectul, ar trebui să tratăm despre inspirația religioasă, adică despre tot profetismul, despre certitudinea mistică, despre har și despre convertire. Ar trebui să tratăm despre inspirația morală și științifică, și să explorăm pe larg viața zilnică unde ea abundă”(Henri Delacroix: Psychologie de l’art, p.182). Cu alte cuvinte, pentru a lămuri natura inspirației artistice, Delacroix recunoaște necesitatea unei apropieri de cea religioasă. Autorul a studiat fenomenele mistice în alte lucrări ale sale și ceea ce regretăm e că aici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele cotidiene. Pe noi ne interesează numai raportul dintre cele artistice și cele religioase. Ceea ce e prețios să reținem e că aceste note comune între ordinea artistică și ordinea mistică le găsește nu numai un savant cu atitudine rezervată ca Henri Delacroix, sau un autor pozitivist ca James-H Leuba, dar și teologii. Henri Bremond(Henri Bremond. Priereet poesie, cap. IX ) ne servește o serie de citate, ce dovedesc că analogia dintre cele două feluri de inspirație a chemat mai întâi atenția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele religioase. Ceea ce e prețios să reținem e că aceste note comune între ordinea artistică și ordinea mistică le găsește nu numai un savant cu atitudine rezervată ca Henri Delacroix, sau un autor pozitivist ca James-H Leuba, dar și teologii. Henri Bremond(Henri Bremond. Priereet poesie, cap. IX ) ne servește o serie de citate, ce dovedesc că analogia dintre cele două feluri de inspirație a chemat mai întâi atenția unor savanți teologi apuseni. Astfel, în tratatul său de mistică, englezul A
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ceea ce e prețios să reținem e că aceste note comune între ordinea artistică și ordinea mistică le găsește nu numai un savant cu atitudine rezervată ca Henri Delacroix, sau un autor pozitivist ca James-H Leuba, dar și teologii. Henri Bremond(Henri Bremond. Priereet poesie, cap. IX ) ne servește o serie de citate, ce dovedesc că analogia dintre cele două feluri de inspirație a chemat mai întâi atenția unor savanți teologi apuseni. Astfel, în tratatul său de mistică, englezul A.B. Sharp
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]