3,598 matches
-
două religii, două inimi, două mentalități, două aspi rații diferite, noi două, draga mea, care toată viața am avut două inimi într-una singură, o viață comună, viața, pe de-a-ntregul a noastră. Simt că-mi vine să plâng în hohote, dar mă stăpânesc de rușine și din demnitate umană. Scumpa mea, încep să înțeleg că am luat asupra noastră să urcăm o cumplită Golgotă, iar dacă tu ești tânără și, așa fiind, ai să poți trece peste orice, eu n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de fior de omenie) [...] și am spus: „Scuzați-mă, am să-mi revin imediat; n-aș fi vrut să mă prezint așa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
suspuse, iar ei nu sunt decât mandatarii etc. Eu eram obosită, obosită. În timp ce-ți scriu, dangătul clopotelor plânge peste orașul cuprins de emoție: e Joia mare, Joia celor douăsprezece Evanghelii. În mulțime, inima mea nu-i decât un hohot dureros. IV Marți, 18 aprilie [1950] [...] Te rog nu fi îngrijorată: de acum înainte, are să conteze numai sănătatea. Precum vezi, am renunțat destul de ușor la tot. Aștept. Am să te țin la curent prin cărți poștale. Chiar azi le reiau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în catacombe. Programul foarte, foarte frumos, și când preotul a făcut apel la neștersele noastre amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
capul scărilor, într-un capot din tartan, cu părul blond liber pe spate și cu un zâmbet încântat. — Suze! Mă reped pe scări și o îmbrățișez strâns. Când mă desprind din îmbrățișare, amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fel. De fapt, seamănă mai mult cu vocea... Lui mami. Nu-mi vine să cred. Mă răsucesc pe călcâie, la timp ca să o văd cum își duce mâna la gură, îngrozită. — Iartă-mă! șoptește, și mulțimea e străbătută de un hohot de râs general. — Doamnă Bloomwood, aș fi onorat, zice Luke, și ochii i se încrețesc într-un surâs. Însă cred că altcineva a avut deja norocul acesta. Apoi se uită iar la mine. — Becky, dacă trebuie să aștept cinci ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-a dus la preot și i-a zis că vrea o anulare. — Ce-a făcut? — A cerut să-i anuleze căsătoria! La propria ei recepție de nuntă! Căsătoria nu se consumase - așa a zis - nu contează. Erin izbucnește în hohote. Îți vine să crezi așa ceva? Fără să vreau, încep să râd și eu. Pe Alicia o cred în stare de orice. — Mi-a zis că ea întotdeauna obține exact ce-și dorește. Se pare că nunta va fi absolut mortală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
celelalte detalii ale trupului meu. — Atât de tânără și de proaspătă. Draga mea, vei fi o mireasă fermecătoare. Te-ai gândit deja cu ce te îmbraci? — Cu... o rochie de mireasă? zic prostește, iar Robyn izbucnește într-o cascadă de hohote de râs. — Și ce umor! țipă. Voi, englezoaicele! Ai avut dreptate, îi spune lui Elinor, care încuviințează cu grație din cap. Elinor a avut dreptate? În legătură cu ce? Au vorbit despre mine? — Mersi! spun, încercând să fac un pas finuț înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aș fi simțit și mai vinovată decât mă simt deja. O, Doamne. Dacă aș găsi o cale să abordez situația, fără să se simtă atacată. Poate, dacă aș vorbi cu Janice... dacă i-aș spune despre vedetele de la Hollywood... Un hohot de râs care izbucnește lângă mine mă aduce iar la realitate, și îmi dau seama că am rămas singură. Mă uit în jurul meu, după cineva căruia să mă alătur. Ce e ciudat e că petrecerea asta cică a fost dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toată povestea aia gogonată cu el care ar fi mare fermier. Danny trage din țigară. E o minciună sfruntată, așa-i? Vrei să spui că tu crezi că Tarquin ar trebui să se facă manechin? Nu-mi pot opri un hohot brusc de râs. — Ce? spune Danny defensiv. Arată super. Aș putea să fac o colecție întreagă în jurul lui. Prințul Charles combinat cu... Rupert Everett... combinat cu... — Danny, e hetero, știi asta, da? — Normal că știu asta! Ce crezi, că-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viitorul mai îndepărtat. Poate pentru că eu una am pornit întotdeauna de la ideea că într-o zi vom reveni definitiv în Anglia. Dar când? — Cred că n-aveți de gând să rămâneți acolo pentru totdeauna, nu? adaugă ea, cu un mic hohot de râs forțat. Nu știu, spun confuză. Nu știu ce vom face. — Dar cum să creșteți un copil în apartamentul ăla cât un chibrit? O să vreți să vă întoarceți acasă. O să vreți și voi să aveți o casă cu grădină! Mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își protejează și ea investiția! Robyn îmi aruncă o privire radioasă. E un aranjament foarte cinstit. — Și foarte inteligent! Scot un hohot strident și iau o gură de șampanie. Ce mă fac? Trebuie să existe o ieșire din situația asta. trebuie să existe. Nu se poate ca unii oameni să-i oblige pe alți oameni să se căsătorească. Nu e etic. Capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
După care am început să vorbim despre unde să mergem în luna de miere și eu am ținut-o sus și tare că în Bali, Luke a zis că el vrea la Moscova și a urmat o ceartă zgomotoasă, printre hohote de râs aproape isterice care se întâmplă de regulă când ești fericit la culme și ușurat că toate s-au întâmplat după voia ta. A fost o seară minunată și fericită. Ar trebui să fiu supermulțumită. Însă acum sunt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dificile și că nu vrea să intre în amănunte, dar am avut ceva provocări și cumva am reușit să trec cu brio de toate. Fără să apeleze la un card Visa, a mai adăugat, și cortul a răsunat de un hohot general de râs. Și pe urmă a zis că a fost la multe nunți la viața lui, dar niciodată până acum n-a fost atât de mulțumit ca acum. Că știe că Luke și cu mine vom rămâne împreună toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
te-au legat De un cal neînvățat, Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre tot răul plecați Sfântul tău trup ți-l bătea Râsuri, hohote făcea. Iar unul [= un jidov] mai blestemat, O sabie au luat, Sfântul tău cap ți-au tăiat Și de trup te-au dezlegat Și-ai rămas părăsit De nimenea socotit <endnote id="(81)"/>. De data aceasta, știm exact când, unde
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deicid a fost modelul evreului hagiocid. Imaginea „jidovilor” batjocorindu-l pe Sfântul Ioan („producând chicote fără rânduială și absurde”, la Grigore Țamblac, sau „striga jidovii cu râsuri și cu ocară pe svântu. [...] Râsuri și hihote făcea”, la Varlaam, sau „râsuri, hohote făcea”, la Picu Pătruț) este preluată din cunoscutele episoade evanghelice În care evreii Îl batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și ostașii” (Luca 23, 35-36). „Jidovul” care păzește corpul neînsuflețit al Sfântului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
arunca pe evrei În apă” (589, p. 331). Politicianul român se Înșela amarnic. În octombrie-noiembrie 1941, când evreii din Basarabia și Bucovina au fost transportați cu plutele peste Nistru, soldații români se distrau aruncându-i În apele reci ale râului : „Hohotele de plâns ale celor azvârliți de către soldații Însoțitori Îmi sună puternic În urechi și acum”, Își aduc aminte supraviețuitori deportați În Transnistria. Evreii din alt convoi „au fost siliți să intre În apele Nistrului și circa jumătate din cei porniți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a restratificat mai nimeni dintre cei vizați În mod special, acest lucru căzând tot În sarcina milenarilor băștinași români care s-au apucat mintenaș de ridicat baraje, lucrări de artă la drumuri și căi ferate, fabrici, uzine, etc. În hohote de plâns care răzbat peste timp din mucegaiul actelor arhivistice, se aude strigătul de deznădejde al lui Iancu Gutman, sub forma următorului text: „Nu am putut face Încă nimic fiindcă e o problemă care cere mult timp”. Completare personală: nici
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
doamne-ajută, adică bune de dat la gunoi. Iată exemple din ambele categorii: „a) În replica ceferistului Dincă <<Au ars paișpe cisterne>> se va preciza >>paișpe vagoane cisternă>>”. Probabil, această modificare Îl va fi făcut pe maestrul Everac să râdă-n hohote de prostia tovarășilor, dar În beciul casei, nicidecum pe stradă sau În domiciliu unde pândeau ca hienele sinistrele organe ale Securității dejiste. O altă tâmpenie, bună de inserat În veșnica și nemuritoarea galerie a hidoasei idioțenii comuniste duse la extrem
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce primiseră În ianuarie 1948 numele unor „eroi” (de fapt, niște nulități deoarece partidul comunist român nu a avut NICIODATĂ eroi) au fost schimbate cu altele, extrem de banale dar mai sănătoase, În perioada martie-iunie 1964, fără să plângă cineva În hohote, cel mai probabil. Iată situația: „Str. Bernath Andrei (1908-1944, fost secretar anonim al UTC prin pușcării, n.n.) cu Str. Cerbului; Brainer Bella (evreu, prieten cu Silviu Brucan, n.n.) cu Tecuciului; Filimon SÎrbu (1916-1941, trădător de țară și neam condamnat la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nevoiți să corecteze, pur și simplu, gafele dactilografiate de secretara de serviciu. Unele erau chiar de toată jena și dacă nu ar fi fost, de-o pildă, unul ca Zamfirescu sau ca Andrei, apariția lor În gazetă ar fi stârnit hohotele de râs ale „reacționarilor” de la orașe și sate dar și mânia oarbă a armatelor de activiști de partid. În numărul 460/12 august 1969, primul personaj citat mai sus a depistat o greșeală de tot hazul care putea fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
niciun pas. Văd cum curtea se umple de oameni, bătrânul se apropie de mine și îmi spune că este ceremonia mea de inițiere. Îți dai seama de șoc. Am izbucnit în lacrimi fără să mă mai pot opri, plângeam cu hohote parcă văzând cum îmi trecea toată viața prin fața ochilor...”. Virginia are ochii strălucitori când povestește. Pentru mine este o istorie atât de fantastică, încât aproape că nici nu o pot lipi de realitate. Din audiență, eu sunt singura șocată ceilalți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
multe femei în aceeași baie ; 3. vedeta feminină (Marilu Tolo) face baie din cinci în cinci minute ; 4. la fiecare 25 de minute, Jean Marais intră într-o încăierare cu spada ; 5. la fiecare 15 minute, Jean Marais sloboade un hohot de rîs inexplicabil și voinicesc dat capul pe spate, tras palmă peste pulpă, dezvelit pînă la ultima măsea de minte , genul de rîs pe care nimeni n-a mai avut destulă bărbăție să-l încerce de la Errol Flynn încoace. E
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Înainte de a ajunge la mine tata trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu ochii lui albaștri și cu blândețe în glas mă întreabă care-i situația... Drept răspuns din partea mea... un hohot de plâns înăbușit și cu rușine și obidă îi spun încet de doi și trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tras nici măcar o brazdă. Doar a păscut boii și a dispărut din ochii autorităților locale. În ziua a doua, abia pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel moment și-a zis că eu sunt în pericol. Era exact ora la care eu cădeam rănit. „Văleu! a exclamat el atunci, Alixandru meu e în pericol!”. Deci gândurile noastre din acel moment suprem s-au întâlnit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]