3,687 matches
-
Zinoviev, Buharin) sînt părtași la divinizarea sa. Ei răspund cu toții aceleiași nevoi tragice de a-l înălța deasupra muritorilor de rînd. Modul în care-l preamăresc l-ar fi revoltat pe Lenin. Îmbălsămîndu-l ca pe un faraon al Egiptului, proclamîndu-l idol al revoluției, ei îl preschimbă în zeu pe acela care luptase pentru o lume fără Dumnezeu și fără stăpîn. Ceremonia, scrie istoricul Deutscher, "era calculată pentru a impresiona mintea poporului primitiv, semioriental și pentru a sădi în ea sentimentul de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
importante în ochii lor decât imaginația și moralitatea copiilor lor. (Teresa M. Amabile, 1997, p.139Ă Atitudini - Pentru copil, părinții reprezintă un model, de aceea ei nu trebuie văzuți pierzându-și demnitatea și încrederea în fața altor persoane. Modele de rol, idoli - Copilul imită adulții care prezintă importanță pentru el, iar părinții trebuie să se implice în activități creative alături de copil, astfel încât acesta să se atașeze de ei. Deprinderile creative - Părinții trebuie să cultive și să încurajeze activitățile creative ale copilului, să
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Noi nu știam cine e, dar profesorul nostru Dimiu, în numai trei minute, îi ridică un monument: deci, mergem, alături de anul trei actorie, să-l ascultăm (prin translator, firește). Ușa sălii de clasă unde ne strînseserăm se deschide și apare idolul teatrului rus: înalt, cu chelie parțială și părul alb, distins și conștient de admirația pe care-o stîrnește oriunde apare. Îl ascultăm cu interes (mai ales noi, cei cinci de la regie-teatru). Numai că la un moment dat, două "gîște" de la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Moldova îmi spunea, de cîte ori se apropia momentul așa-zisei confruntări: Vine etapa de masă! Iar trebuie să fac un CAR"... (împrumut n.n.). Să revenim la Teatrul German din Timișoara. El pregătise, plin de responsabilitate artistică și politică, spectacolul Idolul și Ion Anapoda. În rolurile principale, doi tineri actori, cu care am lucrat și eu, destul de mult Anke și Walter. Sobrul și plin de importanță juriu se instalează în biroul liderului instituției unde se desfată cu cafele, coniacuri și fursecuri
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
revelare a semnificațiilor frumosului în ipostazele variate ale artei. Capitolul propedeutic despre arta ca reuniune de simboluri, prin conceptualizarea unor termeni ce țin de vocabularul simbolisticii religioase: simbol, analogie, anagogie desigur, s-ar putea adăuga mulți alți termeni: semn, icoană, idol, alegorie, imagine, mit etc -, valorifică întregul tezaur al tradiției Părinților Bisericii, punând un accent deosebit pe sublimarea profunzimii simbolice a artei religioase. Poate autorul ar fi trebuit aici să se aplece mai mult asupra definirii unei problematici noționale compozite, precum
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
literare moldovenești. Tot în această vreme, în 1956, savanții ruși R. Budagov și S. Berștein au elaborat un articol intitulat Cu privire la unitatea de limbă româno-moldovenească, a cărui publicare a fost însă tergiversată și amânată până în 1988. Răsturnarea de pe soclu a idolului, după 1953 a permis și publicarea la Chișinău a unei serii de autori clasici și vechi din spațiul românesc (inclusiv nemoldoveni, ca I. L. Caragiale sau Coșbuc), studii și monografii istorice, ziare și periodice și au avut loc vizite ale studenților
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ca și colective, și considera că nu merită să fie cârmuitor acei cari, în loc de a călăuzi mulțimea, se lasă duși de ea. A derivat din disprețul, ce nul ascundea, față de toți acei gură cască cari abdică de la judecata proprie în fața idolilor așazisei opinii publice și față de demagogii profitori ai psihologiei mulțimii. <ref id=”1”>Ioan. C. Filitti, „Școala junimistă“, în Conservatori și junimiști..., ed. cit., p. 10. </ref> 1848 și 1857 - despre rădăcinile junimismului Deceniul 1866-1876 este esențial în dinamica constituirii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
dădeau rezultatul așteptat, vina se zicea că nu e a siste melor; cu toate răz bunările și schimbările făcute, tot mai rămăsese societății moderne ca un iz de grosolană realitate istorică; trebuia numai depărtat și acesta pentru ca con cepția abstractă, idolul iubit căruia se aduceau jertfe, să apară în toată gloria sa.<ref id=”1”>Theodor Rosetti, „Mișcarea socială de la noi“, în Antologia scriitorilor ocazionali, ed. cit., p. 42.<ref> Dintre fondatorii Junimii, Rosetti se distinge, ideologic, prin accentul pus pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
violența, izvorât din concepția de iubire față de dușmani și din acea răsturnare a valorilor, care nu mai vedea în utilizarea forței semnificația idolatrică specifică societății clasice. În Decretele apostolice (cf. Fap 15, 29), textul oriental prevedea abținerea de la cărnurile oferite idolilor, de la necurăție, de la animalele sufocate și de la sânge (toù aìmatos) în sensul de a nu-l mânca. Textul occidental, considerat de mulți cercetători mult mai precis, suprimă invitația de a se abține de la animalele sufocate și adaugă regula de aur
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
muzicală, după cum a avut Policrates, sau o ancoră de corabie, după cum avea gravată Seleucus, iar dacă cineva este pescar, își va aminti Apostolul și de copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu trebuie să se graveze fețe de idoli, fiindu-ne interzis să îndreptăm mintea spre ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Acest ultim aspect ar fi devenit o întrerupere a dinamicii convertirii, o reîntoarcere spre acea mentalitate de violență specifică stării păgâne și religiei idolatrice. În același fragment se poate remarca interzicerea reprezentării armelor pe sigilii, văzută ca o simbolizare a idolilor, pentru a afirma că adevărata pace, Cristos însuși, se poate poseda numai atunci când nu este vorba despre idolatrie sau ucideri, excluzând condițiile favorabile preamăririi violenței și a forței la rangul de valori idolatrice. Un alt fragment din Paedagogus critica decorațiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a adevărului în fața erorii, cedarea creștinismului în fața păgânismului, servitutea Dumnezeului adevărat față de zeii falși. Prin plătirea acestui impozit religios, predicarea Evangheliei era lovită din plin și batjocorită chiar în obiectivul pentru care apăruse și își propusese să-l atingă: doborârea idolilor. În conștiință, creștinii nu se regăseau în slujirea unui principe care îi constrângea să împlinească un lucru ce provoca repulsie în fața sentimentelor lor religioase și care intenționa să-l umilească pe Cristos în fața lui Jupiter. Roma devenise pentru ei orașul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a doborât idolii și a murit acolo, de vreme ce nu e scris în Evanghelie și nici Apostolii nu au precizat, să nu fie primit în rândul martirilor (canonul 60). Prin acest articol al conciliului, părinții Bisericii au intenționat să condamne inițiativele temerare ale creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgâne fanatice, l-ar împins pe Dioclețian la declanșarea persecuției, de fapt, motivele reale ale persecuției au fost diferite și determinate de provocarea anumitor comportamente militare (aruncarea armelor de către soldați și ofițeri creștini, care au refuzat categoric să aducă jertfe idolilor). Primele epurări din armată au început în 295. Deși au existat diferite cazuri, cel al legiunii tebane din sudul Elveției rămâne tipic: Lupta contra Bisericilor a început numai acum recent, când cel care a luat puterea (Galerius) a pornit la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin verificarea și epurarea lor, le-a lăsat să aleagă una din două: ori să rămână ascultători (vechii rânduieli, n. trad.) și atunci își pot păstra poziția și gradele câștigate în armată, ori, în caz că se împotrivesc poruncii (de a jertfi idolilor, n. trad.), să le piardă. Atunci foarte mulți ostași din împărăția lui Cristos au preferat, fără ezitare și fără să mai discute, mărturisirea lui Cristos în schimbul măririi aparente și bunăstării avute înainte. Consecința acestor acțiuni imperiale a fost deosebită. Spre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia curții pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeului biblic. Acestei atitudinii i se adăugau și sacrificiile păgâne, inclusiv cele menite să atragă protecția divină asupra oștirii ori a Imperiului, care, prin ritul și semnificația lor intrinsecă, presupuneau credința păgână a participanților, respectiv pierderea celei creștine. Sublimarea cultului idolilor de către autoritățile romane devenise în ochii lui Tertulian (155-230): Principalul delict al neamului omenesc, cea mai mare acuzație a lumii, întregul motiv al judecății, este idolatria. În ea se află poftele lumii, în ea, desfrâul și beția... În ea, nedreptatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinii din toate provinciile, lui Dumnezeu dragi și diavolului nesuferiți, erau presați să ia parte la rituri sacrilege, un oarecare Crispinus, guvernator pe atunci al orașului Vienne, potrivit poruncii primite de la împărați, a început să constrângă creștinii să aducă sacrificii idolilor. Luând loc în tribunal, printr-o hotărâre vrednică de dispreț, a stabilit să-i cinstească pe cei care i s-ar fi supus și să-i pedepsească pe cei care i s-ar fi împotrivit. Pe când își îndeplinea oficiul cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă că acești militari fiind creștini au fost târâți în tribunale nevrând să cedeze în fața intimidărilor de a sacrifica idolilor și nici de a asculta de poruncile împăraților în acest sens. Anterior, ei nu protestaseră împotriva uzanțelor religioase prezente până atunci în rândul armatei, nu au considerat serviciul militar inconciliabil creștinismului și nici nu și-au manifestat sentimentele și ideile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din armată, au cerut să fie readmiși prezentând un document în care prezentau subscrierea apostaziei, vărsând și o mare sumă de bani ca despăgubire. Licinius îi accepta personal, cerându-le să-și exprime apostazia publică și în cazarmă, aducând jertfe idolilor în semn de fidelitate. Acești apostați au ajuns ulterior obiectul de dispreț al întregii Biserici, chiar și atunci când, după moartea lui Licinius (324), s-au reîntors la credința de odinioară. Conciliul de la Niceea (325), prin canonul 12, îi condamna la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dat Iulian s-a gândit să se elibereze complet de militarii creștini, dându-i afară din armată. A poruncit ca să nu mai îndeplinească servicii militare în palat aceia care nu voiau să abandoneze creștinismul și nici măcar să meargă să sacrifice idolilor. Apoi a poruncit ca să nu mai devină nici măcar guvernatori de provincii, spunând că legea creștinilor le interzice să recurgă la sabie împotriva acelora care au comis acțiuni vrednice de moarte. Pentru a scoate soldații creștini din armata imperială și pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acum întindea curse și capcane prin care cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze negarea credinței în Cristos și acceptarea cinstirii idolilor mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii abominabile izvoarele din oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eficient ulterioare în alte activități ale lumii reale, de cunoaștere, de dezvoltare socio-profesională, culturală. Insistența cercetătorilor pe acest rol al contextului pedagogic evidențiază și că el nu poate fi eficient în clasă, dacă nu există și la nivelul instituției educative (Idol și Jones, 1991, pp. 414-450). Aici, în primul rând, să se formeze cultura școlii în problemă, ca să devină model de cum educatorii să-și adapteze întreaga activitate la această paradigmă, ca aspect al calității, cu consecințe pe diferite paliere ale activității
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]