3,535 matches
-
ilocuționare (ceea ce face cineva în timp ce vorbește) (Austin, 1962). Deplas]rile verbale și îndemnurile psihologice nu sunt parte a sensului nici a imperativelor, nici a actelor de vorbire morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec]țile morale sunt un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt parte a sensului nici a imperativelor, nici a actelor de vorbire morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec]țile morale sunt un tip de prescripții (poate nu identice cu simplul imperativ și, cu sigurant], mai complexe în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec]țile morale sunt un tip de prescripții (poate nu identice cu simplul imperativ și, cu sigurant], mai complexe în logica lor) e consecvent] cu faptul c] acestea sunt reguli de raționament care guverneaz] gândirea moral]. Prescriptiviștii au c]utat asemenea reguli. Ei pretind s] le fi g]sit atât într-o combinație a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai complexe în logica lor) e consecvent] cu faptul c] acestea sunt reguli de raționament care guverneaz] gândirea moral]. Prescriptiviștii au c]utat asemenea reguli. Ei pretind s] le fi g]sit atât într-o combinație a regulilor care guverneaz] imperativele comune, cât și într-o alt] serie de reguli care guverneaz] alte cuvinte modale deontice precum „se cuvine” sau „trebuie” în sensul lui moral, care se g]sesc aproximativ în aceeași relație cu imperativele că și modul indicativ cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o combinație a regulilor care guverneaz] imperativele comune, cât și într-o alt] serie de reguli care guverneaz] alte cuvinte modale deontice precum „se cuvine” sau „trebuie” în sensul lui moral, care se g]sesc aproximativ în aceeași relație cu imperativele că și modul indicativ cu celelalte moduri (Hâre, 1981, p. 23). Aceste cuvinte nu sunt specifice discursului moral, așa c] ar putea fi necesare reguli suplimentare pentru discursul moral în particular. Dar acest fapt r]mane deschis pentru moment (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suplimentare pentru discursul moral în particular. Dar acest fapt r]mane deschis pentru moment (vezi Hâre, 1981, pp. 52 și urm.). În orice caz, e necesar] o deosebire pentru a face distinția între regulile comune tuturor prescripțiilor care guverneaz] atât imperativele, cât și afirmațiile de tip „se cuvine”, de regulile specifice afirmațiilor de tip „se cuvine”; altfel nu vom putea face o distincție logic] între dou] clase de acte de vorbire care sunt evident diferite că sens, deci și că logic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] între în contradicție cu altcineva în aceeași situație care ar acționa diferit; ar putea s] considere impertinent] c] nu-și p]streaz] gândurile pentru sine. Prescriptiviștii universali susțin atunci c] judec]țile de tip „se cuvine” sunt prescriptive că imperativele simple, dar difer] de acestea fiind universalizabile. Sarcina de a explica ce este prescriptivitatea (tr]s]tură pe care afirmațiile de tip „se cuvine” o împ]rt]șesc cu imperativele) poate fi încercat] aici numai la modul cel mai schematic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] judec]țile de tip „se cuvine” sunt prescriptive că imperativele simple, dar difer] de acestea fiind universalizabile. Sarcina de a explica ce este prescriptivitatea (tr]s]tură pe care afirmațiile de tip „se cuvine” o împ]rt]șesc cu imperativele) poate fi încercat] aici numai la modul cel mai schematic. Un act de vorbire este prescriptiv dac], pentru a fi de acord cu el, este obligatorie, pentru a nu fi acuzați de nesinceriatate, realizarea acțiunii specificate în actul vorbirii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut de fapt. Aceast] problem], uneori numit] problemă acraziei sau sl]biciunea voinței, se afl] în afara scopului acestui articol. Ne afl]m acum în situația de a relua întrebarea dac] judec]țile morale pot fi numite adev]rate sau false. Imperativele evident nu pot. Putem rezolva problema cel mai simplu dac] revenim la noțiunea de sens descriptiv explicat] mai devreme. Judec]țile morale îl au datorit] universalizabilit]ții lor. S] creezi una înseamn], dup] cum am v]zut, s] invoci implicit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
semnificativ, într-adev]r. Pare suficient de clar c] dezvoltarea moral] presupune o proporție considerabil] de dezvoltare psihologic]. La urma urmei, nu putem presupune c] un copil de un an se poate angaja în raționamente morale abstracte: de exemplu, s] priceap] imperativul categoric al lui Kant său s] înțeleag] edictul utilitarist al celui mai mare bine pentru cel mai mare num]r de oameni. Dar acest lucru arăt] doar c] dezvoltarea moral] este imposibil] f]r] dezvoltare psihologic] - nu c], având dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scurt] discuție despre rolul exemplelor în filosofia moral]. iv. Rolul exemplelor În filosofia moral], exemplele sunt folosite pentru mai multe scopuri. Kant, în lucrarea Groundwork, folosește o serie de exemple pentru a ne ar]ta cum multiplele formul]ri ale imperativului categoric pot fi aplicate unor cazuri. În Existențialism is a humanism, [Existențialismul este o form] de umanism], Sartre discut] cazul tan]rului care se zbate între alegerea de a o îngriji pe mama lui și cea de a lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
guvernat] de constrângeri și cerințe care deriv] din sfera public]. Un exemplu clar în acest sens îl reprezint] modul în care concepțiile despre cum s] crești un copil și ceea ce presupunea sarcina maternit]ții a derivat atât de des din imperative sociale mai largi, cum ar fi nevoia de a crea o râs] „potrivit]” pentru sarcina conducerii unui imperiu sau nevoia de a crea o fort] de munc] industrial] disciplinat] și docil]. Distincția dintre sfera public] și cea privat] a ajutat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bun]voinței imparțiale Vom vedea de ce este așa dac] analiz]m o caracteristic] fundamental] a moralei ca atare. Este specific gândirii morale s] se prezinte ca fiind întemeiat] pe asemenea lucruri că dorinț] a unui Dumnezeu universal binevoitor sau un imperativ categoric dat numai de rațiune ori pe un principiu general al fericirii. Oricare ar fi teoria, morală este descris] că o dorinț] de mai bine, imparțial] sau dezinteresat], care înglobeaz] toate interesele relevante și le prefer] pe unele fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Smith (1973) sau Boudon (1986). Postulatul principal care stă la baza viziunii funcționaliste este că societatea are nevoie de stabilitate pentru a exista 7 și a se menține. Numai în echilibru sau stabilitate societatea poate funcționa și își poate îndeplini imperativele funcționale: socializare, reproducere, educație, integrare ș.a. De aceea, e suficientă o teorie care să dezvăluie mecanismele persistenței unui sistem, a proceselor prin care se menține, pentru a avea, ipso facto, o teorie a schimbării și a proceselor care dezechilibrează sistemul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
economic sau financiar doar ca să câștige ci ca să reziste. Dacă la un moment dat blocul răsăritean, fost comunist, a părut o poartă deschisă pentru dezvoltarea firmelor occidentale, astăzi China și India ca piețe de producție și consum au devenit un "imperativ" chiar și în lumea afacerilor medii. Orice producător european, sau de altundeva, dacă vrea să continue să existe și deci să-și prezerve identitatea trebuie să intre în jocul globalizării. Dacă Rompetrol s-a contopit cu Kazmunaigaz, Erste Bank cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
italiene, engleze și mai ales franceze, citește, memorează versuri și proze din producția timpului și pictează întruna, fără program, părîndu-i-se că viața-i prea scurtă pentru a o pierde în fleacuri. Dar același moment îi cere să țină cont de imperativul său. Unul nou, turbulent, contrariant pentru spiritele clasate. E la modă decadentismul, morală a "hedoniștilor cu mustrări de conștiință", căruia Pallady îi plătește tribut pe măsură, însușindu-și forma de dandysm care-i convenea cel mai mult, nu o frondă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și creșterea producției, precum și la dezvoltarea în continuare a întreprinderilor. Evoluția anuală a investițiilor străine directe în România, după anul 1990, a fost determinată de un complex de factori interni și externi economico sociali și politici, care au acționat sub imperativul trecerii României de la economia socialistă centralizată la economia de piață concurențială, liberalizată, al integrării în Uniunea Europeană și în procesul globalizării (Zaman, Vasile, 2005, p. 201). Investițiile străine directe (ISD), ca formă complexă de manifestare a globalizării piețelor externe, constituie o
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
teritoriu politic”71. Cel mai dificil aspect al Încercării de a stabili o politică care transcende frontierele, este Înțelegerea asupra manierei de asociere a forțelor În acțiune cu un nou sens al țelului comun, care este la fel de puternic ca vechiul imperativ teritorial. Jean-Marie Guéhenno, fostul sub-secretar general pentru operațiuni de menținere a păcii la ONU, a exprimat-o cel mai bine: „Odată ce am pierdut confortul granițelor noastre geografice, trebuie să redescoperim de fapt ce anume duce la creerea legăturilor Între oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
almanahul „ Pentru pace și cultură luptăm!” (Iași, 1949), care fusese conceput ca „un omagiu adus de scriitorii și poeții moldoveni primei conferințe pe țară a scriitorilor din Republica Populară Română”. Fără un program explicit formulat, I.n. răspunde mai ales unor imperative politice, propunându-și să devină o publicație „în slujba maselor largi de cititori”. Aproape fiecare număr începe cu un grupaj de versuri, a căror tematică este racordată la directivele ideologice și politice ale momentului: lupta pentru pace, alegerile, îndeplinirea planului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287491_a_288820]
-
schimbă cazul în cauzativizare și în nominalizare; (c) proprietăți legate de rolurile semantice: de obicei, subiectul exprimă agentul acțiunii, dacă există un agent (situația din dyirbal demonstrează că agentivitatea nu e o condiție necesară pentru a fi subiect); reprezintă direcția imperativului; (d) proprietăți de dominanță: subiectul este imediat dominat de nodul S(entence) − nodul flexiunii propoziției (I, în accepția curentă). Dixon (1994: 111) arată că pentru limbile acuzative, subiectul este acel nominal susceptibil de a fi agentul care inițiază și controlează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vest, grupul hesperonesian. Limbă vorbită în Madagascar. 14 milioane de vorbitori. Partiție ergativă. Predomină încă sistemul ergativ, dar limba a pierdut construcția antipasivă, care este la originea actualului sistem acuzativ. În construcțiile tranzitive, au fost păstrate proprietățile ergative. Limbă VOS. Imperativul apare frecvent și la formele nonactive. MAM(E) − Vezi MAYAN. Limbă cu marcare sintactică. Morfologie ergativă. Există atât pasiv (cel puțin patru tipuri), cât și antipasiv, ambele marcând utilizări neprototipice ale verbului, mai precis lipsa controlului din partea agentului. MANDAN Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
configurație prestabilită: Sa sau So. MANDARA Limbă afro-asiatică din ramura ciadiană, vorbită în Camerun și în Nigeria. 58 000 de vorbitori. MAORI Limbă din familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul polinezian. Limbă vorbită în Noua Zeelandă. 165 000 de vorbitori. Imperativul apare frecvent și la formele nonactive. MARATHI Limbă indo-europeană vorbită în sud-vestul Indiei. 90 de milioane de vorbitori (a patra limbă din India și a cincisprezecea din lume). Vechime de 1 300 de ani. Ergativitatea are aceleași constrângeri ca în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de factorul timp− aspect−mod: marcarea ergativă este obligatorie la perfect/trecut și viitor/ireal, dar este opțională pentru durativ/progresiv, probabil pentru că la durativ/progresiv controlul din partea Agentului e dominant. La imperativ, marcare de tip nominativ/acuzativ. La celelalte moduri, marcare de tip absolutiv/ergativ. NEZ PERCE Limbă din familia sahaptian, vorbită de un trib localizat în nord-vestul Statelor Unite. Sub 100 de vorbitori. Tipar ergativ rar: subiectul intranzitiv este nemarcat cazual, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în sudul Mesopotamiei în mileniul IV î. Cr., prima limbă scrisă cunoscută (scriere cuneiformă). Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect−mod și de semantica nominalelor: marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la aspectul perfectiv și la alte moduri decât imperativul, numai pentru nume și pronumele la singular. Pronumele care nu sunt la singular au aceeași formă pentru S, A și O la toate timpurile. SURUÍ (PAÍTER) Limbă din familia MONDÉ, vorbită în statul brazilian Rondônia. 700 de vorbitori. Același comportament
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și se încheagă în funcție de etapele de vârstă. Pentru toți cei implicați în activitatea de educație religioasă, în special pentru profesorii de religie, cunoașterea percepțiilor, a trăirilor și a caracteristicilor educației religioase în funcție de etapele psihice și biologice de dezvoltare devine un imperativ. Copiii dispun de o bogată viață afectivă și de o mare sensibilitate, ceea ce-i face foarte receptivi la tot ce este adresat sferei sentimentelor. Fundamentarea sentimentelor și a conștiinței religioase presupune parcurgerea anumitor etape. „Cunoașterea religioasă a individului se formează
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]