5,035 matches
-
Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-au umilit. Într-un târziu găsit-a Iosif locul, un grajd umil, pe-un braț de paie seci, acolo-ai vrut și Te-ai născut, Iubire, căldură să aduci în inimi reci. Indiferența lumii încă doare, deși Te-ai ridicat demult la cer, tot mai privești spre pământeni cu milă, cuprinzi în ochi tărâmul efemer. Mai cauți încă loc de găzduire smerit, implori cu suferință-n glas, un colț să-Ți dăruim la
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
de unghi sau un alt suflu epic. Potrivit acestei logici, sunt autori care nu debutează niciodată, chiar dacă au în spate o duzină de titluri. Ambiția, proptelele și credința în steaua proprie nu-i ajută cu nimic. Volumele le cad în indiferență precum pietrele pe care apa le înghite mai înainte de a-i fi iscat vreo încrețire la suprafață. Lor le lipsește acea linie de oscilație care, trecută în mintea cititorilor, ia forma unei reacții de durată. În această privință, debutul lui
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
de scriitor în această perioadă capătă noi și revelatorii semnificații. Personalitatea emfatică, quijotescă a poetului este surprinsă, in actu, nu doar pe scena publică, ci și în intimitate, așa cum o atestă paginile corespondenței, mai cu seamă scrisorile trimise soției. Răceala, indiferența de care se lovește fostul locotenent domnesc în saloanele pariziene, ingratitudi-nea prietenilor, în fine, toate greutățile îndurate ca emigrant sunt însă compensate de admirația unei tinere poete, cunoscută sub numele de Grecca Ida del Carretto. Criticul menționează duioasa legătură dintre
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
care o practică Lucian Raicu depășită, sub așteptările cititorilor de acum, prea impresionistă ca să mai poată impresiona? Posibil. Oricum valul revizuirilor și al reevaluărilor pare să fi trecut, ca orice val, și totul revine încet-încet la o normalitate băltită, de indiferență și mare plictis. Cît despre reflecțiile lui Lucian Raicu, ele merg, ca și altădată, în vremea lor fastă, contra curentului, de nu paralel cu orice curent. Critica lui se naște dintr-un exces: apropierea țintit genuină de textele literare, ignorînd
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
în articolele din deceniul al treilea și al patrulea. Volumul IX al seriei de Opere ne pune pe masă probele că Vinea a fost și a rămas consecvent principiilor democratice. Nu pot decât să mă bucur că, în climatul de indiferență pentru demersurile serioase, pe care îl traversăm acum, Elena Zaharia- Filipaș și Magda Răduță continuă ediția critică Ion Vinea. Sper că va fi dusă la bun sfârșit, contrazicând încă o dată clișeul conform căruia cultura română este una a proiectelor neîncheiate
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
a pierdut sensul. Străinul camusian apasă pe trăgaci orbit de soare, gestul său nu era mobilizat de intenția de a ucide, de a suprima, crima apărea că un non-sens și îi conferea paradoxal acel lest social menit să-i acrediteze indiferență că vinovăție. Străinul lui Criști Puiu pare să procedeze invers, să revendice crimă că pe un mod de a se legitimă, un mod a dobândi un drept de rezidență în lumea oamenilor prin ceea ce anulează indiferență, si anume diferența, în
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
menit să-i acrediteze indiferență că vinovăție. Străinul lui Criști Puiu pare să procedeze invers, să revendice crimă că pe un mod de a se legitimă, un mod a dobândi un drept de rezidență în lumea oamenilor prin ceea ce anulează indiferență, si anume diferența, în cazul de față una radicală: crimă. Spre deosebire de Străinul camusian, Viorel a pus totul la punct, premeditarea relevă o minuție care are ceva din reglajul manical al monomanilor. Este felul în care gesturile sale pot fi studiate
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
a reconfigurat spațiul familial în film. În Moartea domnului Lăzărescu (2005) aveam cronică unei morți anunțate așa cum în acest film avem cronică unor crime anunțate. Mă întorc la sensul pe care crimă îl configurează; în cazul filmului mai sus pomenit, indiferență generalizată conducea la decesul domnului Lăzărescu, insă „crimă”, vinovăția nu era adjudecata de cineva anume, responsabilitatea era diseminata și volatilă. În cazul Aurorei, indiferență conduce la crimă pe care cineva o asumă fără rezerve: Viorel. Pentru o clipă el devine
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
anunțate. Mă întorc la sensul pe care crimă îl configurează; în cazul filmului mai sus pomenit, indiferență generalizată conducea la decesul domnului Lăzărescu, insă „crimă”, vinovăția nu era adjudecata de cineva anume, responsabilitatea era diseminata și volatilă. În cazul Aurorei, indiferență conduce la crimă pe care cineva o asumă fără rezerve: Viorel. Pentru o clipă el devine centrul atenției, centrul de greutate al unei lumi lipsite de greutate, gestul său are ceva din justificarea lui Oreste din Muștele lui Jean-Paul Sartre
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
care astfel devenea europeană, un motiv de bucurie și speranță pentru țările lor, un semn premonitoriu, de bun augur pentru viitor. Rodica Binder: Numai că foarte puțini au fost scriitorii care au avut meritul sau norocul să străpungă și zidul indiferenței Occidentului față de soarta locuitorilor estului european. În urmă cu cîțiva ani, vorbind cu un scriitor român refugiat de mult în Occident, cu Dumitru Țepeneag, l-am întrebat dacă există în Apus, în Franța chiar, după prăbușirea Cortinei de Fier, un
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
continua, în ritmul de acum, demolările, teribila, iresponsabila operație de distrugere a Capitalei, cu atâtea clădiri de patrimoniu de o valoare inestimabilă. Vorbind despre cauzele acestei ofensive de ștergere a trecutului, istoricul observă: „E foarte puternică, pe de o parte, indiferența locuitorilor orașului față de un trecut de care au fost învățați să se considere rupți definitiv, iar, pe de alta, la fel de solid este interesul material sau, să-i spunem pe nume, lăcomia. Oamenii nu se mai gândesc decât la câștigul pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-adună colbul, praful, zgura, pleava, indiferența, prostia, zâzania, cenușa vulcanică, radioactivă sau nu și nu zăpada, apa vieții în altfel de frumusețe transformată, este haikuul-întrebare: Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată?! Poemul arată și știința spunerii în vers a autoarei, a cuprinderii în puține
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
romantic, la fel ca toți trandafirii, dar extrem de trist și parcă prea împovărat. Petalele lui de un roz palid, mai rar întâlnit, se agățau timide de cer, încercând să atingă seninul zorilor. La început floarea galbenă l-a privit cu indiferență. Ei nu-i erau pe plac florile pretențioase. Ea visa la macii roșii, la ghioceii neprihaniți care își deschideau ochii sub pătura imaculată de omăt, la poienile cu narcise și lăcrămioare, la levănțica aromată și menta înmiresmată, răcoritoare. Adora deopotrivă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
știam că ești atât de impulsivă. Lumea spune că sunt foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. 77 1. Soarele antenei/postului (fr.). ȘEVALETUL ȘI BAGHETA — Poate că e felul tău de a te apăra. Oricum, ești imprevizibilă după câte îmi dau seama. — Știi ce i-a mărturisit Sergiu odată unui prieten comun? L-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
făcut dobitoc, genial, pervers, erudit, dement, sublim, netreb nic, potlogar, maestru, nerușinat, criminal, teribil, senzațional, apostat, mizerabilist, acrobat, superb, bou Îîn contragere: superbou), dezabuzat, epopeic, handica pat, miraculos, cretin, reconfortant, bestie, înger și așa mai departe. O singură reacție lipsește: indiferența. Și e logic să fie așa. Dacă parcurgi fie și o pagină din ce scrie Dan Alexe, ești obligat nu doar să simți ceva, ci și să dai glas sentimentelor. Iar sentimentul meu este că literatura română și-a găsit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
câinele și casa și prietenul și meseria și câte și mai câte... Cuvântul ăsta exprimă atâtea sentimente atât de deosebite, încât ajunge să nu mai exprime nimic. Noțiunea este într-adevăr devalorizată, dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îmi dau cu presupusul, eu caut răspuns la chestiuni ce nu trebuie să mă privească, de care are grijă tovarășul Beșleagă în biroul său plin de răspundere. Iată, și acum, revenit în camera Documentare, arunc așa, o vorbă, cu oarecare indiferență, ca să nu-și dea seama nimeni dintre colegi că mă preocupă mai mult decât trebuie sau că, eventual, Beșleagă tocmai mi-a cerut să aflu ceva anume despre cineva anumit: „Ce-o mai fi făcând Botez?...” La care, spre marea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mele își avea reversul ei, mai puțin impunător. E drept că defectele mele sfârșeau întotdeauna prin a mă sluji, silit fiind să ascund partea vicioasă a vieții mele, trebuia să dau o înfățișare rece care era confundată cu înfățișarea virtuții; indiferența mea mă făcea iubit, egoismul meu culmina în generozitate. Mă opresc: prea multă simetrie ar dăuna acestei demonstrații. Păream incoruptibil, iar eu n-am fost niciodată în stare să rezist în fața unui pahar de vin sau a unei femei. Treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am pierdut-o câtuși de puțin și că am rămas doar un veleitar al pasiunii. Am făcut făgăduieli în dreapta și în stânga. Am contractat iubiri simultane, așa cum, odinioară, avusesem legături multiple. Am nefericit mai multe făpturi chiar decât pe timpul splendidei mele indiferențe. V-am spus că papagalul meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? Din fericire am sosit la timp și m-am resemnat să-i țin mâna până în ziua în care l-a întâlnit pe inginerul cu tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Nu, dar pierd șirul. Voiam doar să vă spun cât de bine mi-au prins acele luni de orgie. Trăiam într-un fel de ceață, în care râsul hohotea tot mai stins, încât până la urmă nici nu-l mai auzeam. Indiferența mea, și până atunci atât de mare, nemaiîntâlnind nici o stavilă, se întindea ca o scleroză. Terminasem cu emoțiile! Starea mea de spirit era mereu aceeași sau, mai bine-zis, nici nu putea fi vorba de o stare de spirit. Plămânii tuberculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că, pentru națiuni, nu există alte drepturi în afara celor conferite de tratate. Națiunile sunt însă persoane "morale" care au o viață proprie, ce nu depinde doar de convențiile diplomatice. Un popor "șters" de pe harta politică a Europei poate subzista, în ciuda indiferenței guvernelor. Polonia a dat acest ilustru exemplu, la fel și Italia, țară pe care Metternich 24, cu dispreț, o trata drept o simplă "expresie geografică". Un veritabil om de stat ține seamă de aceste sentimente, care supraviețuiesc în cel mai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi făcut, orice ar fi zis, privirea aceea implacabilă Îl condamnase deja, ca și aparenta indiferență cu care mascatul mânuia din nou pana pe hârtie. Viața lui Diego Alatriste y Tenorio, soldat al vechilor tercios din Flandra, spadasin care Își vindea serviciile În Madridul regelui don Filip al IV-lea, depindea doar de ce mai voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
revin doar cu o fărâmă de fericire, în sufletele îmbătrânite înainte de vreme. Dar tu, tu cui să te plângi pentru tot ce ți-au făcut? Pentru nepăsarea cu care mai scot, în fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul și ți-au călcat în picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți ascultă țipătul mut? Cine îți alină rănile lăsate pe chip de propriii tăi copii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
s-ar evapora dintr-odată, s-ar transforma în praf? Eu cred că e în firea normală a lucrurilor ca, în efortul depus pentru a redobândi ceva ce ne-a aparținut cândva, să trecem prin toate: lacrimi, dezamăgiri, revoltă, regrete, indiferență, neputință. Fără strădania proprie, fără a străbate purgatoriul trăirilor noastre cele mai intime, nu am avea dreptul, nu am putea spera că vom păși, din nou, în unicul paradis care ne-a fost dăruit la începuturi: liniștea. Știi? Cineva mi-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]