8,706 matches
-
Dialogul” în discursul liric, TR, 1985, 45; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1985, 47; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 297-301; Tașcu, Poezia, 197-204; Grigurcu, Existența, 349-353; Ion Vlad, Jocul prozei, TR, 1988, 15; Liviu Petrescu, Insul de hârtie, ST, 1988, 4; Alex. Ștefănescu, Posibil roman al formării, RL, 1988, 51; Munteanu, Jurnal, IV, 175-177; Mircea Mihăieș, Casandra, fin de siècle, O, 1992, 2; Cornel Ungureanu, Poetul în septembrie, O, 1992, 17; Poantă, Scriitori, 84-87; Ulici, Lit.
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
de a împrăștia misterul ce învăluie de mulți ani împrejurările dispariției fără urmă a tatălui său, tânărul procuror Tică Dunărințu determină (cam în același fel în care sunt coordonate istorisirile din Patul lui Procust ale lui Camil Petrescu) mai mulți inși de vârste și profesii diferite să relateze tot ce știu despre cel dispărut și despre oamenii cu care el avusese mai mult de-a face, evocând astfel și ambianța unor momente esențiale din existența lui. Considerate în sine, faptele narate
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele acestor monștri, ale acestor „centauri”, inși incapabili să își înfrâneze instinctele bestiale, sunt Dora Roza, Teofil Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
individuale, integrată într-un parametru sau altul al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului, de un ins fără suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
radiografie a patologiei puterii, așa cum s-a manifestat ea ante- și postdecembrist. Alert, alternând bucolicul cu inciziile sarcastice, romanul Vina (2002), prima parte a trilogiei, îl are ca protagonist pe Alex Trifa, un profesor de istorie trăitor în satul Strâmtura, ins dilematic, ezitant, posibil scriitor, decis să reconstituie epic odiseea tatălui, mort pe frontul de Răsărit. SCRIERI: Orizontul lecturii, Timișoara, 1983; Vocația sintezei. Eseuri asupra spiritualității românești, Timișoara, 1985; Pe urmele lui Liviu Rebreanu, București, 1986; Cele două Românii?, Timișoara, 1993
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
tineri siliți să își plieze existențele în funcție de un implacabil eveniment istoric, cu totul străin lor. În iarbă, cu fața la soare (1989), un roman cu evidentă tentă autobiografică (de fapt, memoriile abia deghizate ale prozatorului), desfășoară povestea existenței unui medic extrem de dotat, ins de o mare puritate sufletească și cu o exemplară capacitate de dăruire. Închis sub regimul comunist și suferind o grea condamnare politică, el nu mai reușește să își reia drumul firesc al profesiunii, eșecul marcându-i și viața intimă. SCRIERI
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
și „astral” („contemplativ”, al „nemarginilor de gândire”). Acestei perspective de sus i se subsumează o serie de (re)interpretări ale unor fapte biografice: relația cu tatăl, pe care M. îl percepe ca pe un „romantic” (imagine opusă celei acreditate, de ins pozitiv și mărginit), experiența erotică originară (pentru copila de la Ipotești), relația formativă cu Mihail Pascaly, boala și „pariul cu existența” pe care suferința îl provoacă, stimulând eonul contemplativ, episoadele pedagogului care descoperă, catalizează și îndrumă talente („vânătoarea de oameni”) ș.a.
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în culegerea Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de piesa eponimă, nimic nu este diferit ca modalitate narativă de schițele din Iarna când e soare. În schimb, nuvela titulară este una dintre cele mai izbutite scrieri ale lui N. Pendularea între aparență
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
proză scurtă Ora exactă (1996) și Un țăran trece strada (2001), în care comunică în modul cel mai direct cu putință dramele cotidiene care se transformă uneori în adevărate tragedii. SCRIERI: Iarna când e soare, pref. Nicolae Manolescu, București, 1966; Insul (Texte, semne, apocrife), București 1968; Un bucureștean în trecere prin București, pref. Nicolae Dragoș, București, 1979; Amintirile lui Harap Alb. Confabule, București, 1983; Maria de zăpadă, București, 1987; Capcană pentru îngeri, București, 1995; Ora exactă, București, 1996; Un țăran trece
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
Romanul, inconsistent epic, vrea să fie un eseu moral pe tema incapacității individului din societatea modernă de a-și înfrânge sentimentul copleșitor al fricii. Agresat de lucruri, de întâmplări ce-i depășesc puterea de opțiune (uneori chiar și de înțelegere), insul trăiește acut și continuu sub imperiul spaimei, provocată de lipsa vreunei certitudini. Ilustrându-și „teza” cu fragmente narative aparent disparate, care ignoră cauzalitatea faptelor și derularea lor firească, autorul complică deliberat linia povestirii, așezând tot soiul de obstacole în fața receptorului
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
ocean, în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor, editor virtual, în fine, autor de scrieri diverse, Louis este în multe privințe un alter ego al autorului. Pe de altă parte, textul manevrează abil, ca să oculteze această legătură ombilicală, conducând nu la insul empiric Toma Pavel, ci la temele profunde ale scrisului său. Supratema microromanului este meditația scriitorului asupra forței ontologice a cuvintelor. În reflecțiile sistematice ale poeticianului P., chestiunea este formulată nu ca răspuns, ci mai curând ca o întrebare: ce poate
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
vecinii îi mor de la o zi la alta. În Unde ești, Eleonora? (din Într-o după-amiază de vineri), naratorul, care se prezintă drept vânzător de ziare, însoțește în călătoria cu metroul de Dristor o doamnă (derulând, totodată, povestea doamnei despre insul disperat că nu o găsește pe Eleonora), iar în povestirea Rolul lui Iisus (din același volum) el împrumută vocea narativă unui actor care, pregătindu-se pentru interpretarea unei dificile partituri, se transpune într-atât, încât își pierde identitatea și o
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
la 1 februarie și la 1 martie 1937. Director: Nicolae Pătrașcu. În articolul-program, Am fâlfâit un steag, se arată că noua publicație are menirea de a da un „imbold spre lume și viața literară, de a sădi în sufletul fiecărui ins credința întru Hristos și de a răscoli în suflet dragostea către patrie, către cruce, neam și rege”. Prin tematica materialelor și valoarea colaboratorilor, P. se înscrie între publicațiile asumat provinciale, pentru al căror rol pledează, încă în numărul inaugural, Nicolae
PLAIURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288841_a_290170]
-
burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și rearmonizare, după cum e și un bun observator al periferiei, cu lumea și limbajul ei. El excelează în introspecția stărilor în care insul e deopotrivă actor și spectator, altfel spus, împinge analiza lucidă până la cazuistică; după cum reușește la fel de bine în analiza stărilor de conștiință modificate, unde în prim-plan trece supraconștientul, ca în Sângele, aici protagonistul trăind o „nebunie lucidă”, sau a rupturilor
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
pâinea ta pe ape (1994), virtuțile prozei de amplitudine. Pornind de la datele experienței sale, imprimă narațiunii tenta unei dezbateri cu deschidere parabolică asupra soartei omului la sfârșit de mileniu și a omului dezrădăcinat, rupt de patrie, în mod special. Frământările insului însingurat, trăind printre străini ca în mijlocul pustiei, încercările zadarnice de a se adapta și de a intra în comuniune cu noua colectivitate, ca și persistența, de dincolo de fire, a tiparelor etnice de judecare a lumii și lucrurilor alcătuiesc însăși substanța
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
iar după primul război mondial la „Universul” și „Propilee literare”. Este autorul volumelor Spleen (1891), Rondele (1892), Sonete. 1888-1916 (1916), Dacia noastră (1919), Himere (1927) și Pantheea (1927). În 1932 este decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. Ins jovial și de o robustețe remarcabilă, O. cultivă în poezie un decadentism programatic. Imaginația sa se complace în scene de un fantastic macabru și bizar. Pe urmele lui Maurice Rollinat, el asociază plăcerea, moartea și descompunerea (Cadavrul și scheletul, Sodoma
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
poeme intitulate alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se retopi în colectivitatea supusă aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
corpul textului de cel al lui Don Quijote de Cervantes. Subiectul romanului este o iscusită formă care dezvoltă o schemă reductibilă la prelucrarea parodică a unui text de referință (Don Quijote) într-un spațiu al realului autohton. Un șofer, Anghelache Gh. Sotir, ins cât se poate de frust la prima vedere, se alătură unui personaj mai în vârstă, bizar și erudit, într-o călătorie aiuritoare - „nu așa, o călătorie până ici-colea, ci ceva cam pe tot globul și care să dureze ani de
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
se perindă, pândită de cârcotașul reporter cu maliție și cu o mare poftă de a batjocori, grosolan, mai rar cu spirit. În aceeași manieră sunt concepute și cele nouă cărticele din ciclul Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului (1857), unde inși fel de fel (granguri politici, paraponisiți, cochete ș.a.) sunt văzuți cu ochi de caricaturist. Într-un mic „roman nichipercean” în versuri, Trefleac voivod, sunt diseminate aluzii de un umor căznit și adeseori inept la adresa domnitorului Al. I. Cuza. O. ține
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
exploatatorilor”, ci prin felurite ciudățenii. Nimeni nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte comise de inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
căruia nu se mai liniștește niciodată. În altă povestire, același personaj traversează ceasuri de fericire. Tot ce vede și aude, tot ce se petrece cu el nu e menționat decât pentru a lumina, „în văpaia lunii”, stări sufletești gingașe, stârnite insului, președinte de colectivă, de o fată ce pare a-i zâmbi dintr-o stea, fata fiind colegă la crescătoria de păsări a soției pierdute. Într-o seamă de povestiri, întocmai ca în cele sadoveniene de tinerețe, sunt evocate fapte năpraznice
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
nepoților lui Terente. Micul univers constituit gravitează în jurul unui sat de lângă Dunăre, Plătărești, de unde pleacă și unde se întoarce de câteva ori, în anii săi de formație, personajul a cărui biografie devine liantul scrierii. Narațiunea se încheagă pe măsură ce Ion Mohreanu, ins care a parcurs o experiență gorkiană, își regăsește în amintire timpul pierdut, adolescența și tinerețea consumate în perioada cea mai seismică a istoriei contemporane. Limitat, orizontul acestui tânăr ce nu izbutește nimic din ce își pune în gând nu încadrează
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]