4,097 matches
-
un program care promova un imperialism comercial sofisticat în interesul îngust al statului englez"4. Publicarea operelor sale importante a fost realizată în 1689. Scrisoarea despre toleranță și cele Două tratate despre cârmuire au apărut anonim, și numai Eseu asupra intelectului omenesc a apărut sub numele lui John Locke. Lucrările sale politice au stârnit vii dezbateri în Anglia, fiind analizate și discutate critic, dar Locke nu a recunoscut public paternitatea lor. Cu toate acestea, el a participat la dezbateri, scriind în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a mai scris Some Thoughts concerning Education, publicată în 1693. Aceasta formează, împreună cu Conduct of the Understanding 5, o punte de legătură între filosofia cunoașterii și filosofia politică, pentru că problema libertății este fundamentată în Eseu, mai precis în analiza puterii intelectului de a controla și chiar de a suspenda acțiunile proprii, iar aceasta se formează prin experiență, adică prin educație 6. Se consideră, în general, că Locke reprezintă în filosofa educației punctul culminant al unui secol în care a avut loc
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conștiință. El a considerat că, dincolo de acestea, diferențele de ritual ar trebui tolerate. Potrivit poziției liberale susținute de Locke și numite latidudinarism, creștinismul ar trebui să se asocieze cu teologia naturală. Găsim o astfel de teologie chiar în Eseu asupra intelectului omenesc, carte în care putem afla un "conținut teologic într-o varietate de forme și circumstanțe"7. Despre semnificația teologică a Eseului stă dovadă și faptul că scrierea a fost atacată de către Edward Stillingfleet, episcopul de Worcester cunoscut pentru intoleranța
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
naturală este înscrisă în natura umană, trebuie să acceptăm în același timp că ea nu poate fi decât o idee înnăscută. Acest lucru se află în contradicție cu viziunea lui Locke despre cunoaștere, pe care o aflăm în Eseu asupra intelectului omenesc, unde argumentează împotriva ideilor înnăscute. Chiar dacă "ar putea exista adevăruri asupra cărora întregul gen uman să fie de acord, [...] acest consimțământ universal nu demonstrează nicidecum că aceste adevăruri au fost înnăscute"29. Locke aduce ca argument în favoarea acestei teze
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Locke, "este supus legii naturale care este aceea a lui Dumnezeu și a rațiunii"33. În secolul al XIX-lea, autori precum Stephen Fitzjames 34 ori Charles Vaughan 35 l-au criticat pe Locke pentru contradicția manifestă dintre Eseu asupra intelectului omenesc, unde afirmă imposibilitatea existenței ideilor înnăscute, și Al doilea tratat, unde legea naturală ar fi (conform autorilor citați) tocmai o asemenea idee: ea nu vine din experiență, ci este rezultatul unei intuiții simple și pure. Opinia autorilor respectivi era
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Filmer este vizat în mod explicit numai în câteva pasaje. Prin folosirea ambelor versiuni ale teoriei politice din vremea sa, prima bazată pe teologie și a doua pe teoria dreptului natural, reformate amândouă cu ajutorul metodei științifice dezvoltate în Eseu asupra intelectului, Locke își lua astfel măsuri de precauție împotriva adversarilor tory care l-ar fi acuzat de ateism sau de erezie (așa cum făcuseră mai înainte adversarii lui Hobbes, care l-au acuzat pe autorul Leviathan-ului de ateism). Această strategie îi permite
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că adversarul direct din Al doilea tratat este tot Filmer, chiar dacă se fac anumite aluzii și la doctrina lui Hobbes. Conform altor exegeți, Locke produce în Al doilea tratat o teorie științifică a societății, întemeiată pe ontologia din Eseu asupra intelectului omenesc; prin urmare, tratatul nu trebuie neapărat considerat ca fiind o polemică. Peter Laslett a argumentat că tratatul îl viza pe Filmer, pentru că numai așa se explică succesul de care s-a bucurat. În ceea ce ne privește, urmând o linie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a fi una de tip empiric, tot așa și Primul tratat caută să descopere o bază solidă pentru cunoașterea autorității. Dar, spre deosebire de Eseuri, Locke beneficiază în cele Două tratate de teoria cunoașterii pe care a dezvoltat-o în Eseu asupra intelectului omenesc. Este vorba în primul rând de importanța metodologică a raportului dintre cunoaștere și limbaj. Astfel, teoria lui Filmer apare drept confuză și contradictorie, pentru că termenii ei nu sunt decât abstractizări și idealizări lipsite de fundament empiric, iar conexiunile dintre
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi înțeleasă în mai multe moduri. În primul rând, din punct de vedere teleologic, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu mijloacele necesare pentru ca natura umană să se poată împlini conform scopurilor pentru care a fost creată. Astfel, omul posedă intelect (capacitate de înțelegere) și limbaj, facultăți care sunt prin excelență mijloace prin care se realizează comunicarea socială și prin intermediul cărora se stabilesc relațiile interpersonale. În al doilea rând, din punctul de vedere al experienței empirice, omul izolat este condamnat la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
subsumează calitățile esențiale - nevoi, abilități care marchează ființele cuprinse în această categorie. A asuma că omul are anumite prerogative înseamnă, prin urmare, a afirma că fiecare individ uman are aceste prerogative"8. De altfel, chiar Locke precizează în Eseu asupra intelectului omenesc că "a fi Om, sau din specia umană, și a avea dreptul la numele de Om este același lucru. De asemenea, a fi Om, sau din specia umană, și a avea esența unui Om este același lucru"9. 3
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mod rațional. Poporul este considerat suficient de capabil pentru a-și investi guvernanții printr-un contract încheiat în mod rațional și pentru a judeca dacă acțiunile guvernanților sunt sau nu conforme contractului inițial. Aceasta întrucât, așa cum rezultă din Eseu asupra intelectului omenesc, cunoașterea se bazează pe experiență și nu pe o facultate misterioasă care face din politică domeniul exclusiv al filosofilor. 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului Plecând de la scopul principal pentru care a fost creată societatea civilă, și anume
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mod logic, seria a fost începută cu scrieri pentru care nu existau ediții recente, cum ar fi corespondența, scrierile economice, scrieri despre educație și despre religie, sau care nu fuseseră publicate niciodată, cum ar fi versiunile comparative ale Eseului despre intelectul omenesc (nu mai puțin de 4 volume). Dintre scrierile politice în noua serie nu s-a publicat decât: Milton, J. R. and Philip Milton, John Locke: An Essay concerning Toleration, and Other Writings on Law and Politics, 1667-1683, Oxford University
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legea rațiunii. Legea naturii este cunoscută prin intermediul rațiunii, dar Locke nu precizează cum anume se produce acest lucru, dacă ea este înnăscută sau achiziționată și, în acest ultim caz, dacă achiziționarea se face gradual sau imediat, prin prima folosire a intelectului. 37 Locke, Al doilea tratat, §§ 56 și 57, pp. 85 și 86. 38 Ibidem, § 10, p. 56. 39 Ibidem, § 172, p. 162. 40 Ibidem, § 26, p. 67. 41 Raymond Polin, La politique morale de John Locke, Presses Universitaires de France
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ibidem. 97 Legea naturii este cunoscută prin intermediul rațiunii, dar Locke nu precizează cum anume se produce acest lucru, dacă ea este înnăscută sau achiziționată și, în acest ultim caz, dacă achiziționarea se face gradual sau imediat, prin prima folosire a intelectului. 98 Locke, Al doilea tratat, § 4, p. 53 [subl. n.]. Cf. John Locke, "Second Treatise", în Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), pp. 265-427, Cambridge University Press, Cambridge, 1966, § 4, p. 269. 99 Ibidem, § 14, p. 59. 100 Reflectând
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rostea o conferință la Radio București, îl interesa, de exemplu, sentimentul sfîrșitului trăit de omul contemporan lui65. Sensibilitatea rămînea, și pentru Noica, una dintre tulpinile esențiale specifice cunoașterii umane, iar conceptele, în procesul cunoașterii, surveneau la capătul unei convertiri, prin intelect, a intuițiilor oferite de sensibilitate. În construcțiile filosofice noiciene, mecanismul kantian nu e părăsit în datele lui fundamentale, în pofida augmentărilor aduse de filosoful român, de pildă, sistemului categoriilor. Tocmai de aceea, conceptul ființei, așa cum putea fi gîndit în spațiul nostru
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
agora, protestul lui Noica era împotriva mediocrității (nu a mediocrității aurite dintr-o odă a lui Quintus Horatius Flaccus), a imposturii intelectuale (cea mai canceroasă formă fiind aceea a imposturii lingvistice), a spiritului gregar care diluează pînă la dizolvare valorile intelectului și ne aruncă în in(contra)cultură. După cum încerca să formuleze prin trăsăturile acestei schițe fenomenologice, e drept firav și minimal, unele dintre ipotezele care l-ar fi îndreptățit să susțină un anume sentiment românesc al mediocrității. Un canon al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ea își afișează nonconformismul și se opune puterii dominante. Intelectualul și puterea Constatăm cum conceptul de intelectual a avut în istorie aderența poate cea mai mare, cu straturile sale semantice care descind din cîmpul lexical ce gravitează în jurul noțiunii de intelect 168, și asta în pofida atîtor interpretări tendențioase făcute în marginile alianței dintre intelectual și politică. E aici un binom care a inflamat reflecția cu strategii hermeneutice dintre cele mai contradictorii. Bunăoară, am citit în Eugen Ionescu o frază care mi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sa, Richard pleacă de la premisa că indiferent de diversitatea experiențelor rezultate din contactul conștiinței cu lumea, ele au structuri asemănătoare, care subliniază unele teme esențiale. Literatură și senzație și Poezie și profunzime sunt primele volume programatice ale criticului. Richard opune intelectului senzația, dar le dă posibilitatea de a se Întâlni În profunzime. Diferența dintre senzație și profunzime ar consta În faptul că senzația reprezintă modul cel mai simplu de raporatare la lume, ea e periferică, superficială, exterioară și inferioară. În schimb
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
dintre cunoștințele matematice și cunoașterea lumii, iar "metafizicienii naturii" nu reușesc să răspundă la problema statutului cunoștințelor matematice. "Primii se aleg cu câștigul că deschid judecăților matematice domeniul fenomenelor. În schimb, ei se încurcă mult tocmai din cauza acestor condiții, când intelectul vrea să iasă din acest domeniu. Cei din urmă câștigă, ce-i drept, cu privire la punctul ultim, anume că reprezentările de spațiu și timp nu li se pun în cale când vor să judece despre obiecte nu ca fenomene, ci numai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să iasă din acest domeniu. Cei din urmă câștigă, ce-i drept, cu privire la punctul ultim, anume că reprezentările de spațiu și timp nu li se pun în cale când vor să judece despre obiecte nu ca fenomene, ci numai în raport cu intelectul, dar ei nu pot nici să dea seama de posibilitatea cunoștințelor matematice a priori (întrucât lor le lipsește o intuiție a priori adevărată și obiectiv valabilă), nu pot nici să pună judecățile dobândite prin experiență în concordanța necesară cu acele
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a priori. Judecățile matematice sunt sintetice a priori iată-ne ajunși astfel la nucleul viziunii kantiene asupra matematicii și la noutatea absolută pe care o aduce el în filosofia matematicii. În cazul acestor judecăți, acel ceva pe care "se sprijină intelectul, pentru a cunoaște că un predicat, care nu se află în acest concept [al subiectului], îi aparține totuși" (CRP p. 57) nu mai poate fi experiența, ci "trebuie să se ceară... ajutorul intuiției, căci numai prin mijlocirea ei este posibilă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
întrebare în "Estetica Transcendentală". Aici, el identifică două principii ale cunoștințelor a priori: spațiul și timpul. Pentru a ajunge la aceste principii, Kant își propune să facă două lucruri: în primul rând să izoleze "sensibilitatea, făcând abstracție de tot ce intelectul gândește aici prin conceptele lui, pentru ca să nu rămână nimic decât intuiție empirică. În al doilea rând, vom îndepărta de la această intuiție și tot ce aparține senzației, pentru ca să nu rămână decât intuiția pură și simpla formă a fenomenelor, singurul lucru pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
prim pas în această direcție l-a făcut Descartes. În paralel cu aceste dezvoltări ale practicii matematice, apăreau cele două probleme filosofice amintite mai sus. Filosofia lui Descartes satisfăcea astfel cele două cerințe: explică aprioricitatea matematicii cu ajutorul teoriei sale că intelectul ne furnizează un acces direct la ideile matematice; explică aplicabilitatea matematicii prin identificarea esenței lumii materiale cu întinderea pură care este chiar obiectul ideilor noastre matematice. Aceste probleme sunt abordate și li se acordă o atenție deosebită pe întreg parcursul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pure în folosire dogmatică" pe care îl interpretează ca abordând problema felului cum o intuiție singulară poate reprezenta toate intuițiile posibile care cad sub același concept. În interpretarea de față, noi plecăm de la afirmația din "Despre schematismul conceptelor pure ale intelectului" și anume că: "nu există imagine a unui triunghi care să poată fi vreodată adecvată conceptului de triunghi" (CRP, p. 171). 15 A se vedea nota 2 de la pagina 37. 16 În "Despre amfibolia conceptelor reflecției", Kant spune despre materie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
A se vedea nota 2 de la pagina 37. 16 În "Despre amfibolia conceptelor reflecției", Kant spune despre materie și formă că "sunt două concepte care servesc de bază oricărei alte reflecții, atât de indispensabil sunt legate cu orice folosire a intelectului. Primul semnifică determinabilul în genere, cel de-al doilea determinarea lui..." (CRP, p. 258). 17 Au existat, desigur, încercări de resuscitare/salvare a acestei viziuni, într-o formă sau alta. Acestea însă nu au avut un prea mare succes. O
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]