136,133 matches
-
ținându-se seama de numărul persoanelor dependente din familie), incluzând o arie mai largă de categorii de impozitare. Măsurile de acest tip trebuie corelate cu cele stimulative privind menținerea părintelui singur pe piața legală a muncii. O altă direcție de intervenție ar putea fi ajustarea veniturilor familiei prin diversificarea alocațiilor pentru familie (alocații specifice pentru tipuri de familii care se confruntă cu probleme specifice). Astfel, pe lângă alocații pentru familiile monoparentale, pentru familiile sărace și cele cu mulți copii, pot fi imaginate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cuplurilor prin divorț/separare sau deces, în familii reconstituite prin recăsătorire). Funcțiile familiei s-au schimbat în sensul unei reduceri vizibile a rolurilor acesteia în socializarea copiilor 16. John Stuart Mill considera, în bine-cunoscutul său eseu Despre libertate, că o intervenție legitimă din partea societății privește împiedicarea vătămării altora, dar nu se justifică în cazul acelor chestiuni care îl afectează doar pe individul însuși. Propriul bine este urmărit în cel mai adecvat mod chiar de către cel în cauză. De pildă, arată Mill
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
comunității. Pentru familiile ale căror valori prioritare sunt cele ale comunității etnice, religioase ș.a.m.d., raportările din perspectiva publică trebuie să fie coerente valorilor dominante ale grupului și să se realizeze numai după ce comunitatea și-a epuizat formele de intervenție. 2.4. Modelul bazat pe drepturitc "2.4. Modelul bazat pe drepturi" Un alt model este cel bazat pe drepturi (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 132). Abordarea bazată pe drepturi a legislației familiale permite sublinierea importanței privatității familiei. Recunoaște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multe efecte patrimoniale asupra persoanei decât orice altă relație familială (C.M. Crăciunescu, 2000, p. 3)13. Există două poziții mai importante privind drepturile: prima concepe familia ca pe o entitate unitară, îndreptățită la a fi ocrotită de amestec sau de intervenție din partea statului; a doua atribuie drepturile fiecărui individ, care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul le-ar putea ridica în calea opțiunilor și comportamentelor sale intime. Conflictul care se conturează are loc între drepturile individului și cele ale familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fiecărui individ, care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul le-ar putea ridica în calea opțiunilor și comportamentelor sale intime. Conflictul care se conturează are loc între drepturile individului și cele ale familiei. De pildă, violența domestică face necesară intervenția statului pentru protejarea victimei. Dreptul la contracepție este un drept al cuplului, dar și al individului, chiar împotriva deciziilor partenerului său. Drepturile articulează relațiile dintre oameni: fiecare libertate de acțiune a unui individ impune o constrângere, aceea de a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
responsabilă, față de care conservatorii (adepți ai familiei tradiționale) nu au de ce să se mai teamă. Moralitatea în cadrul grupurilor și crearea unui mediu optim pentru dezvoltarea copiilor, conform cu așteptările sociale, pot constitui garanții ale legăturilor între familie și comunitate. Elementele de intervenție în sprijinul familiei se vor face resimțite după aplicarea principiului subsidiarității. Sigur, se remarcă observația că ar fi dificil de delimitat cărui model de familie îi aparține o familie sau alta dintr-o comunitate. O propunere pentru a evita această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aplicarea principiului subsidiarității. Sigur, se remarcă observația că ar fi dificil de delimitat cărui model de familie îi aparține o familie sau alta dintr-o comunitate. O propunere pentru a evita această situație ar fi să se creeze alternative de intervenție astfel încât fiecare familie să prefere forma cea mai adecvată profilului său. În acest fel, va crește gradul de implicare socială. Familiile nu ar mai fi tratate ca și cum ar fi toate la fel, iar abordarea diferențiată va permite forme de sprijin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
altă parte, relațiile de familie sunt recunoscute ca fiind deosebit de importante pentru realizarea unei stări de bine care să facă posibilă fericirea. Ar fi de dorit ca aceste relații să existe fără însă a fi dublate de raporturi de dominare. Intervenția statului este justificată atunci când părinții nu oferă o educație adecvată copiilor lor23. John Stuart Mill și Harriet Taylor arată că problemele femeilor vor putea fi depășite printr-o bună educație, prin realizarea unor câștiguri proprii muncind în afara casei. Doar că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și ea un produs al evoluției sociale. Ca atare, se va schimba. Familia proletară va fi una în care egalitatea se realizează ca urmare a faptului că soții sunt salariați. O bună parte din serviciile necesare familiei sunt preluate prin intervenția statului, multe dintre acestea sunt produse pe scară industrială. Statul oferă servicii de ocrotire și educare a copiilor, astfel încât părinții lor să rămână antrenați deplin pe piața muncii. 4.1. Experiența României privind familia în comunismtc "4.1. Experiența României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
afla sub un plan de stat, acela al unei politici demografice pronataliste, care să asigure pentru viitor o forță de muncă numeroasă și viguroasă. Neintervenției statului în sfera familiei, din paradigma liberală, i se opune, în experiența țărilor comuniste, o intervenție brutală a statului, devenit paternal. Familia reprezenta un refugiu în fața persuasiunii publice 39. Ea era însă controlată, indivizii nu mai erau stăpâni pe viețile lor: nu mai divorțau așa ușor, dacă voiau asta; făceau mai mulți copii decât și-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de regim al statului bunăstării (G. Esping-Andersen, 1990). Bunăstarea ocupațională nu se află în prim-plan. De asemenea, nici asigurările private. Atitudinea față de familie și rolul acesteia sunt conservatoare. Biserica este instituția care influențează formarea imaginii conservatoare despre familie. În intervenția publică, se aplică principiul subsidiarității, statul va interveni numai după ce piața, familia și comunitatea și-au manifestat aportul la realizarea bunăstării individului. Familia deține principalul rol în susținerea individului aflat în nevoie. Se păstrează, ca o constantă în timp, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
presupoziție explicită a „vinovăției” părintelui singur, care este principalul răspunzător de dificultățile întâmpinate. Își merită pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta este cazul în care intervenția sprijinului public este așteptată. Dacă susținerea publică se realizează, mecanismul social asistențial, prin care suportul este conferit beneficiarului aflat în nevoie, este și un temei pentru culpabilizarea părintelui singur (acesta apare ca o persoană care nu-și gestionează bine resursele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de către stat. Retragerea statului privind politicile pentru familie a apărut nu atât ca rezultat al unei opțiuni politice (la nivel declarativ, promisiunile privind securitatea socială sunt recunoscute drept asul din mâneca politicienilor), ci, mai ales, ca efect al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
exercitării conștiente, avizate și asumate a liberului arbitru al lor. În opinia Mihaelei Miroiu 73, pentru ca autonomia să poată fi realizată este necesară întrunirea câtorva condiții: • Eliberarea sau libertatea față de constrângeri Condiția pentru a ne păstra autonomia este absența oricărei intervenții nelegitime, a oricărui amestec forțat în propria viață. Autonomia nu se poate exercita în comunități care nu respectă liberul arbitru al fiecărei persoane. În genere, nu se poate exercita în comunitățile în care drepturile omului se opresc la ușa casei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
parteneri le denunță (eliberarea de sub stresul unei relații insatisfăcătoare, de sub un trai dus în insecuritate fizică sau emoțională, devine necesară, mai ales dacă sunt implicați și copiii). Decizia unuia dintre soți de a desface legătura de căsătorie atrage după sine intervenția unor persoane străine (mă refer la toate acele persoane exterioare familiei: avocați, judecători, martori, asistenți sociali etc.), care evaluează starea de fapt, trag și impun concluzii, uneori extrem de importante pentru traiectoria viitoare a vieților celor implicați. De exemplu, asistentul social
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
comportare sunt impuse din afară, de către adulți, la o morală autonomă, ce presupune reciprocitate între indivizi diferiți, dar formal egali). În cazul discuției de față, eteronomia conduce la dependență. Beneficiarii de anumite forme de suport din partea statului încep să recepteze intervenția ca fiind indispensabilă existenței lor. Treptat, ajung să se obișnuiască cu tipul de ajutor pe care îl primesc, ca și cum le este cuvenit. În paralel, pot să se descurajeze să mai caute mijloace pentru a-și satisface trebuințele în mod independent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
autonomia, nu atât în sensul capacităților care-i permit persoanei să nu fie dependentă, ci o autonomie care-i permite să fie puternică. Din perspectiva politicilor publice, realizarea capacitării persoanelor singure ar putea însemna, sub un anumit aspect, scutirea de intervenție în scopul conferirii de susținere nemijlocită. Rămân de actualitate măsuri de politici pro-active, în sensul oferirii de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
consecințele așteptate ale responsabilității sociale, Jean Elshtain remarcă protejarea vulnerabilității vieții umane și crearea unei societăți mai umane (1991, p. 268). Un aspect controversat îl reprezintă amestecul statului în oferirea unor servicii de îngrijire. Într-o societate de tip socialist, intervenția statului putea fi oricât de mare, până la a degreva familia de cea mai semnificativă pondere a activităților de îngrijire (de pildă, prin înscrierea copiilor în creșe, grădinițe, școli cu program prelungit). Experiența pe care am avut-o în România s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
celorlalți membri ai familiei. Retragerea statului din economie (și din activitățile de îngrijire) înseamnă întoarcerea la o ordine politică și mai patriarhală (M. Miroiu, 2004, p. 181) și sporirea subordonării femeilor în familiile lor. Neintervenției statului îi poate fi complementară intervenția comunității. Prin intermediul participării unor apropiați din comunitate, multe dintre problemele pe care le întâmpină familiile pot găsi strategii de rezolvare adecvate. În comunitate, ca în toate formele de organizare socială, se structurează relații de putere. Normele comune poartă amprenta relațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prevederi explicite, politicile egalității de șanse fiind implicite, corelate strategiei generale. Centrul de greutate al demersului politic, în România, se situează în sfera publică. În Strategia Europeană pentru Egalitatea între sexe, pentru perioada 2001-2005, au fost identificate cinci domenii de intervenție: economie, participare la viața politică, drepturi sociale, viață civică, rolurile diferite ale sexelor și stereotipurile. În documentele Uniunii Europene, egalitatea de șanse este un principiu aplicabil în sferele economică, socială, culturală și familială. Acest principiu este corelat cu principiul nondiscriminării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vizibil Încântat de Încurcătura În care se băgase. Restul asistenței Îi cânta În strună, renunțând, ca Dómine Pérez, la Încercările Împăciuitoriste, În fond savurând dinainte spectacolul, fiindcă dacă don Francisco de Quevedo, chiar abțiguit fiind, era un spadasin de temut, intervenția lui Diego Alatriste ca partener de dans nu lăsa umbră de Îndoială asupra rezultatului. Se puneau rămășaguri câte lovituri de spadă vor apuca să dea străinii, care nu știau cu cine au de-a face. Prin urmare, căpitanul, deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afla dacă mai era cineva la curent și numele celor care ar putea deține detalii despre afacerea atât de compromisă de Diego Alatriste. În ce-l privește, căpitanul rămase stăpân pe sine, nerecunoscând nimic și pe nimeni, și susținu că intervenția lui Guadalmedina fusese Întâmplătoare; deși interlocutorii lui păreau convinși de contrariul. Fără Îndoială, gândi căpitanul, aveau pe cineva la Palatul Regal, care Îi informase de acel du-te-vino al contelui În zorii și În dimineața imediat următoare Înfruntării din fundătură. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scapă nimeni cu lovituri de spadă. Oricum, Alatriste nici nu avea cu ce să le dea. Până și cuțitul de parlagiu i-l luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli ca să-i despartă pe adversari sau ca să-l protejeze pe el, nu se știe prea bine. Și după ce băgă spada În teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
suveran de mersul evenimentelor, În aplauzele unui public entuziasmat de spectacol. Pe don Francisco de Quevedo Îl lăsară să plece din ordinul personal al regelui, căruia pesemne Îi plăcuse ultimul lui sonet. Din cei cinci spadasini, doi scăpară În vălmășagul intervenției, pe unul Îl purtară pe sus fiind rănit destul de grav, iar doi fură arestați odată cu Alatriste și aruncați Într-o celulă de lângă a lui. Plecând cu Saldaña dimineața, căpitanul trecuse prin fața acelei celule. Goală. Contele de Olivares continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
președintele anunțase că avea de gând să-l țină nu peste multă vreme în Parlament, inspirat de raportul comisiei Tismăneanu, care își încheiase activitatea. De când dăduse peste acel forum, Bart îi prinsese gustul și se lansase în tot felul de intervenții și chiar în dispute polemice, utilizând pseudonimele „D’Artagnan” (pentru prieteni) și H2SO4 (pentru adversari). Inevitabil, pe forum se debitau verzi și uscate, vrute și nevrute, idei tendențioase, inepții sau simple injurii, dar tot acolo semnau din când în când opinii pertinente
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]