4,397 matches
-
languros amor. Neofitul a rămas nemișcat și le-a gonit pe femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și luminii. Prin imprudență dacă cădea în ispită, era înjunghiat de un neocor, spiritul nefericitului fiind trimis în infern. Felicitat de neocori pentru alegere, este trimis în înfricoșetoarea ultimă probă, sfinxul acerb care sfâșie un corp omenesc. Rezistând și la această probă, în final participă la fastuos banchet
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Să mă scuze smeriții credincioși ortodocși și sfinții preoți credincioși într-un Iisus, dar această mică sihăstrie, era un loc al dezmățului și orgiei Satanei. Preotul duhovnic Machedon avea treizeci și cinci de ani, iar maicile între douăzeci și cinci și treizeci de ani. Ispitele Domnului și ale Satanei sunt mari. La început au fost mici avansuri și ochiade, după care întâlniri pe ascuns între preot și câte o măicuță. Preotul duhovnic Machedon puse ochii pe Agata de cum veni. -Cum te cheamă fica mea-? -Agata
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chemat, cine i-a invocat, cine a pătruns în neant scoțându-i din somnul de veci. -Părințeilor nu cumva a-ți greșit rețeta aghiezmei, că nu prea a avut efect? -Măria ta, căile Domnului și ale diavolului sunt de nepătruns. Ispite ale Domnului. Multe și nenumărate sunt păcatele noastre-spuse părintele Gherasie decanul de vârstă. -Sfinția ta, doar nu vrei să spui că Dumnezeu l-a trimis pe Satana să ne încerce-spuse iritat contele. -V-am spus Mărite domn, căile Domnului sunt de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
realizator de multe proiecte, cu capacitate de conducere și control. Scopul vieții tale trecute, prezente și viitoare este, aplicarea unei justiții drepte cu respectarea legii, fără violență și discordie, te strădui să-ți cultivi voința și perseverența, spirit luptător cu ispitele și necazul. Ai făcut și fapte bune, dar cu mai multe fapte negative și mare purtător de păcate. Ai trăit un secol și te-ai întors după 239 de ani la reciclare în septembrie 1939. Vei avea încă multe vieți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
magice. Răzbunător, războinic, orgolios, intrigant, violent. Magician, artist, preot. Singuratec, chiar în situația întemeierii familiei, trăia mai mult cu bogății spirituale, decât cu cele materiale. Capacitate artistică. Scopul vieții trecute și viitoare, îmbogățirea spirituală prin întărirea credinței, purificare prin evitarea ispitelor și provocărilor. Ștergerea păcatelor și obținerea mântuirii ca urmare a unei vieți austere, fapte filantropice și de binefacere. Miluirea celor săraci. Viața anterioară ca bărbat a soției tale, a fost de 96 de ani. După 18 ani de la moarte, în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a îmbolnăvit fica cea mică Mădălina, seceta și uscăciunea s-a abătut asupra acelor meleaguri. După cele trei zile de sfințire și tămâiere stafia înlănțuită a apărut din nou, bisându-și tânguirea lugubră. Boierul Mogoșan era disperat, nemaiputând să îndure ispitele și încercările la care era supus. Totuși își păstra calmul, reflectând cu chibzuială și înțelepciune la ceiace are de făcut. Sculându-se în dimineața aceia, observă că pe față și mâini i-au apărut ulcerații circulare, cu diametrul între zece
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Nu e vorba numai de mâncare, ci de o relație fundamentală a omului care e sursa celor mai violente conflicte... Bărbatul și femeia... Adam și Eva... Ce-au făcut ei în Paradis?" Femeia a fost ispitită, mi-a răspuns ea. Ispita a fost șarpele, care a găsit oameni inocenți. Dar noi nu suntem inocenți..." Ba putem fi." "E adevărat, dar, dragul meu, odată inocența pierdută omul nu mai are nici o scuză, el trebuie să lupte și să-și recapete puritatea." "Fecioara
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă și să-l iei prizonier? Ce prostie! E rănit mortal, nu-ți ucide zadarnic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după câteva zile și din nou, în tren, la întoarcere, sub ritmul roților, așezat la geamul aceluiași vagon restaurant, absorbit de peisajul mereu fantastic al munților sub zăpadă, mi-am dat seama că gândul meu rezista, nu era o vagă ispită, nu se clintise de la locul lui, mă copleșea, și că trebuie să-l urmez... Acasă, adică la Sinaia, în singurătatea vilei unde mă retrăsesem, m-am așezat din nou la masă în fața ferestrei și după ce am contemplat câteva minute același
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fereastră. Își luă obiceiul să plece de acasă în fiecare dimineață. Ieșea cu gândul să facă schița vreunui copac, a unei case strâmbe, a unui chip întâlnit în cale. Când începea să se înnopteze, nu făcuse nimic. Cea mai mică ispită, jurnalele, o întâlnire întâmplătoare, vitrinele, căldura cafenelelor, îl prindea, dimpotrivă, cu totul. În fiecare seară se culca cu conștiința încărcată, străduindu-se zadarnic să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în ochii mei, uitându-te prin prisma lor... Vis-a-vis de mine Gîndurile s-au amestecat cu sângele meu, curg prin vene lin, fără by-pass. Sunt conciliante, fără resentimente; construiesc cuvinte despre iubire și viață. La tine sângele este îngroșat de ispite și viclenii; curge atât de greu prin venele pline de incertitudini. Oricât de mult te-ai strădui să le schimbi sensul, niciodată nu vor cunoaște calea cea dreaptă pentru că, din păcate, nu știi să contruiești. Te-ncornorezi cu fel de fel
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
liniștea cândva pierdută și s-o găsesc prin sferele cele înalte. Luptând, s-o cuceresc ca o redută, să o pun lângă virtuțile celelalte. Credința se cucerește prin rugă și semnul crucii pe care-l ridicăm spre cer. Sunt și ispite ce vor să o distrugă; toate acestea, prin post și rugăciune pier. Îți mulțumesc, Doamne, mă simt ca nouă! Curată, trecută prin botezul lui Iisus. Ca un născut, prin salbele de rouă, cu aripile-amândouă, mănalț cât mai sus! Rugăciune Aprind
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n vis o albină, să mă trezească. Să-i spun ispitei: piară! Toamna, e musai, să fiu pregătită de nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor. Iubirea se servește aburită de -atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor ! Iarna, sentimentul în doi e complet. Sunt ca o floare de gheață
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
De- ai fi știut să îi asculți înflorirea, ai fi observat că nu freamătă în zadar. Sunt pe cât de bună, pe atât și exigentă, la mine cuvântul este drept și sfânt. Îmi place să visez, dar sunt cu mintea trează; ispitele, oricând, pot să mi le stăpânesc! Am vrut să știi toate acestea de la mine (că de dușmani, ca fiecare, nu duc lipsă). Eu știu doar atât: sunt sinceră, modestă, optimistă, iar sufletul mi-l îngrijesc și-l slujesc în credință
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
facă-se voia Ta, precum în cer și pe pămînt. 11. Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, 12. și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; 13. și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!" 14. Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15. Dar dacă nu iertați oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
voiesc Eu, ci cum voiești Tu." 40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, și a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! 41. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă." 42. S-a depărtat a doua oară, și S-a rugat, zicînd: "Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zău, Bologa! adăugă peste o clipă, iarăși înviorat. Dacă aș fi nevoit să stau mult în tovărășia lui, m-aș pomeni într-o bună zi că mi-am pierdut și eu toate sentimentele patriotice! ― Sentimentele adevărate trebuie să reziste oricărei ispite! glăsui Apostol apăsat. ― Așa se zice, dar în realitate nimic nu rezistă la infinit! zâmbi Varga. Așa chiar tu mi-ai spus-o odată, într-o discuție, la Budapesta, la unchiul meu, și n-am uitat-o. Picătura de apă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
repede, să se pregătească și să sfârșească. În suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâșietoare, că în fiece clipă amenințau să-i istovească toate izvoarele voinței. Simțea iarăși cum aleargă pe dunga prăpastiei și ispita prăbușirii îl pândea și-l învăluia într-un nour de ceață în care mintea nu mai poate închega nici o hotărâre. De aceea trebuie să se grăbească, trebuie! Pe la mijlocul drumului își aduse aminte că a venit să recunoască frontul, să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că pleacă, făcu doi pași, fără să-și dea seama dacă vrea să-l oprească sau numai să-l petreacă până la poartă. În prag se răzgândi de tot, se închină și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara dosnică... Se simțea atât de sleit de puteri, că, din tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care parcă-l strămutau în trecut. Și vremea trecea peste dânsul, nemăsurată și nepătrunsă, cum trece peste oamenii lecuiți de ispitele fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o voce cunoscută, veselă, puțin prea ascuțită, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol întîi avu impresia că a căzut de pe o culme și se ridică în picioare ca mușcat de șarpe. În stradă, în dreptul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au sădit în inimă iubirea... și din iubirea lor mi-am întruchipat credința... și credința călăuzitoare... și... și... Își ascunse fața în patrafir, în rămășițele mirosului de tămâie, murmurând cuvinte fără șir. Preotul îi mângâie părul umed, îngînînd: ― În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte... Ți-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin Năsăud, serios și impunător, parc-ar fi vorbit cu niște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar și cea mai frumoasă, pentru că ochii lui nu seamănă cu-ai nimănui. Numai alături de el simt că voi putea trece pe poarta veșniciei. Cậtă suferință ascund ochii tăi, Yoane, luminători ai timpului care se atậrnă de suflet și cậte ispite izvorăsc din ei, tậlhari blestemați ai păcatului! Cật de frumoși sunt ei în întunericul nopții, cật de mult mi-e dor de ei în fiecare seară și cậtă tristețe izvorăște din ei! De ce mă doare oare atật de mult tristetea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Își Îngroașă vocea și strigă, făcându-i pe toți să râdă. Și iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac și se duc În lăcaș sfânt ca la mall, cu pofte păgâne În priviri și stomac. Și nu-i mai duce În ispita gâturilor Însetate și roagă acest cinstit cârciumar să mai aducă un rând, că din pământ ne naștem și În pământ ne-om Întoarce, da` numai dacă-om mai găsi locuri de veci În cimitire. Amin, și-un pahar cu vin
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]