5,069 matches
-
mînă. Golfurile, iazurile și fîntînile părăsite din cadrul lagărului de la Lunghua aveau un arsenal de arme și muniții ruginite, abandonate În timpul ostilităților din 1937. Jim se uită printre ierburi la cilindrul ascuțit, presupunînd că apa de flux din canal scosese la iveală un vechi obuz de artilerie sau un proiectil de mortier. Kimura strigă la al doilea soldat care aștepta lîngă sîrma ghimpată. Își goni muștele de pe față și Începu să vorbească obiectului, de parcă i-ar fi șoptit unui copilaș. Îl ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tîrziu, cînd ploaia stătu, stadionul fu luminat de fulgerele unui raid aerian american, ca perdeaua de lumină a unei furtuni În perioada musonilor. CÎnd era copil, adăpostit În dormitorul lui de pe Amherst Avenue, Jim urmărise fulgerele bruște care scoteau la iveală șobolanii prinși În centrul terenului de tenis și la marginile piscinei. Vera era de părere că Dumnezeu face fotografii cu păcatele Shanghai-ului. Strălucirea fără zgomot a raidurilor de noapte, undeva printre bazele navale japoneze de la gurile rîului Yangtze, arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tare, așa că Jim se Întoarse la mașină și Îi ordonă lui Yang să facă un ultim tur al lagărului. Spitalul și cimitirul lagărului dispăruseră, iar locul era un cîmp deschis, plin de cenușă și cărbuni, din care mai ieșeau la iveală cîteva grinzi arse. Mormintele fuseseră nivelate cu grijă, de parcă erau pregătite pentru amenajarea unor terenuri de tenis. Jim merse prin butoaiele goale de benzină, care alimentaseră focul. Se uita printre sîrme la aeroport și la pista de beton care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cap. O fi ketchup-ul opțiunea numărul unu, dar dacă i-ai da și maionezei o șansă, ai vedea că e superioară. —Chiar crezi? Absolut. În următoarele douăzeci de minute Își tot făcură confesiuni legate de snack-uri. Ieși la iveală că amândoi aveau o reală slăbiciune pentru prăjiturile de la supermarket și pentru dulciurile asortate care se vând pe la cinematografe. — Dar de chișcă ce părere ai? Întrebă Sam. Pe Ruby o izbi cuvântul „chișcă“. Tipul chiar se străduia să folosească termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chiloții tanga primiți de la Chanel de Crăciun, pe care scria „Hey, Santa Baby“. Nu, În mod clar nu erau cei tanga. Și-ar fi adus aminte În mod sigur. Îl lăsă să-i desfacă fermoarul de la fustă și ieșiră la iveală niște chiloți crem din dantelă. —Vino. O ducea spre paravan. —Vai, Sam, nu sunt chiar așa de sigură că vreau acolo. Să facă dragoste pe o masă de consult ginecologic o fi fost ideea lui Fi de rai al erotismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de viață ar fi dus cu ea ca mamă. Oricât de mult Își dorea Ruby ca Jill McNulty, Hardacre și Claudia să fie dați În vileag, nu putea să nu se gândească că probabil povestea asta n-o să iasă la iveală niciodată. După ce-și termină cafeaua, se decise s-o sune pe Hannah ca să vadă ce mai face. — Crezi că sunt groaznic de rea pentru nu mai vreau să-l iau pe Alfie Înapoi? Era limpede din vocea ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în umbră, o grămadă de oase devastate. Folosită și abandonată ca un prezervativ. Poate se afla dincolo de ușă, ascunsă în spatele polițiștilor. O aduseseră cu ei pentru recunoaștere. Acum, când ajunsesem aproape de individul acela scârbos de măsliniu, ar fi ieșit la iveală. Mică, fără chip, cu sacul ei de rafie pe cap, și-ar fi întins brațul către mine: el este, arestați-l. Labele ei de gândac traversaseră periferia, urcaseră în cartierele elegante și ajunseseră până la mine. M-ar fi oprit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica un albastru intens. În claritatea aceea totul era extrem de vizibil. Dacă noaptea mă protejase, ziua redându-mă lucrurilor, mă reda mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o în sus de brațe. — Uită-te la mine, te rog, uită-te la mine. Începu să-și desfacă bluza, nasturii ieșeau cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș fi pregătit un corp pentru autopsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să stea pe divan și să-i spun cum stau lucrurile, dar nu credeam să o găsesc atât de dezarmată. A pus prea multe mirodenii în ridicola asta de tocăniță exotică și acum pare pur și simplu mortificată. Dă la iveală o parte a ei pe care o ținea bine ascunsă, poate a înțeles că m-a pierdut. Păcat, putea să se gândească mai devreme. Acum este târziu, aceste atenții neașteptate mă stânjenesc, mă deranjează. Nu e de ajuns un vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lipit câteva șervețele de hârtie. Am făcut greșeala să așez punga sub masă, nu mi-am dat seama ce fac. Italia o trage spre ea. Rețin punga: — Nu-i nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și înfoiată. — E fetiță? Dau din cap cu privirea aplecată spre pâlnia pe care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ați fost acolo. Îl știam pe domnul van Pels. Nu ar fi făcut așa ceva. Dacă ar fi făcut-o, soțul meu mi-ar fi scris despre asta. Acesta e un alt adevăr pe care procesul trebuie să îl scoată la iveală. Dar, deși mărturiile se tot lungeau, nimeni nici măcar nu a menționat numele tatălui meu sau al soțului lui Charlotte, nici măcar numele inventate. Un rabin american, care își petrecuse războiul într-o sinagogă, nu departe de Hollywood, se plângea că piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
movile sticloase la marginea străzilor. Aerul era înghețat și translucid, se izbea de haine, avea o luminozitate ce trecea abia înspre margini într-o ceață moale, acoperind cerul. Strălucirea orbitoare a zăpezii era necruțătoare și hotărâtă să dea totul la iveală, tot ce nu se voia văzut și, în consecință, trebuia ascuns. Faptul că această casă era prost construită, că înseși cărămizile deveneau vizibile ca niște contururi ușoare de sub tapet. Faptul că eram expuși unui mod de viață mai simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca o imensă halcă de pământ din ere străvechi. Rostogoleam bulgărele de gheață și când mă îndreptam înspre școală și, bucuros că nu eram obligat să observ pe nimeni, îl ascundeam în spatele unui zid ca să-l scot din nou la iveală după ore. Dar cu fiecare zi care trecea se făcea tot mai mic și mai rotund, până a devenit transparent cum e cristalul și într-o zi, când mergeam spre casă, a crăpat. Spre deosebire de mine, camarazii mei purtau pantofi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu vazele, ci trebuiau mai întâi transpuse acolo cu ajutorul liniilor acelora mâzgălite pe care le trasa penița mea de oțel. Compunerea mea pentru școală am dus-o la oră în ziua următoare și atunci, pentru prima oară, am dat la iveală o parte din lumea mea ascunsă, pe care o găsisem în volumașul lui Onkel Rodolph. În cartea aia subțire mă simțeam în siguranță față de agresivitatea celor mari, în siguranță față de certurile care lăsau urme ca și vizitele la bunicul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit să se așeze pe canapea când acest nume scoase la iveală, într-o sâmbătă după-amiază, etui-uri din piele, unele de pus pe umăr, carcasa pentru obiectiv, un stativ, un expometru, două aparate de fotografiat, accesorii de întreținere și instrucțiuni de folosire; tata deschisese, cu o uimire de copil pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ancorăm de ceva, sprijinindu-ne în același timp pe cel stâng și ne aplecam capul să putem răscoli cu privirea cât mai de aproape pământul. Ce aveam să descoperim, ce fel de vestigii rătăcite printre frunze și rădăcini, scoase la iveală de ploi, pe jumătate ascunse-n frunziș? Avea să fie un ciob de argilă, a cărui suprafață netezită ar fi amintit de o coajă de copac, o simplă bucată de perete sau parte a unei toarte de vas, îndoită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu o scoarță pietroasă pe partea exterioară și cu retușuri pe margini. După tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență grunjoasă grosolană, o bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe o fâșie de vată, părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci... Pe albul acela am pus și mărgica de sticlă din așezarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aventura călătoriilor pe care le făcuserăm la așezările acelea de demult, nimic despre ploaie și vânt, despre eforturi și intemperii, despre frumusețea copacilor de pe mal, despre privirile dăruite pământului sau apei, despre fericirea când un obiect din trecut ieșea la iveală și, iată, se afla chiar în palma mea. În loc de asta se puteau citi acolo lucruri pe care nu le făcuserăm niciodată. Armin era „cercetătorul incoruptibil“, eu „capul limpede“ al „Two-men Team-ului“, eram lăudați ca niște cercetători ai Antichității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pur și simplu. În vechea cameră de duminică a familiei Rusch se afla o piesă de mobilier care avea un geam curbat de culoarea cenușii și, cu toate astea, dacă apăsai pe un buton începea să se lumineze, scotea la iveală dungi oblice albe și negre; prin învârtirea unui al doilea buton dungile ajungeau să se combine într-o imagine: un teren de fotbal în fața vacarmului dintr-o tribună. Din aparat se auzea vocea reporterului în timpul fluxului și refluxului mulțimii agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără chitanțe și, în timp ce W. își dădea drumul întregii mânii acumulate, zâmbetul mic de pe fața lui Hackler se lăți o idee mai mult și dispăru apoi brusc, iar obrazul neted și îngrijit căzu ca o fațadă. Din spatele acesteia ieși la iveală o furie care îi îngheța trăsăturile, Hackler începu să urle ce-i venea la gură, vorbe pe care alții ar fi trebuit mai întâi să și le formuleze în gând; pleașca asta îi picase pur și simplu lui W. din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nuanță închisă, prinsă cu un ac de aur. Picioarele, pe care le ținea întinse și depărtate mult unul de celălalt, erau vârâte în pantofi maro din piele de căprioară, un model italian, iar faptul că șosetele în carouri ieșeau la iveală de sub tivul pantalonilor era un detaliu care nu-i putea scăpa lui Madame H. Aceasta stătea ca o sculptură pe marginea scaunului și inerția ei îți anula orice speranță că va servi o cafea sau un fursec. Tata era cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nici cuvântul ăsta nu mai conta, cuvântul de la început - acel corp al divinului, compus din literele numelui Său, care ar fi trebuit să fie sanctificat și, abia prin numirea aceluia, creația putea să înflorească și toate fenomenele să iasă la iveală ca să fie percepute -, până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o sârmă, cu o voce de bas de care răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dus să văd o farsă de Brian Rix1, în West End. Mi-a plăcut la nebunie, bineînțeles, cu scene interminabile cu uși care se închideau și se deschideau într-o sincronizare la secundă, bărbați cărora le cădeau pantalonii dând la iveală șosete haioase ținute de jartele, femei blonde cu părul făcut permanent, îmbrăcate în cămășuțe de noapte ca pentru păpuși. Dar nu era verosimil, nici nu era asta intenția, și asta a stricat cumva efectul pentru mine. Nu aș fi ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49. Erau bagajele mele. Tocmai confecționam călușul din fitilul mașinii, când ochii îmi căzură pe volumul cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]