24,388 matches
-
mereu Ascult adesea când se lasă seara Acelaș bucium trist, ce-l îndrăgesc și eu... Când doinele mă-ngână tot mai tragic Cu gândul dus, mereu gândesc la tine Copaci întregi rămas-au făr de ramuri Și pier în cer, izvoare cristaline... De dragul tău, iubit copil al Muzei Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt Despre-un băiet și floarea lui albastră Un geniu trist, al poeziei sfânt... Iar lira mea, cât am să fiu, cânta-va De lacul tău
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
stă vertical plin de răspunsuri fuge fuge nu-l atinge sau atinge-l asumă-ți riscul mai departe valea e adâncă mai departe cântă cântă tu prin stâncă flautu-i departe se aude-n dor pi e-n pacea adâncă tăcerii izvor -------------- imagine: circos-pi-dots Referință Bibliografică: 3.14159265358979323846264338327950288 ... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1107, Anul IV, 11 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
3.14159265358979323846264338327950288 ... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363802_a_365131]
-
triunghiului de aur despre care învățase de curând la desen. Bucuria și sentimentul de adâncă mulțumire sufletească i se citeau pe față și își puseseră amprenta pe întregul lui comportament. De parcă și-ar fi descoperit în propria lui inimă un izvor tainic, tămăduitor, de existența căruia nu știuse nimic înainte. Asemeni copacului vrăjit care își oferea cu dărnicie fructele drumeților osteniți. Cu cât mai darnic, cu atât mai rodnic. Și nu invers! Acum găsea timp liber mai mult ca altădată pentru
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Vino iubite la amiezi Să colindăm pe sub zăpezi Și să-mpărțim iubiri sculptate Pe ramurile înghețate. Eu să-ți fiu fulg la piept de dor, Tu - anotimpul meu izvor, Într-un cuvânt - două ninsori Care se cern din zori în zori. Să vii pe calul tău albastru, Are-n galop un singur astru; (El îi dă forță orbitoare Să mă zărească-n depărtare). Vino să vezi pomii cântând Cu
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
fără umbră de ieri. Ultima oară vorbind de o lumină ce-o toarce lutul prelung din ocarină mi-a spus să nu mă supăr, dar și al nostru-odată a fost ca niciodată... Și a plecat cu el. Brazii șușoteau peste izvor, psalm înalt ce doar odată se îngână: Cel ce o ține de mână e Gabriel - îngerul ei păzitor Referință Bibliografică: DUMITRU ICHIM (Kitchener, Ontario) - ROMANȚĂ PENTRU OCARINĂ / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie
ROMANŢĂ PENTRU OCARINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363830_a_365159]
-
Urmați-L dar, mai mult nici nu vă cer Și duhul pogorându-se din cer A rămas de-atunci deasupra Lui. ................................................. Era un om cu nume mai presus De clipa cea de-a pururi trecătoare, Și astăzi se aud curgând izvoare Când ne vorbește Ioan despre Iisus... Referință Bibliografică: Ioan... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363828_a_365157]
-
e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a stanei privegheate e-o lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate mereu cu toate șoaptele pline - la porțile grele-ale pământului - atotcercetătoare Dumnezeul meu începe din mânăstirea pădurilor - unde cercetează copitele inorogului și solzii orbitori ai lemùrilor - începe din fâlfâirile vultùrilor - din cremenea și fulgerările rodnice ale munților - din copacul
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
vedea, admițând pentru ultima oară concluzii de o exigență legitimă, că țării nu îi este încă bine. Întreaga poezie păunesciană este mai mult decât poezie, fiind sesizabilă, ca parte intrinsecă în istoria română. Deși drumurile ei nu merg uneori la izvoarele și făptuitorii istoriei, poetul este un scriitor de cuvinte ce au dreptate întrucâtva, când uneori cumpăna istoriei și-a pierdut echilibrul, chiar dacă din când în când denunță lipsa echidistanței politice și plutește în tangaj pe valul comunist! Istoria din poezia
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
În blidul niciodată plin, În sângele vărsat pe-ogor, În pruncul smuls de lângă sân, În lacrimile din ulcior, În lama coasei ruptă-n fân, În carnea lemnului ucis, În rodul necules, uscat, În negrul doliului din vis, În piatra de izvor secat, În clopotul a foc bătând, În frunza codrilor de jar, În fumul satelor arzând, În flacăra din felinar, În amăgirea fără leac, În sacrificiul fără sorți, În lumânări fără colac, În cimitire fără morți... În cer, în apă și
ÎN TOT CE FACI ŞI EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363895_a_365224]
-
toate zilele. Doi ani s-au tot străduit constructorii să se lupte cu muntele, ridicând un alt munte din oțel și beton, înalt de peste o sută de metri, în calea apelor ce se tot scurgeau de pe creste, nu numai din izvoarele naturale, ci și din ploile torențiale sau din topirea zăpezilor căzute cu dărnicie în această parte a țării. Lucrarea era numită și „barajul de la Paltinul”, după lacul pe care îl zăgăzuia. Acest baraj schimbase fața muntelui. Nu-i mai găseai
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
ROMÂNE CONTEMPORANE Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Iată că, pentru un om care toată viața și-a dedicat-o slujirii cuvântului - mai întâi rostit în gând și apoi transformat în izvor cu ape limpezi și așternut în pagini de carte, cu intenția vădit clară de a bucura cititorul cu puțină odihnă binemeritată - a sosit vremea să culeagă roadele sârguinței, pe măsura trudei sale. Ajuns deja legendă vie printre net-iști, abordat
MARTOR AUTENTIC LA TRANSFORMĂRILE NECESARE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363884_a_365213]
-
în primul rând, despre o ceremonioasa rememorare, dar, în același timp, este vorba despre demonstrarea faptului că opera lui Panait Istrati trăiește afectiv în inimile oamenilor, că are admiratori capabili de sacrificii pentru a o cinsti, că este un viu izvor de inspirație pentru artiștii plastici. Gravurile lui Vasile Pintea nu sunt - nici nu puteau fi în cazul unui artist autentic - simple ilustrări ale textului istratian. După atente și repetate lecturi, artistul a lăsat să se decanteze impresiile, căutând apoi echivalente
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
în literatura universală tocmai prin corectitudinea oglindirii realității, trăite fără mască. Pe drept cuvânt un critic că Heike Marx scria în “Rheinpfalz”că operele lui Pintea demonstrează triplu: o estetică proprie, o perfecție tehnică mirabila și o extragere din diverse izvoare a gustului sau pentru conținuturile spirituale pline de seva fanteziei creatoare. Iar Gerardo Cossio, în publicația “Vernice di Veneția”, putea vorbi de diafana și delicată sonoritate a operelor (”Venti acquatinte di Pintea”) acestui artist cu simțul arheologiei antice și cu
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
un lac plin cu nuferi unde vede "buzele inimii" ce s-anvrednicit să sărute povara dimineții din plânsul tăcerii, înainte de-a se trezi la viață satul. Înrobit de armonia sunetelor diafane ce se aud prin luminiș de codru, șopot de izvor fermecat, gungurit de turturele, chemări de cuc singuratic, tril de privighetoare ce trezește locatarii din lunca Râului Doamnei, poetul se oprește în marginea drumului în fața Crucii pe care o asemănă cu "tine" - cântec fără de cuvinte. Dacă mă duc în lumea
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
primăverii timpurii. Cititorule, făți timp să pătrunzi în labirintul gândului odihnitor care își găsește alintare când ascultă "oftatul norilor înlăcrimați ce stau închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului" pe lângă care se tot duce-n dor și jele cu lacrimile lui, izvorul fermecat... chemat în albia Râului Doamnei - mamă iubitoare a domniștenilor. Pe lângă cele relatate despre măiestria autorului, înrobit de gândul creator, prof. dr. George Baciu - printre pagini se văd dantelării grafice semnate de maestrul Cucu Ureche, un vizionar de clasă dar
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
granițe, vârsta la care toți suntem frumoși și puri ca o icoană. Copilăria, ca stare sufletească, este o permanență a vieții noastre .Acest adevăr psihologic fundamental este subliniat și de George Călinescu.,, Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre.” 1 Evocarea copilăriei este o temă predilectă în scrierile pentru copii, aceasta dând naștere celor mai cunoscute capodopere din literatura română, dar și din cea universală. Mă încântă tema și voi motiva
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
spune însă mai altfel. Chiotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată, distinsă, într-o gloată''. De copilărie, ca de o vârstă a fericirii, își amintește și Mihai Eminescu: Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-ascult cum apa sună-ncetișor, Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venia adormitor; Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
la Războieni iar Ștefan a trebuit să se retragă spre cetatea Neamțului unde nu a fost primit de mama sa iar Daniil Sihastrul l-a îndemnat să strângă oaste că va învinge. Cernăuți și Hotin se dovedesc a fi două izvoare vii de oameni care-și iubesc țara și sunt gata să moară pentru ea. Oameni cu care pune pe turci pe fugă. A ridicat în semn de mulțumire mănăstirea Voroneț cu hramul sfântului Gheorghe unde prin lucrare dumnezeiască s-a
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363974_a_365303]
-
Autorului Eu din țarina șunt făcut; Cu apă, puls și stropi de soare. Și din senin necunoscut, Gîndiri și verbe, conceput, Căutînd iubirea cu ardoare. Și către soare ochii-ndrept, Și inima de lut palpita. Eu roua și Cuvînt aștept, Izvor din Norul Înțelept, Din Suflul Sfanț care-mi cuvînta. De val, de vînt șunt obosit, Si grea e țină vinovată. Dar stropi din cer în cale-mi vin, Si solii Tăi vin din senin, Senin e-albastrul ce ma poartă
DIN LUT CATRE SOARE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363997_a_365326]
-
care ți-l dorești aproape? Nicidecum! Dragostea este de fapt prezența lui Dumnezeu în viața noastră, este însăși Dumnezeu .“ Dragostea e forță care mișcă Soarele și celelalte stele” (Dante). Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune. Ea este izvorul și sufletul tuturor virtuților pe care le poate avea un om. Este esența creștinismului deoarece toate celelalte trăiesc cu adevarat numai dacă sunt încălzite și stimulate de Dragoste. Cea mai frumoasă oda ce a fost adusă Dragostei creștine și în
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
de păsărele, Iar prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări călătoare Tot așa pe filmul vieții Îmi revăd anii tinereții Și în zori și-n asfințit La Coloana Infinit. Iar la apusul soarelui La Poarta Sărutului Ne țineam gingaș de mână
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
stă sub un motto extrem de grăitor, paradoxal-de-actual, ales de redactorul-șef, marele poet și eseist, Adrian Botez, din opera de gazetar a lui Mihai Eminescu, motto din care desprindem și noi pentru Distinsul Receptor câteva esențiale fraze: «Nu există alt izvor de avuție decât muncă [...] Justiția, subordonată politicii, a devenit o ficțiune. [...] partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale [...]. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
de roboți decât să văd într-una mutre de-idioți? invoc bun-simț - păsări hyperboree - sfinți refuz prostiei iar să-i crească dinți ați sufocat Frumos și Adevăr și Bine turbarea explodează-n om ca și în câine ați infectat păduri - izvor și munți cu monștrii insolenței - șerpi cărunți de când - de unde-atâția demoni primitivi? sub care lespezi lâncezeați - parșivi? religia lui Càin - molimă hidoasă ne-atârnă lepră și ne-a-mpins sub Coasă... ...fără cruțare - Crist va 'tinde braț: „ajunge!” satanic Templul
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
deci - de vreun „bădic Troian”... gândesc - turbat - că din împărăție azi am ajuns - scârboși - păducherie - și cum credința-n soarta de eroi ar ridica iar Neam - măcar din Doi: Adam și Eva-au fost și sunt valahi - mereu deci viu izvor nobleții să-i dezgropi nu-i greu dar crede - crede-n viforoși martiri și-n sfinți în sângele atâtor rânduri de părinți... ....la Gândul Dacic - îngropat în sus de noi zâmbesc ca la-Nviere - după lumi de-apoi... TÂRFA ÎNCHIPUIRII
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
în văpaie - vinuri de beție când se sting în noapte - duhnește-a urgie... părăsind pădurea - turme inorogii au lăsat copacii grei de orologii trec păsări de noapte prin ungherul minții plozii de-ntuneric își ascut iar dinții... suflet singuratic - neguțând izvoare s-a oprit din cântec - și-a-nțeles că moare ...închipuirea-i târfa cu misticele mâini slăvită în muzee - zvârliți-o-acum la câini: a năruit imperii - desparte Sfinții Miri de zei a fost trimisă - blestem pentru-omeniri... ...nu te-mbăta - pribege - cu
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]