5,277 matches
-
Ce avem în fața ochilor? O noapte - cu valoare de simbol - dintre cele multe și efervescente ale orașului Tokyo. În întunericul acesta nutritiv își trăiesc secundele, minutele și orele indivizi ale căror vieți sunt marcate de traume soft: un cântăreț de jazz indecis, o frumoasă tânără mereu adormită, o intelectuală temătoare, o prostituată hăituită de „gangsteri“ chinezi, un salariat corporatist, a cărui viață se reduce la muncă obsesivă și rare - totuși concentrate - răbufniri comportamentale. Ca într-un show multimedia, simțim în pagină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
crima ("Să știi, fă, că te omor/ cînd te prind în dormitor"). Folclorul carceral întreține ficțiunile adolescenței, cultivă universul reveriilor infantile, valorizînd riscul și nesupunerea, precum și speranța devierii destinului îndată după eliberare. Față de folclorul lumii libere, joacă același rol ca jazz-ul față de muzica simfonică: o formă de exprimare a spiritualității unor grupuri marginale, ce valorizează acele lucruri pe care grupurile dominante, la un moment dat, într-o societate le interzic o dată cu arestarea, adică libertatea, dragostea, bunăstarea. Tratarea folclorului penitenciar ca
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un singur zgomot apăsat și anost. Dealurile înalte se înfățișau acoperite de vii și livezi ruginii, iar mai sus, spre coamă și vârf, de păduri desfrunzite. Ca să treacă timpul mai repede și în mod plăcut, deschise radioul. O muzică de jazz inundă cu acorduri pline de tensiune spațiul din interiorul mașinii. Muzica îi amintea de atmosfera încinsă, sufocantă din localurile americane. Îi plăceau totuși acele acorduri zgomotoase, exacerbate; se potriveau cu dorința nestăvilită de mișcare, de căutare, de evadare spre alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în fotoliu, înfofolit în pătură și să privească la televizor pe toate canalele. Imaginea e bună, atrăgătoare, imagine de televizor bine reglat și de satelit de transmisie care parcă s-a oprit exact deasupra lui. Pe canalul trei muzică de jazz. Saxofoniștii sunt negri americani, negri simpatici, siluetele și mișcările lor rapide sunt de invidiat. Fețele radiază de sănătate, de mulțumire, muzicanții se agită în față, își aruncă picioarele înainte, se scutură ca de friguri. Uneori parcă patinează pe gheață, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stare să facă. Siluetele se distingeau cu dificultate, era mult fum acolo și lumină puțină, soliștii și instrumentiștii păreau absorbiți de muzică, nu mai vedeau, nu mai știau pentru ce și pentru cine se agitau atât. Asemănarea între cântăreții de jazz și negrii dansatori din Africa era neîndoielnică, deosebirea una singură: îmbrăcămintea și instrumentele muzicale. Avea impresia că acei negri nu se mai aflau într-un bar american, ci în savanele africane, noaptea, frământând cu picioarele pământul în ritmul dansurilor ancestrale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lat, dar nu vedea pe nimeni. Înaintă câțiva pași în speranța că se va liniști, că aerul proaspăt îi va înviora trupul și mintea. Rafalele de vânt se întețiseră. Pășea prudent și în urechi îi răsunau încă acordurile muzicii de jazz. Îl urmăreau ca o umbră adâncă, ca o femeie seducătoare, ca o nălucă în noapte. Vedea fulgii ușori de nea dansând în ritmul trepidant al mișcărilor de dans. Se gândea că n-ar strica ca în oraș, pe fiecare stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dirijori. Cei "dirijați" lucrau așa până la epuizare. Văzu un restaurant mic, cochet; intră și se așeză la o masă liberă. Se gândi că o cafea fierbinte l-ar încălzi și înviora puțin. Liniștit, preocupat de altceva, uită de muzica de jazz, de saxofoniști și de negri. De cum bău cafeaua și ea un element de exotism cotidian, rătăcit pe meleaguri mai reci -, imaginația începu să lucreze în alt sens și asta îl bucura oarecum. Mai zăbovi câteva minute în restaurant, căldura și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
luat prin surprindere. Clienții localului rămaseră impasibili, nemișcați. Pentru un străin, mai receptiv la ce se întâmplă în jurul lui, din instinct de conservare sau adaptare, cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar el îndrăgea jazz-ul și tam-tam-urile africane, muzica live, le simțea ca o chemare obsesivă, poate o chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un străin, mai receptiv la ce se întâmplă în jurul lui, din instinct de conservare sau adaptare, cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar el îndrăgea jazz-ul și tam-tam-urile africane, muzica live, le simțea ca o chemare obsesivă, poate o chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite. Putea să plece liniștit, nici frigul de afară nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
plece liniștit, nici frigul de afară nu-l mai deprima. În stradă, soarele rotund și palid își trimitea razele timide printre nori o lumină îmbietoare, încât cu pași fragezi și vioi porni spre zona orașului unde era așteptat. Cântăreții de jazz rămăseseră în urma lui; poate la întoarcere, pe o vreme de primăvară adevărată, își va aminti de ei. Oricum, nu-i va uita, deoarece acum făceau parte din el ca un ecou profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii "Doar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unui eu plin de meandre. Nichita Danilov CUPRINS Râul / 5 Bâlciul / 9 Podul de piatră / 13 Calul alb / 20 Furunculul / 23 Discordia / 28 Treceri / 32 Levitația / 35 Urcarea / 38 Greutatea / 41 Stadionul / 45 Audioviziune / 49 Casa somnului / 55 Cântăreții de jazz / 58 Turiștii / 63 Ștrandul / 66 Așteptarea / 69 Vacarm de familie / 73 Trandafirii galbeni / 79 Perpetuum mobile / 83 Alias / 86 Câinele / 91 Casa natală / 97 Copacul / 101 Casa veche / 106 Aviatorul / 111 Călătoria / 115 Șezlongul / 119 Despre Ștefan Amariței și podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Faptul că arta sonoră este un organism viu, în continuă transformare, ce a suportat modificări radicale în ultimele decenii, impune educatorului contactul permanent cu ultimele cercetări în domeniul dar și deschiderea către fenomenele muzicale contemporane de largă răspândire: muzica ușoară, jazz-ul, muzica de advertising, genurile de divertisment. Pe de altă parte contactul permanent al elevului cu ultimele apariții pe piața muzicală, receptivitatea acestuia la arta sonoră, prezintă riscul asimilării unor non-valori, a unor false modele estetice, a uniformizării. Așadar scopul
Conceptul de interdisciplinaritate şi Educaţia muzicală. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antoaneta-Ioana Luchian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1347]
-
United Airlines s-a oferit să-i plătească lui Carroll chitara distrusă, dar cântărețul a respins oferta și a sugerat că banii ar putea ajunge la o organizație caritabilă. De ei a beneficiat, în cele din urmă, un institut de jazz. Carroll s-a ținut de cuvânt: în august 2009 a încărcat pe Internet al doilea cântec, care a strâns peste 1,2 milioane de vizionări pe YouTube până în aprilie 2011. În al treilea cântec, postat în martie 2010, a avut
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
supunându-se acelorași reguli, sau, mai bine, aceleiași lipse de reguli, ca și celelalte genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și reactualizării clasicilor, încât la Londra Hamlet se joacă în haine de stradă și cu muzică de jazz. Este un teatru creativ, descătușat, improvizat, frenetic, luând forma expresionismului, a suprarealismului, a existențialismului. Acum „teatrul este al actorului, el e regele scenei”, așa cum arată Tairov (1885 - 1950), regizor și teoretician de teatru rus. Se redescoperă simbolul și sugestia în
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
exclude în nici un fel polivalența unora dintre ele; cu condiția ca polivalența să nu fie înțeleasă scuzați barbarismul! ca o totovalență. De ce să nu ne închipuim că într-o MJC se întâlnesc regulat responsabilii grupului de cercetași, ai clubului de jazz, ai echipei de baschet, ai tinerilor comuniști etc., ai căror membri și aderenți ocupă același teritoriu? Scopurile, metodele și ideologiile lor sunt atât de diferite încât trebuie să se ignore? Sau pot admite că acestea implică existența lor laolaltă? Oamenii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
elve țieni, mexicani, africani, români etc., există niște cursuri intensive de limbă italiană și apoi încep orele de curs propriu-zise, într-o atmosferă de totală fraternitate. Aici sunt cursuri de olărit, de Ev Mediu, de ikebana, de patiser, poți asculta jazz în Piața Italiei, sunt cântăreți ambulanți însoțiți de un cățel care poartă o pălărie pentru colectarea banilor; centrul orașului este în vârful unui munte și, pentru a micșora efortul oamenilor, sunt multe scări rulante în loc de trotuare. Aici este o lume
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie, alt principiu al scrisului lui Pinter e muzica: Nu știu cum influențează muzica scrisul, dar pentru mine e foarte importantă, atât jazzul cât și muzica clasică. Scriind simt constant un soi de muzică, ceva diferit de o simplă influență. (Playwrights at Work, editat de George Plimpton, 2000) În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
problema mea e mai degrabă "iese poemul?", "e aceasta cu adevărat poezie?" Muzica nu poate lipsi, și cred că ai dreptate, poemele mele sunt liniștitoare, chiar adormitoare uneori. Ce mi-ar mai plăcea să scriu în ritmuri mai alerte, de jazz, dar ce să fac dacă urechea mea naivă percepe mai degrabă melodia, cântecul? LV. Cum ți se pare reacția criticii la poezia ta? Ce critici îți plac? Cei clari ori cei sofisticați, savanții abordării? Fiindcă prea puțini critici știu îmbina
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de George Muntean în ediția citată. Accentul principal cade pe activitatea ziaristului. Despre poet este de reținut această frumoasă frază : "Frate bun, în dubla lui înfățișare lirică, al lui Guillaume Apollinaire, Ion Vinea a sunat din talgere în orchestra de jazz a modernismului românesc, dar a mângâiat, în ascuns, cu un arcuș fermecat, coarde lungi de violoncel." În trei articole subtil-spirituale și superiorironice, ceea ce nu le împiedică să fie grave în substanță (Un moment al liricii noastre, publicat în "Timpul" din
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
milioane de lucruri" care să te distreze, te simți prins într-un "vârtej", nici n-ai când să-ți recapeți răsuflarea. Sunt mii de spectacole, "mii de petreceri, mii de cârciumi unde te poți duce". Pretutindeni sunt organizate concerte de jazz. Strălucitoarele trupe de balet rusești uluiesc spectatorii, "într-o atmosferă deopotrivă mistică și degajată". Joséphine Baker, vedeta de culoare a spectacolelor de revistă, face mulțimile să se îmbulzească, unduindu-se pe scenă aproape goală, cu un mănunchi de banane în jurul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comis împreună o crimă sau am fi traversat pe jos deșertul Sahara..". Începând din acea zi, Simone, singură sau însoțită de verișoara sa Madeleine, se apucă să frecventeze pe ascuns "locurile rău famate". Se lasă legănată de muzica orchestrelor de jazz, amețită de băuturile gin fizz. Tânăra își dă frâu liber, se dezlănțuie, face "orice". Dansează, vorbește tare, îi șicanează și-i apostrofează pe obișnuiții localurilor, dându-se, din distracție, când drept model, când drept prostituată. Tânăra burgheză împinge chiar îndrăzneala
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuvintele acelea înlocuite de bine, de rău cu muzică". Cum putea cinematograful să-i facă pe oameni să viseze, când doar o "tăcere plină de gesticulări [...] sosește în cutii din California"? Totul se schimbă începând din 1927, anul Cântărețului de jazz, primul film sonor. Redobândindu-și vocile, eroii își recapătă credibilitatea. Sonorul pune capăt gesticulațiilor exagerate, posturilor teatrale. Cinematograful devine mai realist, mai psihologic. În mod constant, tehnica se îmbunătățește, iar structurile de producție se concentrează. Curând, cinematograful devine într-adevăr
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și a puritanismului moral. Este vorba de cei numiți swing și zazous, tineri de 17-18 ani care se îmbracă într-un mod excentric veste și păr lung, pantaloni scurți și strâmți, încălțări cu talpa groasă și care dansează pe muzică jazz, frecventează cafenelele și dancing-urile, nesocotind reglementările în vigoare. Aceștia flirtează, nu încape nicio îndoială, cu excepția cazului când nu afișează moravuri încă și mai deșucheate. Oricum, atitudinea lor este criticată vehement de presa vichistă și de o mare parte a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fier sunt înlocuite cu fotolii adânci; acum aici se cântă In the Mood de Glenn Miller, melodia verii 1944. Civilii și soldații în permisie dansează deopotrivă swing, slow și dansuri câmpenești. Refrenele balurilor se împletesc cu muzica pick-up-urilor eliberatorilor, în vreme ce jazz-ul american fraternizează cu cel francez. În formația Hot-Club de France, Claude Luter și Boris Vian sărbătoresc eliberarea prin sunete de clarinet și trompetă. La Roulotte, un cabaret din Piața Pigalle, negrii aplaudă un chitarist țigan, Django Reinhardt. La Olympia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]