5,826 matches
-
el, și peste ea. Ciudatul sentiment că nici nu fusese timp. Sau tot ce fusese se mistuise, se amestecase, se revărsase acum ca dintr-un sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de câteva minute avea să ne facă bine. Soarele strălucea și, deși aerul se simțea rece, era, cel puțin, mai proaspăt decât în canal, în ciuda gazelor de eșapament de pe Pentonville Road. Am luat-o încet către Islington, pe lângă locul de joacă plin de copilași care urlau și mame care tot fumau și se priveau în gol, cu tristețe, pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă juca cu ele. Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în fiecare dupăamiază. Îmi aduc aminte despre acest copac ca despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de prietenii de joacă. La umbra lui, bunicul îmi spunea povești în liniștea serii. Acest stejar mi-a fost de-a lungul timpului loc de joacă, adăpost, refugiu. Coroana sa stăpânește și astăzi întregul sat ca un semn de statornicie.
Stejarul amintirilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de prietenii de joacă. La umbra lui, bunicul îmi spunea povești în liniștea serii. Acest stejar mi-a fost de-a lungul timpului loc de joacă, adăpost, refugiu. Coroana sa stăpânește și astăzi întregul sat ca un semn de statornicie.
Stejarul amintirilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
persoane care sunt ca tine, care au același mod de a gândi, aceleași visuri și speranțe, în ochii cărora vezi sinceritate, bunătate, spirit de sacrificiu. Ne-am mutat într un cartier nou, departe de cei cunoscuți și de prietenii de joacă. Mă simțeam singură, dezamăgită de decizia părinților. Universul meu se făcuse mic și camerele apartamentului, deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
ale naturii. Vara e ca o bucurie imensă pe care o resimte orice copil când are satisfacția lucrului împlinit, a mulțumirii de sine, când și-a atins cu tenacitate scopul oricât de mărunt: fie că a ieșit cu prietenii la joacă în parc sau c-a primit jucăria mult dorită ori că i se-ngăduie un cățeluș în aș ternut. E veselia revederii părinților sau bunicilor, călătoriile în familie care pot însemna doar drumeții în natură. Dar copilăria nu e doar
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se înalță în văzduh animând cel mai sălbatic anotimp. Pentru o viață de copil, iarna poate însemna timpul durerii intense când guturaiul sau febra ne ceartă că
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
e că eu sunt tatăl. Am drepturi asupra placentei ăleia. Presupun că da. Hugo fusese mai mult decât fericit să renunțe la acest drept. —Oricum. Jake și-a terminat laptele, s-a prelins de pe scaun, apoi l-a pocnit în joacă pe umăr pe Hugo. —Trebuie să mă car. Ne mai vedem, Yogi. —Numele meu e Hugo. Hugo a tresărit din cauza violenței loviturii. Nu și dacă te văd eu primul, a murmurat el cu dinții strânși. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe timp de vară - am putea să instalăm un bar de șampanie. Ba chiar și un cort de petrecere. —Maică-ta moare de nerăbdare să-și cumpere o pălărie, a chicotit tatăl lui Alice. Soția lui l-a bătut, în joacă, pe mână. —Șșșșșșș. Da’ vorbind serios, a continuat ea uitându-se la Jake și la Alice, sunt sigură că preotul de la biserica St. Enodoc ar fi încântat să se ocupe de slujbă. În fond, acolo a fost botezată și Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
complet organică. Abia așteptăm ca Ro să treacă pe alimente solide, nu-i așa, Al? O să aibă o mâncare absolut fantastică. —Așa e. Alice s-a uitat la sferele verzi din farfuria ei. Sau, mai curând, la fostul disc de joacă care îi servea de farfurie. Culesul verzei pe un ger de crăpau pietrele fusese ceva înfiorător. Mai ales atunci când te mai gândeai și la modul în care fusese crescută varza cu pricina. Varza ați plantat-o chiar voi? Ce inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am făcut cu viața mea? Hugo și-a spus că toanele Laurei erau mai variate decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja să se usuce, iar expresia furioasă de pe chip să se îndulcească. Știi, uneori îmi vine să-l omor, a spus ea cu o voce scăzută, adresându-se podelei din marmură a bucătăriei. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trup, că era Hugo. Și chiar el era. —Alice. Slavă Domnului că ești acolo. Crezi c-ai putea... — Sigur, a răspuns ea zâmbind, când Hugo a terminat de explicat. Alice nu mai zâmbea acum. Unde naiba era Hugo? Locul de joacă se golea de oameni. Pe măsură ce soarele dispărea, încet, de pe cerul de primăvară timpurie, ultimele mame și-au pus bebelușii în cărucioare. De pe bancă, Alice le-a urmărit cum au plecat către stâlpii de iluminat care se aprindeau în capătul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu hărțuiala. Cel mai greu Îmi era Însă să mă prefac că nu existau, așa cum făceau toți cei din jur, chiar și copiii de la bloc, care știau de omul Negru. În Șaman 17 vacanțele de vară, după ce ne săturam de joacă la DĂrâmături - unde se Începuse cu ani În urmă o construcție care nu se mai termina niciodată - ne adunam În fața blocului și ne jucam de-a omul Negru, În așteptarea strigătelor inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
seamănĂ, privite la microscop, cu niște sori liniștiți, plutind solitari Într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgĂtor decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al Întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu îmi era însă să mă prefac că nu existau, așa cum făceau toți cei din jur, chiar și copiii de la bloc, care știau de omul Negru. În vacanțele de vară, după ce ne săturam de joacă la Dărâmături - unde se începuse cu ani în urmă o construcție care nu se mai termina niciodată - ne adunam în fața blocului și ne jucam de-a omul Negru, în așteptarea strigătelor inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
seamănă, privite la microscop, cu niște sori liniștiți, plutind solitari într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgător decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întrebă. Nu. E tare cuminte, răspunse bătrânul. După care, adaugă: numai, dacă-i pui mâna pe coadă, se supără și latră, ferinduși-o. Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă dezmierdat, angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și lungă, alunecându-i pe margini. Bubu Întinse mâna, cu siguranță, și-ncercă să-i acopere pulpele ademenitoare. Ea glumi, așezându
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe poarta opusă părții de curte prin care intraseră, mai devreme, Aura cu Aristotel. Are ore, Îi explică, ea, la universitatea Spiru Haret. Și acolo nu poate Încăpea nici o secundă, măcar, de Întârziere. Iar copilul? Princhidelul are programul său, de joacă, la bunica. După ce rămaseră singuri, ea Îl invită la masă. Se așezară, unul În fața celuilalt; serviră, ambii, și de unele și de altele; se ospătară În regulă, ca niște autentici amici, de când lumea. Aura se retrase, apoi, pe scrânciobul - leagăn
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fiecare, unde crede că e potrivit, se așează, și așteaptă. Gonașii vor veni din față. Aveți grijă, numai, cum trageți. Că aici este și foarte mult vânat mare. Și, la acela, se dă cu breneche. Cu alea nu-i de joacă. Nu-i, desigur, i se răspunde. Bine. Gata. Ne-am Înțeles. Sună din corn. Gonașii aud. Pornesc. Hărmălaia ar scula și un mort, din raclă, dacă ar fi, pe-aici, dară, mite, pe sărmanul vânat, pe care, cei șase, Îl
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu mi-a spus povești <victor50>: am avut o prietenă <maya>: chiar? <victor50>: cum altfel? hei, am fost și eu tinar! <victor50>: și nu întotdeauna urit <maya>: <victor50>: ea era orfana. Nu ii spusese nimeni povești <victor50>: mai mult în joacă, am inceput să îi spun eu <maya>: chiar? <victor50>: da. Trei ani! În fiecare zi una. Poate peste 1001 <maya>: și nu te-a iubit? <victor50>: ba da <maya>: unde este acuma? <victor50>: asta e o altă poveste <victor50>: trebuie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii lor semeni. Bunica mai bine și-ar fi adus aminte de tinerețea ei, În care avusese o iubire vinovată, aflase ceva Thomas, dar, cum spusele acesteia erau doar scurte izbucniri - mai mult un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dus de vînt, cuprindea o rafinărie, pe urmă un oraș, o cazarmă, un depozit de armament, mai multe, ce ar fi explodat nimicitor, speriindu-i pe cei doi bărbați importanți, care, instinctiv, ar fi apăsat pe butoanele valizelor, desăvîrșind nesăbuita joacă a Antoniei cu oglinjoara pudrierei În apropierea unei bălți de păcură. Antoniei era bine să i se ia cu totul poșetuța și să i se spună să mai tacă din gură, să nu mai tot strige, cum i se năzărea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui a mai coborât o persoană. De când a rămas cu acest handicap, învățase o groază de lucruri care-l ajutau să facă față unor situații speciale. „Este copil!” a exclamat el în gând. „Se grăbește. Oare se duce undeva la joacă ori a întârziat la școală? Nu este obligatoriu... Poate l-a trimis mama lui să ia pâine ori să cumpere altceva...”. Încercând săși imagineze cam ce vârstă are copilul și ce preocupări l-au ademenit să iasă din casă, întinse
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cât mai convingătoare. - Nu glumesc! Fii atent! La al doilea bloc, după ultima scară, virezi stânga și intrăm în spatele lui. Este o parcare acolo. - Perfect! Mulțumesc pentru grijă! În stradă, așa aglomerată cum observ că este, cu mulți copii la joacă, este Marian Malciu posibil să o găsesc zgâriată, lovită... Mai știi? Dar în parcare nu sunt copii care se joacă? - Nu! Acolo nu au voie chiar deloc. Sunt câțiva posesori de mașini foarte hotărâți și severi, care au luat atitudine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]