8,051 matches
-
-și prea tare picioarele. Câinele, Blackie-doi, ieși legat cu lanțul lui și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și totuși, în mod sigur, empatia față de Mark nu excludea o preocupare mai largă. Poate că știința nu se sfârșise încă. Rămase tăcut cât putu de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a întâmplat acolo. Nu putea reconstitui cu exactitate nici măcar una dintre particularitățile Barbarei Gillespie, iar trăsăturile cu atât mai puțin. Și totuși nu se putea abține să nu invoce amintiri recuperate cu ea, toateatât de detaliate încât ar fi putut jura că erau date documentate. Ce știa despre viața propriei lui soții? Cine era ea când nu era soția lui? Porni spre casă cu mașina, printre clădirile acoperite cu zăpadă. Cele două biserici coloniale îl linișteau întotdeauna. Trecu de curba lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru anchetă. Bărbatul lucra la abatorul Lexington și se numea Duane Cain. Știam eu. Jegul ăla nenorocit, strigă Karin către televizor. Bonnie, care stătea lângă Mark, în cealaltă parte, clătină din cap. N-are cum să fie așa. Mi-au jurat că altcineva a fost de vină. Mark stătea țeapăn, un cadavru deja. Ei m-au scos de pe șosea. Găină cap de capră. M-au lăsat să mor. Măcar acum știu, în sfârșit, că am murit. Karin își aruncă haina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aibă ce să-i ofere acum. Știe ce preț va plăti pentru darul ăsta; o va cunoaște și se va spăla pe mâini de soarta ei. Și celălalt bărbat la fel. Îi va pierde pe amândoi - tot ceea ce-și jurase să obțină. Dar îi poate oferi lui Daniel ceva mult mai valoros decât ea. Își petrece ziua pregătindu-i un festin vegetarian: seitan cu broccoli și migdale, skordalia și chutney cu coriandru. Chiar și budincă de orez cu tahini, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bună despre sânge, familie, despre cum până și păsările au grijă unele de altele. Ne-a speriat pe amândoi de ne-am căcat pe noi. Ne-a strâns pe amândoi până a început să ne doară, ne-a pus să jurăm. „Dacă vreodată se întâmplă ceva - și o să se întâmple -, niciodată, niciodată să nu-l lăsați baltă pe celălalt.“ Aceste ultime cuvinte sunt atât de înghițite, că Weber trebuie să le completeze. Apoi ea își mută privirea, puternică din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a încetinit asta ritmul natural al nașterii. I-am spus cum e timpul la Fribourg, cum m-am plimbat o dată cu bibliomobilul prin biblioteca subterană, cum l-am văzut zilele trecute pe un prieten din România plimbându-se pe Route du Jura și am aflat apoi (de la Bogdan Diaconescu, care e asistent la sanscrită) că murise de o săptămână. I-am spus cât de important e să faci gimnastică până să naști și în ce măsură fiecare fibră musculară tonifiată îți salvează un neuron
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
sfinților este statornică, dezinteresată și curată. Dacă așa zișii prieteni ne sunt aproape numai când o ducem bine, ne aflăm pe o treaptă socială mai înaltă și suntem sănătoși, când nu le mai avem pe acestea, cei care s-au jurat că țin la noi, ne părăsesc. Prietenia cu Sfinții și ocrotirea lor o simțim mai ales când suntem bolnavi, marginalizați și în diferite necazuri și strâmtorări. Această prietenie, spre deosebire de prima, este netrecătoare și aducătoare de nenumărate bucurii. Majoritarea dintre noi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
încălzește, sufletul tresare și-mi aduce aminte cu drag de trecutul nostru glorios al marilor călugări cărturari care au adus faimă culturii noastre românești, atât în veacurile XVI-XVII, și au rămas până astăzi peste veacuri un imbold nouă celor care jurăm să fim vrednici urmași, că vom păstra cu sfințenie vestigiile sfinte, ale culturii neamului nostru românesc. În țara noastră fiecare colț este îndrăgit de noi fii săi, și vom ridica tot mai sus prestigiul culturii și a neamului nostru. Recunoștință
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
acolo? zic. — Ei, am o hartă, zice. — O hartă? zic. — Sigur că da, am o hartă care-mi arată tot. O iau cu mine de fiecare dată cînd vin aici, zice. Dumnezeule mare! zicînd asta scoate harta din buzunar, vă jur, avea Într-adevăr o hartă - spusese adevărul - o hartă mare cu toată zona aia Împuțită și cu toate drumurile Însemnate. Adică East New York și Canarsie și Flatbush, Bensonhurst, South Brooklyn, Heights, Bay Ridge, Greenpernt - toată zona blestemată așternută pe hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e În partea aia? — Nu, mamă, e În partea cealaltă. Te-ai Întors cu spatele. E chiar În partea cealaltă: e acolo. Cum? În partea cealaltă? Păi cum, măi băiete, nu se poate... Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu stai chiar la un pas de el! Cum de-oi fi ajuns Într-un loc ca ăsta?! Ia, ascultă... Doamne... ai auzit? Cred c-o fi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin minte, cum n-am văzut În viața mea“ - zice - „și nu știi niciodată la ce te poți aștepta. Ascultă, Într-o noapte“ - a zis - „a-nceput să strige și să bată cîmpii despre Lydia. Să vezi“ - zice Ambrose - „se jura că s-a Întors de pe lumea cealaltă ca să-l pedepsească pentru felul cum trăise. «Uite-o! Uite-o!» - urla, « Uite! Acolo!... N-o vezi?»— și-mi tot arăta prin Încăpere, și-apoi a zis că se uită la el peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor! ...Alo, cu tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano! Sau ești geloasă pe careva? Gelozia (vorbește leneș, peltic: Cu mine vorbești, babo? Jură-te! Nici tu nu te uiți la mine decât atunci când ai nevoie de ceva, știu eu... Lăcomia: Nu fi proastă, graso! Spune mai bine cum îi faci pe oameni să se închine la zmei. Gelozia: Simplu: îi învăț să n-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să stau de vorbă cu zmeii. Dar cum puteam să stau de vorbă cu ei când mie îmi venea să-i zgârii?! Nu-i bine ce-am făcut. Nu sunt un jurnalist matur, sunt un jurnalist cam necopt. Pe viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră, împreună cu „puișorii” ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Blayney: - Nu prea cred că se află vreun viitor venusian printre cei din grupul ăsta al tău, spuse el. Bărbatul care devenise egalul unui rege, se încruntă spre prizonier. - Asta este o încercare de discreditare față de niște bărbați care au jurat să-și facă datoria atunci când li se cere de către un comandant autorizat? Gosseyn privi în sus spre fața aspră, încruntată a celuilalt și clătină din cap. - La un anumit nivel, spuse el, Semantica Generală recunoaște atotputernicia legii într-o societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ar trebui să lupți doctrinar, să te iei la trântă cu Keynes și să dai cu el de pământ în numele lui Hayek, a lui Milton Friedman. Nu ar fi vremea să-l iei în serios pe Popper, pe Besançon, să juri cu mâna pe cărțile comunistului pocăit Hobsbawm și pe cele ale liberalului din moși-strămoși care este dumnealui Richard Rorty, să spui celor care vor să te asculte că reforma gradual-timidă și-a trăit traiul; timp în care să ascunzi, ca
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dacă faceți după cuvântul acesta, vor intra pe porțile acestei case regi care vor sta pe tronul lui David în care și călare pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor. Dar dacă nu veți face după aceste cuvinte, mă jur pe mine însumi - oracolul Domnului - casa aceasta va deveni un pustiu›” (Ier 22,3-5). «Eu (zeul Haddu) nu-ți cer nimic (Zimri-Lim). Când cineva oprimat se îndreaptă spre tine, să fii gata să-i faci judecată. Iată ce îți cer
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în fâscioare (IV, 47). Când regele Sciților este bolnav el cheamă la dânsul trei din cei mai vestiți vrăjitori care aruncă sorții după metoadă arătată. De obicei după ce i-au aruncat, ei arată pe unul din compatrioții lor, care, după ce juraseră pe vatra regelui, își călcase jurământul, cauză care adusese boala. Trebuie știut că la Sciți este obiceiul de a face jurământul cel mai sacru «pe vatra regească.» Cel acuzat este adus. Dacă neagă să fi comis un asemenea sperjur, se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nici să-și spele mâinile în ele.» O urmă despre această închinare se vede în obiceiul dac «de a nu întreprinde un război înainte de a fi luat apă în gură din Istru, în chip de vin sfânt, și a fi jurat că nu se vor întoarce în țară decât după ce vor fi tăiat pe dușmani». Oare să nu fi rămas de la acel obicei dacic zicătoarea și blestemul poporan al Românilor: «bată-te Dunărea,» deoarece numai Dunărea apare în mintea poporului nostru
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
predomni până și asupra celor mai puternice inteligenți. Traian acuma ardea de dorința de a pedepsi pe Daci și pe regele lor pentru necredința cu care ei se purtaseră, pentru călcarea păcii jurate, și de aceea îl și auzeau adeseori jurându-se: «așa cum vreau eu să reduc Dacia în provincie romană». Marea inimă a lui Traian învinsese marea lui minte și neprecugetat, ascultând numai de o pornire pătimașă, pleca el la cucerirea Daciei. Depășirea imperiului roman peste linia sa firească de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună prea multă rezistență. Acum fluxul vieții lui imaginare era întrerupt de cîte trei sau patru orgasme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la loc să văd cum o fac. Păreau atît de umani. Mult mai umani decît lebedele. Thaw rămase nemișcat o clipă, apoi strigă cît îl ținură puterile: — Jur pe Dumnezeu că n-o să doresc nici o altă ființă omenească toată viața! Jur pe Dumnezeu că... Se opri. Un cuvînt dintr-o lecție recentă de botanică îi intrase în cap... — Aș dori să mă autofertilizez! O, Doamne, Creatorule, Sprijinitor al Cerului și Iadului, fă în așa fel încît să mă autofertilizez! Dacă exiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din mătase neagră printre hainele din dreapta? strigă Drummond. Da. — Adă-l aici și nu atinge nimic altceva. Thaw se întoarse în haosul din bucătărie. — Scuze, spuse Drummond, ar fi trebuit să-l iau eu, dar mama m-a pus să jur că nu intru în dormitorul ei. îmbracă-te în el. E bun pe post de robă. — Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apăru, stînd pe o canapea de piele sub o hartă imensă a orașului. își ținea mîinile împreunate între genunchi și privi camera cu gravitate înainte de a vorbi. — Salut. Nu mulți dintre dumneavoastră m-au văzut în acest mod, și vă jur că regret că apar acum. Un primar este un servitor public, și un bun servitor nu trebuie să intre de-a dreptul în livingul în care familia se bucură de o seară în fața televizorului sau se plînge de greutățile slujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub scara principală o să vezi o ușă. Dincolo de ușă o scară mai mică, urci două etaje și ajungi la șase metri de apartamentul meu. Poate vei fi în siguranță acolo. dar nu pot să jur. Din clipa asta ești liber. Mult noroc! Imediat ce-l eliberă fata urcă în fugă scara. Mușchii lui Gosseyn erau atât de anchilozați, încât se împiedica îngrozitor de fiecare treaptă. Însă indicațiile fetei se dovediră exacte. În momentul în care ajunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]