179,812 matches
-
III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram. Rătăcitoare ginți se Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să tacă Și volburi spumegând să se ridice
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
trimiterile fulgerătoare la un autor, o operă sau un personaj din cultura și literatura Europei, am spune că Viața pe un peron n-a fost numai un titlu de roman (eseistic, modern), ci chiar narațiunea biografiei sale. El a trăit, lasă a se Înțelege, din aceste convorbiri, ca să-și povestească viața (desigur, prin cărți!). Nu zicea scriind premiatul cu Nobel (În 1982 ) G. G. Marquez În 2002, că Vivir para contaria (trad. În l. română, În 2004) de către Tudora Șandru Mehedinți
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Ion Iovan "12 februarie. Mă las pus la masă de grobianul Costea Bratu, nefiresc de spilcuit, cu șuvițele de păr bine întinse pe chelie, vesel și vorbăreț. Se poartă din ce în ce mai lejer cu mine, il ne se mouche pas du coude. Teribil acest parvenit sadea, fără principii
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
la maniere - dar numai ironie, aproape silă în privirea lui. Trebuie să reziste însă în lume, să ascensioneze. În sfârșit, găsește momentul, se apleacă peste masă și mă întreabă aproape șoptit: sunteți unul din masonii noștri, nu? Da' de unde, răspund, lăsându-mă pe spate. Se retrage și el, rânjind - experiența de viață îi spune că suspectul într-o chestie rușinoasă neagă întotdeauna; și asta îl descoperă ca făptaș. Mulțumit de manevră, se repede asupra peștelui; mânuie cuțitul într-un mod absolut
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
izbutește să-l înlocuiască pe vigurosul Pandele Iancu din marile arendășii ale județului. De atunci e un câștigător, folosind când intriga, când duplicitatea pentru a parveni - dar loviturile îi reușesc mai ales datorită unei inteligente tactici: aceea de a se lăsa mereu subestimat. * "24 ianuarie. Întâlnesc în capul Podului pe Brederode; fanfaronul e în ținută, dar miroase ca o damă ieftină. Mă îmbrățișează afabil, însă îl cunosc bine, e un parșiv. Zice că vrea să combinăm din nou împreună, îl ascult
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
îl disprețuiește pentru primitivismul lui, pe celălalt pentru amatorismul cu care face agricultură, inclusiv pentru bietul cârd de curcani cu care vrea să concureze spița galică din marea lui crescătorie. Cunoscut și ca iscusit vânător de dropii, Gogu Ionescu își lasă impozantele case din Herăstrău și vine în ținut doar pentru performanțe cinegetice și pentru controlarea oamenilor lăsați în administrarea județului. Aceștia funcționează împreună ca o rețea, fiindu-i fideli din teamă și interes. Se va dovedi, în cariera lui ulterioară
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
de curcani cu care vrea să concureze spița galică din marea lui crescătorie. Cunoscut și ca iscusit vânător de dropii, Gogu Ionescu își lasă impozantele case din Herăstrău și vine în ținut doar pentru performanțe cinegetice și pentru controlarea oamenilor lăsați în administrarea județului. Aceștia funcționează împreună ca o rețea, fiindu-i fideli din teamă și interes. Se va dovedi, în cariera lui ulterioară, un maestru al acestei stratageme politice. * "17 februarie. După dejun fac o plimbare afară din cartier. O
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
deosebesc foarte puțin; este banală și Întâmplătoare Împrejurarea că tu ești cititorul acestor Încercări, iar eu sunt cel care le-a compus...” Dincolo de lacrima nevăzutului crez, iertăciune! Enoriaș al tăcerii prin Cântec („Taci și nu te măsura pe tine Însuți!”), las cu bună știință deșertăciunea să mă cutreiere... Cum altfel aș putea străbate de unul singur oceanul mirării, când, iată, vă rog din răsputeri și vă Îndemn sfielnic, precum o făcea ieri, Ioan cel Pitic: „Luați aripi de foc și veniți
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
cu smerenie, ca mâine vei muri sub povara cuvântului tandru! Apoi, fumul ecoului se va risipi pe dealuri și munți, cuprins de o beție a Dunării, iar colindătorii din Sărăcani vor trece În somn linia de dor a pâinii... Mă las În voia somnului, trișat de zefirul de miazăzi. Numai așa voi Înțelege alfabetul secret al muririi În doi și amânarul de iasca ai iubirii pierdute... Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc Într-o frunză de dud, În cochilia melcului
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Sarabanda continuă însă să ne joace feste și azi, prin articole și monografii, nu numai în România, ci și în Franța, Germania și Italia. întocmirea neatentă a acestui microscopic portret biografic din pagina a doua a volumelor editate la Humanitas, lasă să se strecoare și alte inadvertențe de titluri și date. începând cu volumele editate în 1992 și până în 2006. (Jurnalul portughez și alte scrieri), ni se spune: "între anii 1939 și 1940... ține cursuri de filozofie și istoria religiilor la
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
fi suficientă, că ea ar lumina labirintul. Dar cine ar putea delimita discreditarea de culpă, plastografia de autenticitate, impostura de corectitudine? Pe alte meridiane se petrec lucruri similare. Medicul și stomatologul lui Eliade din America, doctorul Alexandru Ronnet ne-a lăsat un scurt text tipărit despre fostul său pacient. Printre altele, ne relatează despre un agent al Securității românești, Ilie Olteanu, care urmărea activitatea și deplasările lui Eliade, fiind stipendiat de ambasada română din America. "în același timp informa F.B.I.-ul
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
de an, vară de vară și toamnă de toamnă adună foarte multe raze de soare pe care le amestecă bine cu albastrul cerului, cu sarea pământului și cu sângele Domnului. Se așează toate astea la căldura lui “Cuptor” și se lasă la copt. Din când În când, se dau câteva ploi rare dar repezi, cu miros de vară și de fulger zvântate repede cu susur de vânt care a trecut ca o boare peste livezi de piersici, nuci bătrâni și meri
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
și de fulger zvântate repede cu susur de vânt care a trecut ca o boare peste livezi de piersici, nuci bătrâni și meri ce dau În pârg, luînd de la fiecare câte o nuanță de miros și gust, pe care le lasă să se aștearnă peste Dumnezeeasca viță. După aia aștepți! Aștepți o vară și o toamnă. Când toamna s-a Împlinit pleznind de rod și fruct, când mândră și-a pus veșmânt de aur și s-a acoperit cu borangic de
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
poți să te așezi jos cu cugetul Înpăcat ca să bei sângele Domnului Dumnezeului tău, Întru cinstirea Lui, a oaspeților tăi și celor dragi ție, gândindu te la cât de ciudată și la cât de frumoasă e lumea ce ți-a lăsat-o El și să uiți că tot El te-a alungat din rai și că te a blestemat să asuzi și să sângerezi. Mai trebuie un lucru! Înainte de a-ți muia buza, nu uita și tornă din ulcică trei stropi
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
cu condiția să-mi spuneți cine a făcut... ce a făcut! Din nou, tăcere! Solidaritatea aceea, a unor copii, care nu depășeau șase ani, m-a cutremurat. Nu vreți, ai? Pe scări, În sus, marș! Mama voastră de derbedei! Păi las', că scot eu untul din voi! Sângele Îmi pătase rochița și o simțeam udă În zona pieptului. De altfel, hăinuțele Încă nu se uscaseră de la ploaia care mă stropise În seara anterioară. Din nou ne-am Înșirat unul În spatele altuia
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Nimeni nu Își Întorcea capul spre noi. Am lăcrimat. “De aici nu mai scap!“ mi-am zis, În gând, În timp ce am simțit În ceafă răsuflarea caldă a unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el să se uite dincolo de geamurile murdare. Privea parcă mai fără de speranță decât mine. Tu ești caldă, arzi! mi-a zis el. Eu sunt sloi. În iarna trecută, mi-au degerat picioarele. Au zis că o să mi le
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
de plină de căldură. Nici nu poate fi imaginat ceva mai nepretențios, mai modest decât Enescu pe podium. Frac uzat, ghete, cămașă simplă (nu era preocupat de efectul exteriorului său). Dar când, cu ochii închiși și cu o simplitate nemaiauzită, lăsându-se purtat pe aripi de extaz, a cântat Ciacona de Bach, ne-a vrăjit pe toți cu magia viorii sale. Seara a devenit de neuitat pentru noi, dar și dânsul a avut parte de o surpriză plăcută: în timpul pauzei, l-
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea și credința./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte călcând a Înviat/ Spre Învierea vieții În faptele de
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
cărare,/ Ce cârmuiești prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-ai pus În mine/ Senin din sfânta Ta ființă,/ Mărește-mi sufletul spre bine,/ Puterile spre suferință./ Și cade pe genunchi. Eteric/ Sclipește luna peste dealuri/ Lăsându-I chipu-n Întuneric,/ Iar gândul sus, În idealuri" Vasile Militaru, În poezia "Hristos a Înviat" explică necesitatea Îndepărtării zgurei păcatului prin spovedanie pentru apropierea de Domnul cel Înviat. "Simți tu, topită-n suflet vechea ură/ Mai vrei pierzania celui
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Macarie subliniază natura tranzitorie a „beției treze” în aceea că uniunea cu divinul nu este considerată o stare permanentă. Sfântul Macarie a pus accent pe liberul arbitru al omului de a renunța la urmarea lui Dumnezeu și de a se lăsa îmbătat de rău/demonic, o frază care nu poate fi regăsită și la Sfântul Grigorie<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 313. footnote>. Cu toate acestea însă, Sfântul Grigorie de Nyssa este cel dintâi autor creștin
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
15, prin care se circulă infernal, mașină lângă mașină. Căutăm Place Violet. La numărul 9: „Maison Anthelme-Payen” (Casa de Primire a Persoanelor În vârstă). În garsoniera 404, ne așteaptă un om - ni se spusese - „cu o năvalnică inteligență”, nonagenar, care lasă În urma sa o istorie ce-i va aduce faimă secole de-acum Încolo: Alexandru Danielopol, un monument pentru români, muntele viu al unei generații care a adus glorie țării Într-o perioadă vitregă a istoriei sale. Stimate domnule Alexandru Danielopol
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Ce vreți să spuneți? Ce să discut cu Dvs.? Nu sunt la ora actuală decât un invalid și un om bătrân... În România nu mă mai duc, s-a terminat, pentru că nu am voie să ies de-aici. Nu mă lasă medicii... Nu se poate... Ba se poate. Sunt, cum v-am spus, un bolnav, oarecum paralizat. Vârsta... De când locuiți În exil, În Franța? Din 1974. Am fost scos din țară de către familia soției mele. Aici, am fost pus În fața unor
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
el, la Geneva, la „Hôtel des Bergues”. Mă cunoștea de mic, fiind prieten cu tata. A fost foarte generos cu mine, mă considera copilul lui... După ce am luat bacalaureatul În Franța, tatălui meu i-a fost frică să mă mai lase acolo. Mirosea a război; nu se știa ce se va Întâmpla Între Germania și Franța și a hotărât să mă aducă la București, unde am urmat Dreptul, Între 1936-1940. Îmi promisese că voi face doctoratul la Paris. Dar lucrurile nu
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]