4,107 matches
-
13 iulie, părintele Ioan bolnav, Daniel întristat, cu gândul îndepărtat, tot mai închis în el însuși și mie trântite în nas toate căile spre lume, singur, plantat țeapăn, fără putință de întoarcere în destinul meu sortit la naștere, te-ai legănat atâția ani cu gândul că descântătoarea care ți-a luat plânsul ți-a promis în schimb fiorii unei iubiri de excepție, nu, nu, dragul meu, cuvintele ei perfide ți-au strecurat în ureche otrava dulce a unei promisiuni peste puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după aceea, Daniel! nu mă părăsi, ești singurul suflet ce a mai rămas lângă mine, fă, Doamne, un miracol! mă rog eu cu credință, era în orele dulci ale după-amiezii când Floarea din Drăgosteni, Florița cum mai era cunoscută, se legăna ca o corabie grea și totuși plutitoare pe cărăruia ce urca de la izvor spre pădure, o urmăresc neștiind prea bine ce doresc de la ea, nu-i mai aud clopoțeii de argint de la grumazi, dar mersul ei zvâcnit de nebună mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asigurat-o că nu va face nimic foarte complicat - și au pornit! Este ca atunci când conduci, își spunea Ashling. Acum stai, apoi te miști lin, doar datorită lucrurilor pe care le faci cu picioarele. Înainte și înapoi, pășeau și se legănau, o învârtea departe de el, ea se întorcea lin și fără să greșească vreun pas, reîncepând dansul, înainte și înapoi, aplecându-se și îndepărtându-se. Îi dădea ceva idee despre cum ar fi să poți să faci asta cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spus: —Bine. —Bine, ce? —Bine, hai să facem un copil. Înainte ca Lisa să poată exclama de plăcere, el luase folia de anticoncepționale de pe noptieră și o aruncase în toaletă. — Fără măsuri de siguranță, iubita. În fanteziile ei, Lisa deja legăna un bebeluș de culoarea cafelei pe șoldul ei micuț. Nu e o păpușă, îi explică Fifi. E o ființă umană și presupune multă muncă. — Știu asta, sărise Lisa. Dar nu știa cu adevărat. Apoi, cineva de la muncă a rămas însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apoi se înclină pentru a prezenta persoana de lângă el. Ea este Sinead. Sinead a întins o mânuță. — Încântată de cunoștință, spuse ea, plină de încredere. — Intrați. Ashling era surprinsă. Sinead nu părea una dintre acele fane de comedie. Ted se legănă puțin, apoi aranjă pernele canapelei, înainte de a o invita pe Sinead să ia loc. Ea s-a așezat ușor pe canapea, cu genunchii și gleznele aliniate și a acceptat grațios când Ashling i-a oferit un pahar cu vin. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cel mai speriat mod: —O, Dumnezeule mare! Apoi fața i s-a luminat. —Revelațiile sunt ca autobuzele, nu-i așa? întrebă ea. Nu vine nici una pentru multă vreme, apoi vin mai multe deodată. Lisa își reprimă un urlet, apoi își legănă șoldurile mai departe. Între timp, Ashling se agita pe scaun, până a sosit vremea să plece de la serviciu și să se întâlnească cu Joy. Voia să împărtășească cu ea noile ei revelații. Sau, cel puțin, una dintre ele. Cealaltă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un dirijor care-i cere orchestrei să se oprească. Cu mâna liberă mângâie fata pe creștet, apoi îi făcu semn lui Sears cu degetul. Fata scânci: — Nu sunt lesbi, nu sunt lesbi! Nu s-a întâmplat decât atunci. Millard o legănă ca pe un copil. — Betty era lesbiană, Lorna? o întrebă Sears. Mi-am ținut respirația. Lorna se șterse la ochi cu reverul lui Millard și se uită la mine, după care răspunse: — Nu sunt lesbi și nici Betty nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și cu o tunsoare de modă veche, fluiera discordant În fața pisoarului, legănându-se Înainte și Înapoi. Watson Îl măsură din cap până-n picioare. — Colin Miller? Întrebă ea. Bărbatul o privi peste umăr, cu un zâmbet nonșalant pe buze. Vrei să m-ajuți s-o scutur? Întrebă el făcându-i cu ochiul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ce prindeau, de regulă lăsându-și mașinile pe Beach Boulevard, la cinci minute de mers pe jos. Merita să fii asistentul șefului când afară turna cu găleata. Îl găsiră pe inspectorul Insch cocoțat pe un birou În sala de conferințe, legănându-și un ditamai piciorul În față și În spate În timp ce asculta un polițist cu o planșetă cu clamă În mână. Știrile de la echipele de căutare nu erau prea bune. Trecuse prea mult timp de când cadavrul fusese abandonat. Vremea era groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-și desprindă ochii de la luminile intermitente. Și nu aș fi făcut descoperirea dacă nu ai fi găsit tu Întâi bonul. Îi zâmbi și trase Încă o Înghițitură. Ea Își luă ochii de la aparat pentru a-l privi cum se leagănă Încetișor, aproape În ritmul muzicii. — Ce s-a Întâmplat cu „Una de patru ori pe zi, a nu se lua În combinație cu alcool“? Logan Îi făcu cu ochiul. — N-o să spun nimănui dacă nici tu nu spui. Ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cumpără un pahar de suc de portocale și ceva de ronțăit, apoi un ziar de la un vânzător ambulant și se grăbi să intre În sediul poliției prin ușa din spate. Ofițerul de serviciu Îl privi pe Logan În timp ce acesta mergea legănându-se către lifturi. Neața, Lazăre. Logan se prefăcu a nu-l auzi. Sala de ședințe mirosea a cafea tare, a bere stătută și a mahmureală. Prezența era de 100%, ceea ce Îl luă prin surpindere pe Logan. Chiar și „vărsătorul“, agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spusese Insch, uite cât de mult Îi folosise. Fusese un interogatoriu lung, dificil și extrem de complicat. De fiecare dată când se părea că vor obține vreun fel de declarație consistentă de la Hoitar, el Începea să bată câmpii. Tot timpul se legăna ușor În față și-n spate pe scaun. Dat fiind că Hoitarul era bolnav mintal, fură nevoiți să aducă un „adult corespunzător“ ca să fie siguri că totul era legal, astfel că un asistent social de la Închisoarea Craiginches fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scaun. Dat fiind că Hoitarul era bolnav mintal, fură nevoiți să aducă un „adult corespunzător“ ca să fie siguri că totul era legal, astfel că un asistent social de la Închisoarea Craiginches fu nevoit să stea lângă Hoitar câtă vreme acesta se legăna și bătea câmpii și puțea. Camera de interogatoriu duhnea de-ți muta nasul. Parfum de Animal În Descompunere și Deodorant Pour Homme. Hoitarul chiar avea nevoie de o baie, iar inspectorul Insch se folosi de prima ocazie ivită să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așeze acolo. Ar fi trebuit să-și ia o pizza peste drum și să se fi dus acasă. Cu o ușurință forțată strecurată În voce, spuse: — Încă nu. Poate luni. — Luni? Doamna inspectorul râse ca dintr-un canal de scurgere, legănându-se Înainte și-napoi, În timp ce scrumul din țigară i se scutura În fața ofițerului care se dăduse la o parte. — Poate luni. De neprețuit. Aruncă o privire mesei acoperite cu sticle și se-ncruntă. Băutură! Îi spuse, scoțând un vechi portofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Da? Logan trecu razant pe lângă ea, Îndreptândi-se către un șir de cabine cu perdelele date la o parte. O identifică pe aceea În care se afla Anderson după smiorcăiala În accent de Edinburgh. Bărbatul stătea pe marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o dâră argintie care se i se scurse din nas. L-a târât pe Geordie afară din apartament. A zis că se-ntoarce după mine! Am crezut că tu ești el! Logan Îl examină pe bărbatul care stătea În fața sa, legănându-se Înainte și.Înapoi pe marginea patului, cu ochii și nasul curgându-i fără oprire. Mințea. Se uitase pe fereastra din față și-i văzuse pe Logan și pe agenta Watson În stradă. Știa că nu e Doug Disperatul, venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o altă palmă usturătoare spre fiul ei. — Ticălos mic și murdar ce ești! Punctă fiecare cuvânt cu o palmă răuvoitoare peste capul lui Martin. Watson Împinse cu umărul măsuța de telefon, zgomotul fiind mascat de urelete și țipete. Telefonul se legănă În locațul său o dată, de deouă ori, apoi se roti tăcut spre podea.. Nimeni nu-l auzi izbindu-se de folia de plastic. — Ar fi trebuit să te strâng de gât la naștere! Watson Își potrivi telefonul În mâini, Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pumni. Exact cât să Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spital, iar Simon Rennie Ticălosul se afla deja acolo. Dar Martin Strichen era mort și la fel era și maică-sa. Își ridică privirea exact la timp să vadă o mașină scumpă oprindu-se. Două picioare lungi, elegant construite, se legănară jos de pe scaunul șoferului În zăpadă. Medicul patolog ajunsese. Logan simți cum inima Îl Înțeapă și mai tare. Isobel MacAlister purta un soi de ținută de iarnă gen „fata Bond“, numai păr de cămilă și blană. Cel mai rău era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și oamenii nu știau încotro îi împingeau vânturile Aquilones. În zori, văzură în apropiere linia coastei și, în ceață, un munte acoperit de păduri de pini. — Muntele Ida, spuse Zaleucos. Vântul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva tot are să mai audă că eu ți-am spus „te iubesc“ pe lacul ăsta. Îl mângâia de parcă l-ar fi implorat, de parcă l-ar fi adorat, îi scoase tunica în stil grecesc care îl scandalizase pe Anneus Seneca, îl legăna, trăgându-l spre ea, trupul ei îl căuta pe al lui. Te rog, vino să trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dreapta, la stânga, Înainte, Înapoi. „Bravo“, Îi spun, „bravo, ești de meserie!“ și mă prefac că mă opresc În loc, ca să pot s-o admir. Ochesc un colț apropiat ce taie strada la dreapta și o cotesc scurt, englezește. S-a Îndepărtat legănându-se fericită spre viitorul ei de... (joi) Mi se spune și Martin. Am povestit atât de pasionat, În prima zi de facultate, episodul Încăierării de pe pod dintre cei doi adolescenți din romanul lui London. M-a fascinat violența de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Uniunii Scriitorilor, te-aș bate!“. Îi surâd sumbru: „Dacă ești așa de viteaz, mergem Într-o sală goală, ne batem elegant și domnul profesor R. va decide care pe care...“. Mi-a Întors brusc spatele și s-a dus dracului, legănându-și șoldurile lui grase de vacă zimenthal. „L-ai făcut knockout!“, comentează lectorul R., râzând, „și dacă și alții i-ar servi mai multe lecții de acest fel, poate c-ar deveni un om de treabă“. Îl dezaprob: „Vă Înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]