5,217 matches
-
capitol cu privire la contextele generale care determină impactul populismului asupra democrației. Cu toate acestea, rămân anumite elemente care merită semnalate. De exemplu, naționalismul, anticomunismul și ideologia statului social afișate de partid, au făcut ca această formațiune să îmbrățișeze poziții radicale, respingând legitimitatea democrației cehe și pledând pentru recursul, fie și potențial la violență. Chiar dacă această retorică nu a fost niciodată pusă în aplicare, rămânând în definitiv doar o hiperbolă și o farsă, ea a reprezentat o amenințare potențială la adresa democrației, fie și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
toate acestea, amenințarea a fost una slabă, deoarece establishmentul politic format din foștii dizidenți și din tehnocrații apăruți odată cu Revoluția de Catifea din 1989 și reconfirmați de victoria răsunătoare de la alegerile din 1990, se bucura de un grad mare de legitimitate. În același timp, este foarte posibil ca mobilitatea politiciilor electorale a partidelor cehe, care a apărut după destrămarea, în 1991, a Forumului Civic să fi reprezentat un factor de frânare al dezvoltării SPR-RSČ. Chiar dacă această situație a oferit un cadru
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care distruge tot 3.61 1,04 Suspiciune și/sau respingere a instituțiilor consolidate 0,67 0,13 Nevoia de asanare și de transformare a vieții publice 2,42 0,87 Sprijinirea ideii potrivit căreia deciziile trebuie să aibă o legitimitate obținută prin plebiscit 0 0,09 Caracterizarea politicii în teremeni conflictuali sau maniheiști 1,9 0,57 Principalul rezultat al acestei analize ne indică o distincție foarte clară între tipul de retorică întrebuințată de AMLO în relațiile sale cu mass-media
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestuia nu s-au grăbit să-l urmeze. Dacă ar fi putut să convingă PRD să boicoteze lucrările congresului în perioada 2006-2009, în lipsa parlamentarilor acestui partid (aproximativ un sfert din total) López Obrador ar fi putut provoca o criză de legitimitate, care l-ar fi putut forța demisia lui Calderón. Se poate spune deci că relația lui AMLO cu partidul a încurajat adoptarea unui compartament defectuos, limitându-i, totodată, efectele politice. Aceste considerații ridică o altă întrebare importantă. Cât din acțiunile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
câștigate de AMLO, iar restul nu aveau o opinie conturată pe această temă. În 2008, procentajul celor care îl considerau pe Calderón învingător a crescut la 57%. Majoritatea suținătărilor PRI și PAN, cărora li-se alăturau votanți intependenți credeau în legitimitatea lui Calderón. Doar membrii PRD au rămas convinși de victoria candidatului lor, 92% dintre aceștia susținând că în alegerile din 2006 au fost fraudate. Comparativ aceeași poziție era susținutăde 41% dintre suporterii PRI și de 31% dintre votanți independenți (Consulta
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el nu a trebuit, decât foarte rar, să intre în conflict cu aceste instituții, fiind suficient să le ignore. Lipsa sprijinului pentru afirmațiile sale după alegerile din 2006, i-au limitat posibilitățile de a provoca o mai serioasă criză de legitimitate. Al doilea factor privește tipul de autoritate legală de care se bucură populiștii. Puterile limitate de care se bucură primarul, sugerează că AMLO ar fi putut fi mult mai nociv ca președinte decât a fost ca administrator al Mexico City
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
deoarce populismul la guvernare dispune de mai multă putere și de un suport popular mai mare. Se anticipează, de asemnea, că populismul va avea efecte mai puternice în democrațiile slabe, neconsolidate, deoarce aici instituțiile se bucură de o mai mică legitimitate și sunt mai puțin capabile să limiteze exercițiul suveranității populare majoritariste, pe care o afirmă în mod explicit populismul. Într-un anumit sens, democrația liberală - bazată pe principiul checks and balances și pe argumentul că majoritarismul trebuie limitat - este compatibilă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care pledează pentru o transformare completă a politicii obișnuite, pentru o transformare majoră a modului de funcționare a politicii, pentru transformarea ordinii sociale, pentru asanarea vieții publice, sau chiar pentru revoluție. Sprijinirea ideeii potrivit căreia deciziile trebuie să aibă o legitimitate obținută prin plebiscit. De exemplu, invocarea referendumurilor publice și /sau a altor mecanisme plebiscitare. Caracterizarea politicii în teremeni conflictuali sau maniheiști Politica este reprezentată în termeni moraliști, drept o luptă între bine (popor) și rau (elita aflată la putere) Evaluarea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din plin neoliberalismul și instituțiile financiare internaționale. Prin urmare, campania electorală nu prea oferea indicii asupra schimbării de direcție pe care Pérez și partidul său erau pe cale să o efectueze. Întrucât a simțit faptul că establishmentul politic își pierdea progresiv legitimitatea − rata de susținere publică a lui Pérez scăzând la un jalnic nivel de 6% în 1992 (Romero, 1997: 15) - Chávez și MBR 200 au organizat, în februarie 1992, o lovitură de stat militară. Tentativa a eșuat, trimițându-i pe Chávez
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este sigura autoritate care are dreptul să evalueze și să legitimizeze sistemul politic. Aceasta reprezintă o adevărată provocare pentru teoria democrației liberale, care ia existența "poporului" ca pe ceva normal și, din cauza aceasta, merge mai departe cu discuția pe tema legitimității sistemului politic. După cum sublinia Näsström (2007), teoria democratică liberală (și decizională) explică procesul de creare a poporului făcând referire la "forțele contingente ale istoriei", altfel spus, la faptul că popoarele se formează din întâmplare, prin tradiție, și, mult mai adesea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
izolarea, confruntarea, adaptarea și integrarea. Desigur, aceste strategii sunt foarte rar aplicate în forma lor pură, cel mai adesea în lupta cu populiștii utilizându-se o combinație între acestea. Cei care merg pe logica izolării nu fac decât să nege legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști. Acestea din urmă sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
măsuri ale strategiei izolării este cea a formării unui cordon sanitar care, după cum demonstrează Lange și Akkerman pentru cazul Belgiei, are efecte ambivalente asupra calității democrației. O altă opțiune este confruntarea, caz în care actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2002-2003, prin sprijinirea unei greve generale în cadrul Companiei Naționale a Petrolului. La polul opus strategiilor de izolare și confruntare, strategia adaptării nu se bazează pe moralizarea politicii. Dimpotrivă, pornește de la premisa că solicitările forțelor populiste au un anumit grad de legitimitate. În consecință, cei care merg pe logica adaptării acceptă, în mod implicit sau explicit, faptul că populismul poate funcționa ca un remediu la adresa democrației, de vreme ce poate foarte bine atrage atenția establismentului asupra anumitor teme pe care acesta le-a scos
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că, atunci când instituțiile supranaționale încearcă să impună sancțiuni bazate pe principii democratice, acestea nu sunt capabile să depășească diferențele de putere existente la nivel global. În schimb, această situație oferă mai multă vizibilitate și, într-o anumită măsură, mai multă legitimitate, forțelor populiste, așa încât acestea își pot asuma înfățișarea unui David care luptă împotriva lui Goliat (Mouffe, 2005b: 64). Așa s-a întâmplat, de pildă, în Austria, unde mulți oameni de dreapta au trecut de partea guvernului mai ales pentru a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
265, 292, 348 corupție, 48, 50, 110, 127, 128, 132, 137, 143, 152, 159, 161, 165, 201, 203, 232, 254, 303, 317, 321, 322, 324; elită coruptă, 62, 94, 126, 322 Costa Rica, 292 criză: a datoriei, 223, 225, 232; a legitimității, 176, 183; a reprezentării, 69, 267; constituțională, 164; economică, 173, 174, 229, 234, 255, 267, 273, 275; instituțională, 223, 228, 264, 280, 292; morală, 128; politică, 182, 257 D Dahl, Robert, 10, 31, 32, 33, 34, 37, 39, 41, 42
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
folosită de mulți jurnaliști practicanți ai formei literare narative ca punct de plecare, adeseori cu o modestie similară cu revelația lui Bradford că "eul" modifică felul în care lumea este percepută. Astfel conflictul a continuat să ofere experienței fenomenale propria legitimitate în afara simbolismului elaborat bazat pe retorică, legendă și teologie. Acest conflict va fi oglindit în numeroasele istorii, biografii, anale, jurnale intime și memorii ale secolului al XVII-lea, o grupare de forme nonficționale a căror amploare poate fi explorată doar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu era foarte bună. Acest lucru s-a văzut atunci când Defoe a catalogat romanul Robinson Crusoe drept jurnalism - o relatare contemporană adevărată - și nu drept o invenție. Cu alte cuvinte, dacă o poveste era etichetată ca fiind adevărată, avea o legitimitate pe care romanul deschis ficțional nu o avea. Această practică provine din secolul al XVII-lea: Într-o vreme în care biografiile tâlharilor și istoriile secrete erau la modă, autenticitatea reală sau presupusă a unei relatări era un avantaj pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
toutes leș communications que vous voudrez bien nous faire parvenir et accepterons même de grand coeur votre collaboration" [4.XI.1869, p.1]. Astfel se face un pas spre cititorul sau, spre universul sau cotidian și familial, asigurându-și astfel legitimitatea morală. Adresarea este, în fond, un semn de recunoaștere a capacității de scriitura a femeii. În acest context, Pariziana este un nou model feminin, care ocupă în secolul al XIX-lea avanscena societății în revistele pariziene cum ar fi La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tăvălugul nivelator al centrului s-a străduit, o importantă bucată de timp, să le șteargă. Importând filosofia administrativă a Franței, derivată din Codul napolenian (imperială, centralizată, hiperbirocratizată, dominatoare față de "provincii", care pune Statul mai presus de cetățean), România a nedreptățit legitimitatea și dreptul la diferență al provinciilor, etern supuse și exploatate de un București obraznic, lipsit de scrupule și corupt. Mitologia istoriografică a "românilor" care dăinuiesc pe aceste meleaguri de 2050 de ani (dată stabilită arbitrar în anii '80 de o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și astăzi. Atunci am realizat că în România nu e timp și loc pentru oamenii liberi, neînregimentați, văzând cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de altă parte, o categorie stranie de activiști ai monarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decât cele din deceniul trecut îndreptate împotriva "cripto", "pseudo" sau "neo"comuniștilor afiliați regimului Iliescu. Ceea ce vreau să spun, pentru a nu fi răstălmăcit, este că, în realitate, nu afilierea la o putere politică (indiferent de culoare și orientare) dă legitimitate și valoare, ci talentul, munca și efortul individual. Lingușeala politică sau criticismul de paradă, comandat sau benevol, pot aduce, bineînțeles, și au și adus multora în ultimele două decenii sinecuri și avantaje, dar nu pot ține loc de operă și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Iașul are argumente pentru a se considera un centru european de cultură: monumente, tradiții, muzee, istorie, universități, literatură, muzică etc., etc. Așa o fi, dar ceea ce vreau să pun aici în discuție, fără prejudecăți și fără iluzii, se referă la legitimitatea oamenilor politici locali de a mai vorbi despre cultură în condițiile în care oropsesc cultura, și, mai ales, evită să facă și cel mai mic efort de obiectivare printr-un exercițiu de privit "din afară", critic și nedemagogic, a realității
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
perdea în contextul în care literatura noastră nu prea a reușit acest lucru până acum. Ar fi însă o capcană ca să reducem acest roman la nivelul primar, al limbajului vitriolant. Folosind o tehnică narativă impecabilă, Dan Lungu reușește să dea legitimitate artistică, adică să ne facă atenți și interesați de ea, unei lumi care nu părea a fi demnă de curiozitatea creatorilor. O lume a oamenilor obișnuiți, cu dramele, cu complexele, cu tandrețurile sau suferințele lor. O lume scoasă la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
demascare a foștilor torționari, e resuscitat, periodic, proiectul unei legi a lustrației. Tema lustrației a fost lansată polemic de Dumitru Mazilu, pe 12 ianuarie 1990, când a încercat să-l dea jos de la putere pe Ion Iliescu (care își revendica legitimitatea de "emanat" al Revoluției) nu numai cu ajutorul manifestanților din fața Guvernului, ci și cu întrebarea, care a făcut carieră în epocă, "ce-ați făcut în ultimii cinci ani?", prin care cel asupra căruia plana suspiciunea că ar fi fost implantat de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru Lumea a Treia, unde totul se judecă în capitală (împrumuturi, investiții, șpăgi), un centru care trăiește, căpușând, pe spinarea întregii țări. Acest context a fost patologic exacerbat de- "centralismul democratic" al dictaturii comuniste, astfel încât, și în ziua de azi, legitimitatea centrului de a colecta și administra după bunul plac destinele națiunii, precum dezinvoltura guvernanților centraliști de a face împrumuturi externe (azi aproape 100 de miliarde de euro) care să fie plătite de toți cetățenii, generații la rând, explică de ce orice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]