3,668 matches
-
clasic, situat temporal la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aceasta este perioada în care se definitivează și se coagulează ceea ce numim gândirea liberală. Acum se pun bazele liniilor de forță ce definesc liberalismul și se constituie doctrina liberală. După a doua jumătate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere și de o construcție politică și socială pusă sub semnul liberalismului. În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
Aceasta este perioada în care se definitivează și se coagulează ceea ce numim gândirea liberală. Acum se pun bazele liniilor de forță ce definesc liberalismul și se constituie doctrina liberală. După a doua jumătate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere și de o construcție politică și socială pusă sub semnul liberalismului. În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe mutații în special legate de asumarea puterii și de aplicarea principiilor liberale în spațiul public. O dimensiune
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
se pun bazele liniilor de forță ce definesc liberalismul și se constituie doctrina liberală. După a doua jumătate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere și de o construcție politică și socială pusă sub semnul liberalismului. În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe mutații în special legate de asumarea puterii și de aplicarea principiilor liberale în spațiul public. O dimensiune pregnantă pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de ideea de națiune, în special
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
de forță ce definesc liberalismul și se constituie doctrina liberală. După a doua jumătate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere și de o construcție politică și socială pusă sub semnul liberalismului. În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe mutații în special legate de asumarea puterii și de aplicarea principiilor liberale în spațiul public. O dimensiune pregnantă pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de ideea de națiune, în special pe continent. Construcția politică
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
de o construcție politică și socială pusă sub semnul liberalismului. În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe mutații în special legate de asumarea puterii și de aplicarea principiilor liberale în spațiul public. O dimensiune pregnantă pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de ideea de națiune, în special pe continent. Construcția politică impusă de liberalism este aceea a unei democrații instituționale puternice, care se focalizează în special pe construcția statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
mai multe mutații în special legate de asumarea puterii și de aplicarea principiilor liberale în spațiul public. O dimensiune pregnantă pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de ideea de națiune, în special pe continent. Construcția politică impusă de liberalism este aceea a unei democrații instituționale puternice, care se focalizează în special pe construcția statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul și anarhismul, după credința noastră, două
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
pe care o adoptă liberalismul este aceea legată de ideea de națiune, în special pe continent. Construcția politică impusă de liberalism este aceea a unei democrații instituționale puternice, care se focalizează în special pe construcția statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul și anarhismul, după credința noastră, două erezii ce își au sorgintea tot în liberalism. În perioada de după Primul Război Mondial liberalismul încearcă să își revizuiască relația
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
care se focalizează în special pe construcția statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul și anarhismul, după credința noastră, două erezii ce își au sorgintea tot în liberalism. În perioada de după Primul Război Mondial liberalismul încearcă să își revizuiască relația cu ideea socială adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta și în politicile sociale și în cele ce țin de însăși esența liberalismului (în special individualismul). Construcția
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul și anarhismul, după credința noastră, două erezii ce își au sorgintea tot în liberalism. În perioada de după Primul Război Mondial liberalismul încearcă să își revizuiască relația cu ideea socială adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta și în politicile sociale și în cele ce țin de însăși esența liberalismului (în special individualismul). Construcția teoretică ce se impune acum este una
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
au sorgintea tot în liberalism. În perioada de după Primul Război Mondial liberalismul încearcă să își revizuiască relația cu ideea socială adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta și în politicile sociale și în cele ce țin de însăși esența liberalismului (în special individualismul). Construcția teoretică ce se impune acum este una vizând drepturile și libertățile persoanei în raport cu ansamblul social și cu statul. După Al Doilea Război Mondial asistăm la o reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic, deși această etapă este
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
în cele ce țin de însăși esența liberalismului (în special individualismul). Construcția teoretică ce se impune acum este una vizând drepturile și libertățile persoanei în raport cu ansamblul social și cu statul. După Al Doilea Război Mondial asistăm la o reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic, deși această etapă este mai degrabă pusă sub spectrul conservatorismului. Totuși ideea liberală cu modificările apărute în perioada interbelică continuă să reprezinte și ea o tendință a liberalismului contemporan. Vedem astfel că termenul de liberalism poate fi
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
Al Doilea Război Mondial asistăm la o reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic, deși această etapă este mai degrabă pusă sub spectrul conservatorismului. Totuși ideea liberală cu modificările apărute în perioada interbelică continuă să reprezinte și ea o tendință a liberalismului contemporan. Vedem astfel că termenul de liberalism poate fi plurisemantic, fiind necesară în permanență o asumare a termenilor în care este el folosit.
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic, deși această etapă este mai degrabă pusă sub spectrul conservatorismului. Totuși ideea liberală cu modificările apărute în perioada interbelică continuă să reprezinte și ea o tendință a liberalismului contemporan. Vedem astfel că termenul de liberalism poate fi plurisemantic, fiind necesară în permanență o asumare a termenilor în care este el folosit.
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
s-a adăugat și o importantă intervenție militară străină: Lenin a devenit revoluționar nu citindu-l pe Marx, ci făcând lectura autorilor tradiției revoluționare rusești, aceste scrieri cunoscându-le înainte de a-l fi citit pe Marx. Disprețul lui Lenin pentru liberalism și democrați (fie ei și socialiști) ca și înalta apreciere a acestuia pentru metodele dictatoriale își au originea mai mult în tradiția revoluționară rusă decât în scrierile si filozofia lui Marx. Marxism-Leninismul este astfel leninist pentru că prima iubire a lui
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
înmulțesc semnalele de reînnoire („trezire creștinească”) spiritul reînnoirii începe să miște și confesiunile tradiționale: mișcarea biblică, reînnoirea liturgică, atenția față de problemele sociale etc. În secolul al XIX-lea creștinismul a trebuit să se confrunte și cu nenumărate doctrine politice, precum "liberalismul" și "socialismul" (care se afirmau din ce în ce mai intens), însoțite în diferite forme de cultura pozitivismului, laicismului și chiar ateismului. În această epocă, creștinismul s-a răspândit mult în țările extra-europene, mai ales în Africa și Asia, dar nici aici n-a
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
în acord cu practicile moderne. Tradiționaliștii catolici condamnă însă evoluția pe care Biserica Romei a luat-o odată cu Conciliul Vatican II, ei preferând, mai degrabă, deciziile primului Conciliu (1869-1870), la care au fost condamnate curentele sau ideologiile moderne ale raționalismului, liberalismului și materialismului. În Rusia, după Marea Revoluție din octombrie 1917, regimul comunist a dezlănțuit o persecuție cruntă împotriva creștinismului (n-a fost scutită - ba, dimpotrivă - nici chiar Biserica Ortodoxă): confiscarea (naționalizarea) bunurilor, închiderea aproape a tuturor bisericilor și mănăstirilor. Persecuția
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
avea nicio înclinație pentru prezență publică, nu era carismatic, mic de statura, nu avea capacitatea de a vorbi în fața unui mare public, iar ca personalitate era o figură ștearsă.Franco detesta politică și pe politicieni.Toată perioadă dictaturii, cuvinte că liberalism, democrație etc. erau șterse de cenzură, iar unui apropiat Franco i-a spus să nu se bage în politică. Marea abilitate a lui Franco a fost de manipulator de oameni de pe pozițiile puterii. Profitând de putere, de prestigiul pe care
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
lui Marx și Engels include un număr de pași pe care societatea trebuie să îi facă pentru ca muncitorii să se elibereze de societatea capitalistă. Unele dintre aceste măsuri apar ca fiind introduse în forma Keynesianismului, a statului bunăstării, a noului liberalism și a altor schimbări ale sistemului din unele țări capitaliste. Există persoane care cred că unii dintre reformatorii din statele capitaliste sunt, (sau au fost), „marxiști nedeclarați”, de vreme ce ei sprijină politici care sunt similare cu pașii pe care credeau Marx
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
servi emancipării maselor largi populare, iar nu doar puținilor bogătași. Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societății primează în fața interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi și vine în opoziție cu liberalismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în fața interesului societății. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democrația, definită ca putere a poporului. Economia socialistă pune la bază
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
Partidul Libertarian. El a fost frecvent implicat în politica internă a partidului. Din 1978 până în 1983, el a fost asociat cu Caucus-ul Radical al Partidului Libertarian, aliindu-se cu Justin Raimondo, Garris Eric și Williamson Evers. El s-a opus liberalismului taxelor reduse, îmbrățișate de 1980 de candidatul prezidențial libertarian Ed Clark și președintele Institutul Cato Edward H III Crane. Rothbard s-a despărțit de Caucus-ul Radical la Convenția Națională din 1983 din cauza unor probleme culturale, și s-a aliniat cu
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
august 1940 New York, S.U.A.) a fost un om politic și ideolog sionist de frunte, evreu originar din Rusia, scriitor și publicist în limbile ebraică și rusă, orator, soldat și fondator al Legiunii Evreiești în Primul Război Mondial. Inspirat de ideile liberalismului economic și filozofic european, a fost întemeietorul sionismului revizionist, aripa de dreapta a mișcării sioniste, de orientare naționalistă și pro-capitalistă. Contrariat de lăsarea Transiordaniei în afara regimului de mandat britanic asupra Palestinei, Jabotinski a continuat să susțină în anii 1920-30 dreptul
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
în procesul repartiției produsului social și venitului național în cadrul îndeplinirii funcțiilor statului. Conținutul social, economic și în special juridic al relațiilor financiare, funcțiile și importanța lor sunt câteva din problemele fundamentale ale științei dreptului financiar. Această concepție este legată de liberalismul politic, fiind specifică perioadei de dezvoltare economico-socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conform acestei concepții, statul liberal este preocupat mai puțin de activitățile private, limitându-și intervenția la funcțiile sale tradiționale, și anume: apărarea națională, diplomație, ordine publică și
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
care o ignora cu dispreț Viziunea sa a istoriei nu include forțele spirituale. Macaulay a fost probabil unul din cei caracterizați de crica literară drept Filistini, oameni pentru care viața constă exclusiv din lucruri materiale. El era un exponent al liberalismului timpuriu al epocii victoriene. Macaulay și-a scris propriul act de acuzare atunci când, descriindu-l pe Francis Bacon ca părinte al științei moderne, îl și desconsidera pe Platon ca idealist. Macalay afirma că “filozifia lui Platon începea și se sfârșea
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
adeziunea față de acest curent. Taylor a studiat la McGill University, apoi la Balliol College, Oxford, unde a și obținut titlul de doctor în filosofie, în anul 1961. Alături de Michael Walzer, Michael Sandel și Alasdair MacIntyre, Taylor este unul dintre criticii liberalismului occidental, căruia îi reproșează că ignoră semnificația comunității. Principalul punct în care Taylor se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
titlul de doctor în filosofie, în anul 1961. Alături de Michael Walzer, Michael Sandel și Alasdair MacIntyre, Taylor este unul dintre criticii liberalismului occidental, căruia îi reproșează că ignoră semnificația comunității. Principalul punct în care Taylor se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta. In "Etica autenticității", Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]