12,206 matches
-
prin toată cameră, cu inima bătându-i nebunește. Caută cu disperare lucruri cunoscute, calde, care să-i asigure liniștea, tihna casei, persoanele dragi și existența. - Unde-i Maria?, întreba repede, aducându-și aminte deodată de ea. Criști zâmbi. - Doarme, fii liniștită! O lua în brațe și o săruta pe par. - Nu trebuie să-ți faci griji! Trebuie doar să pleci de pe tărâmurile noastre, spuse cu un glas înfundat. Ioana se smulse din brațele lui și-l privi uluita. Criști avea în
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
interlocutorului: ”Băi frate, nici n-am știut până acum ce fel de specie de om mai este și Marinescu ăsta! Da’ vremurile sunt schimbătoare. Și n-o să-i vină și lui rândul? Ehei! Mai vedem noi” - încheie el oarecum mai liniștit. Microbuzul gonea, părând - pe unele porțiuni de drum - a se fi transformat într-un bolid. Apoi din nou, mobilul. De data aceasta, al șoferului care după ce ascultase ce i se spusese - se părea că era vorba despre cineva plecat din
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
într-un târziu, trebuie să te obișnuiești cu ideea că l-ai pierdut! Mama începu să plângă și mai tare. Mădălina o privea cu ochișorii ei rotunzi scăldați în lacrimi. - Superi copilul, o avertiză bunica. Ia, aranjează-te și mergeți liniștiți. Nu ești nici prima nici ultima care a pierdut o bijuterie. - Nu e orice bijuterie, își trase mama nasul! - E de aur masiv cu rubine, dădu din cap tata! - Mă rog, admise bunica, dar asta nu oprește viața din mersul
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
copii; se pleacă crengile încet, să ne asculte poveștile trăite-n zori de zi. Și ziua scade și se face seară și frunzele reintră în extaz; timpul își udă pana-n călimară și ne pictează riduri pe obraz. Teuzul curge liniștit, ca anii, pe lângă noi, urmând aceeași lege, iar noi părem haiduci de piatră, stranii și doar bătrânul carpen ne-nțelege. Referință Bibliografică: În jurul focului / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V, 19 octombrie 2015. Drepturi
ÎN JURUL FOCULUI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368203_a_369532]
-
palpitante, cu crime și orori de toate soiurile? Mai cu seamă în vremuri de pace. Adevărul e că răul se iartă sau pare că se iartă, dar nu se uită niciodată. Și Maor Gruber e dovada clară că viața aparent liniștită, pașnică, poate fi dată peste cap într-o clipă și din cetățeanul așezat, vrednic de încredere, te poți transforma într-un asasin, răzbunător și crud. Intri în cartea Aurorei Cristea predându-te, chiar din prima pagină, cucerit de tonul ferm
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici... Păcat că nu este marea liniștită să aveți un cadru demn de admirat, dar și aceasta are farmecul ei aparte, cu valurile înspumate spărgându-se de stabilopozi și pescărușii zburătăcind pe deasupra mării. Oricum, când veți fotografia răsăritul, va fi superb, soarele ieșind câte puțin din valuri
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
continent Haide să îmbătrânim împreună, Să îmbătrânim frumos și decent. Nu e o propunere bună ? Trăim ultima parte din viață, Copilăria și tinerețea s-au dus. S-a dus însorită dimineață, Soarele cald e spre-apus. E o perioadă frumoasă și liniștită. Pe cap, părul e alb sau lipsește, În cap, memoria-i tot mai slăbită Dar mintea la fel strălucește. Au trecut anii, copiii sunt mari, Pe rând acuma nepoții apar. Ochii slăbesc, purtăm ochelari, Dar ochii minții văd clar. Deși
HAIDE SA IMBATRANIM IMPREUNA de DAN NOREA în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368272_a_369601]
-
sfârșit de drum, Înainte de ultima întunecare, Am găsi undeva piatra filozofală Pe care să ne odihnim capetele. Măcar dacă după atâta mers și căutare Am găsi undeva o vizuină precum vulpile, Un cuib precum păsările cerului Unde să putem înnopta liniștiți. Referință Bibliografică: Piatra filozofală / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2264, Anul VII, 13 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
aplecat, a pus mâinile pe picioarele ei, apoi a sărutat-o, cu mâna dreaptă i-a îndreptat o șuviță rebelă de păr, o rază roșiatică, din soarele aflat la asfințit, se juca în părul ei castaniu . -Te iubesc femeie! Fii liniștită! Vom rezolva cumva această spinoasă problemă, apoi ne vom ocupa de noi și știi ceva, chiar mi-aș dori să înfiez un copil. În timp ce vorbea a sunat telefonul, era Crina, agitată, îl informa că merge la spital, s-a întâmplat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
De durere am să uit. C-o sa-nvat doda-a iubi, Cu inima și ochii, Dar iubirea-i boală grea. Îmi place, dar vreau scăpa. Spune-mi doda leac nu ai, Orice, numai să îmi dai, Să -mi duc viața liniștită Și de neicuța iubita. Puiul meu, puicuța mea, Vino tu, la doda-ncoa', Să-ți dau leac de inimioara, De-l iei ,n-o să te mai doară. Spune-mi doda leacu-ndata, Că inima nu m-asteapta, Spune-mi doda, doda
DOINA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362634_a_363963]
-
ea. Fata îl ridică în brațe, și-l dusese în patul ei. Era cam greu pentru ea, puiul avea câteva luni bune. Eliza l-a pus pe pat, lângă ea, și s-au acoperit amândoi cu plapuma. Puiul stătea foarte liniștit. N-ai fi zis că este o sălbăticiune gata s-o rupă la fugă de cum aude o mișcare. Chiar adormiră. Până intră în odaie stăpâna gospodăriei, soția pădurarului. Văzând-o pe Eliza dormind cu vătuiul, nu prea i-a convenit
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
apariția triumfătoare de sub crestele înalte ale munților ce abia se întrezăreau în depărtare. E sfârșit de ianuarie. Se anunță o zi tumultoasă. Deodată, în fața noastră se dezvăluie o priveliște magnifică: mănăstirea Agapia Nouă - o cetate a tăcerii care stă retrasă, liniștită, visătoare și care, vorba lui Galaction „se ridică între munți zveltă, albă și strânsă la un loc, ca într-o dulamă de dimie albă”. Agapie, al cărui nume înseamnă "dragoste creștină", a fost un călugăr care a întemeiat în trecut
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
le făcea singură îi producea dureri de cap. Luptase ani de-a rândul să-i alunge temerile,dar într-un târziu obosise și renunțase. Șahul era singura lui ieșire și fiind doar bărbați în echipă, nevasta îi era ceva mai liniștită. Cu toate astea, la plecarea spre Vatra Dornei, înainte să închidă ușa în urma lui, ultimele cuvinte ale Mariei fuseseră un mesaj de avertizare, prevestind astfel întâmplările zilelor ce urmară. - Să ai grijă! Moldovencelor li s-a dus vestea că sunt
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
era acea fată dornică de aventuri, de a se repezi în brațele primului bărbat întâlnit în cale. Nu mai rezona aventuros la întâlnirea bărbatului care reușea să-i stârnească senzații ce-i puneau în mișcare temperamentul său sanguin. Era mai liniștită, mai responsabilă cu propria ei viață. Poate la aceasta a contribuit și faptul că a trebuit să aibă atât grija unei ferme experimentale de juninci elvețiene și a oamenilor din subordine, cât și a celor doi părinți îmbătrâniți înainte de vreme
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ele vesele într-un glas. - Bună fetelor! De ce nu sunteți în clasă? - V-am așteptat să ne dați noutăți! - Despre ce? - Cum despre ce? Despre olimpiadă. Vom vorbi după cursuri sau după oră, acum fugiți în bancă. Ramona se îndreptă liniștită spre banca sa, dar încă era atentă la, ce se întâmpla în jur. Nu putu să nu audă expresia neobișnuit de familiară a colegei sale: - Urâciosule! Imediat i se aprinse becul de alarmă. - De unde până unde Angela își permite asemenea
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
nu vină vreun animal să mănânce ouăle, fapt pentru care se pitulă după niște tufișuri să vadă ce se întâmplă, dar, nici gând de așa ceva; era o pasăre cu un amestec de culori închise, o rață sălbatică ce se așeză liniștită pe cuib. Din acea zi minunată, băiețelul venea aproape zilnic și aducea ceva de mâncare, până într-o zi, când se pomeni cu treisprezece puișori veseli și drăgălași. Cu timpul, băiețelul a constatat că unul din puișori creștea mult mai
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care devenise o cavitate ce te implora să te prăbușești în ea. O dată, iarăși, din nou și încă o dată. După un timp - relaxați și liniștiți - ne-am privit în ochi puțin jenați, dar plini pe dinăuntru, satisfăcuți și foarte fericiți. - Îți pare rău ? Mă întrebase pe un ton ușor malițios, dar - dincolo de asta - am recepționat cu un al șaselea simț mulțumirea de sine specifică unei
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
bine în situația de "divorțat" cum îmi spunea deunăzi cineva. - Tot de doamna Zbihli este vorba? - Știi că aș fi putut discuta și cu altcineva din cancelarie probleme atât de personale? - Nu știu. Nu-ți cunosc apropiații. M-am simțit liniștită atâta timp cât nu a existat niciun pericol să te pierd. - Bine, bine, dar de ce crezi că trebuia să-mi găsesc o iubită neapărat numai în cadrul liceului, printre colegele noastre? - Pe asta m-am bazat și eu. De aceea am fost liniștită
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
liniștită atâta timp cât nu a existat niciun pericol să te pierd. - Bine, bine, dar de ce crezi că trebuia să-mi găsesc o iubită neapărat numai în cadrul liceului, printre colegele noastre? - Pe asta m-am bazat și eu. De aceea am fost liniștită atâta timp. Apoi am intrat în panică. Nu mă așteptam ca relația dintre voi doi să progreseze atât de repede. Doamna Zbihli înainte pentru mine nu prezenta un pericol iminent. - Nici nu prezintă. Este o simplă colegă pe care o
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
-o imediat cu primul clipocit de val. Cu gândul la destinul clipei, m-am întors de pe țărmul mării. O melodie plăcută unduia prin cameră; era, de parcă îngerii ar fi cântat la harpa cerului; o melodie celestă, care cu fiecare ton liniștit, făcea să se deschidă petală cu petală, floarea de orhidee din... sufletul meu. In acel moment am simțit din nou... ; încă un moment din viață, se topea în brațele nopții... Lumina zorilor se oprise pe ceasul de pe perete... O nouă
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
fân acoperiți în folie albă de poliester. Așa țin fânul verde tot timpul și nu mucegăiește ne având aer să facă reacția aerobică, metodă folosită și în România din ce în ce mai des. Am întâlnit pe malul fiordului zeci de gâște sălbatice păscând liniștite iarbă. O pasăre ciudată stătea în mijlocul șoselei și nu s-a ferit de noi cum ar fi fost cazul și cum ne așteptam. A trebuit ca ginerele să o evite ca să nu o calce. Nici nu s-a sinchisit că
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
își luă inima în dinți și se înfățișă tatălui ei: -- Tăicuțule, am o mare, mare rugăminte la tine! Oroles, o privi cu bunăvoință. Era mezina lui și cea mai dragă dintre odrasle, așa că îi făcu semn că poate să vorbească liniștită despre dorința ei. Bristena își alese cu grijă cuvintele: -- Tăicuțule, eu nu am cerut nimic, niciodată, de la tine! Te-aș ruga, dacă poți și dacă vrei să-mi dăruiești și mie ... -- Ei? Un câine? O podoabă? Oroles aștepta zâmbind încurajator
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
așeză la rând. Era în plin sezon și turiștii se întorceau spre casele lor sau plecau la munte ca și ea. Ajunsă în fața casierei a solicitat bilet până la Sinaia. Călătoria cu trenul accelerat s-a desfășurat până la un moment dat liniștită. În compartiment nu era căldura sufocantă din timpul zilei. Se gândea că pe la zece și ceva va fi în Gara de Nord, unde va aștepta trenul lui Mircea la capătul peronului. Și-a luat de citit, așa că nu se va plictisi. Din
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
care nu a aparținut niciodată României, Moldovei sau Basarabiei. Avem români acolo, ca și în alte părți ale lumii, dar nu și drepturi teritoriale. În schimb complicații peste complicații. Dar să revin la întrebare. După refugiu, căutând un loc mai liniștit, mai sigur, pentru statutul nostru de fugari din Uniunea Sovietică, am încercat la Călărași, la Râmnicu Sărat, unde am făcut un an la Liceul Regele Ferdinand, la Beiuș și în final la Oradea. Pe tot parcursul am fost urmăriți și
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
Umflatul! Luați, aici, fiecare câte un milion! Mâine, adică astăzi, nu veniți la treabă. Va fi închis pentru inventar. O să veniți când am să vă telefonez eu. --La ora asta să plecăm, șefa? Cu ce? E trecut de trei. --Fiți liniștite, am chemat un taxi, care vă așteaptă afară. Uite și banii pentru plata lui. Hai, repede! Cele două se îmbrăcară, au vrut să mai pună întrebări, însă șefa le împinse: hai, repede, repede! N-avem timp de discuții! A treia
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]