5,957 matches
-
identitate ale păstorului. De altfel, originea lor este divină, ca și instrumentele muzicale, nelipsite, lira și fluierul. Pentru că Orfeu nu respectă consemnul (cum convenise cu însuși stăpînul lumii de jos, zeul Hades, după ce se lăsase fermecat de puterea divină a lirei de aur), Euridice este din nou răpită și dusă în adîncurile neștiute ale Erebului. Nu-i rămîne zeului decît să se întoarcă zdrobit de întristare în Rodopele natal de pe coamele munților Haemus. Primii care i-au ascultat trista cîntare au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
text ovidian aflăm că, la cîntarea lui Orfeu, păsările și fiarele pădurii s-au alăturat arborilor constituind o unitate însuflețită: Astfel de arbori a strîns cîntărețul în jur și-n mijlocul Cetei de fiare și multelor păsări ședea. Încercîndu-și Coardele lirei de-ajuns cu degetul mare, el simte Că, deși felurit, se îmbină frumos al lor sunet. Spectacolul în sine constituie însuși punctul de formare al orfismului. Păsările, fiarele și arborii se apropie din năzuința de a-și uni vocile cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
armonizare cu celelalte vietăți, spre folosul lor și al tuturora. Orfeu extinde repertoriul la cazuri asemănătoare din mitologie, care se disting prin întîmplări dramatice cauzate de nerespectarea legilor lui Eros. I se întîmplă și lui Apolo, de asemenea dăruit cu liră. Plînsul acestuia, prelins pe coardele lirei, pornește din durerea că zeul l-a ucis, fără voie, pe prietenul său Hyiakinthos, fiul regelui Spartei (Ovidiu îi spune Hiacinte, care este, de fapt, numele mitic al plantei în care s-a transformat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lor și al tuturora. Orfeu extinde repertoriul la cazuri asemănătoare din mitologie, care se disting prin întîmplări dramatice cauzate de nerespectarea legilor lui Eros. I se întîmplă și lui Apolo, de asemenea dăruit cu liră. Plînsul acestuia, prelins pe coardele lirei, pornește din durerea că zeul l-a ucis, fără voie, pe prietenul său Hyiakinthos, fiul regelui Spartei (Ovidiu îi spune Hiacinte, care este, de fapt, numele mitic al plantei în care s-a transformat victima) și seamănă, în modalitate și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de fapt, numele mitic al plantei în care s-a transformat victima) și seamănă, în modalitate și vers, cu acela al lui Orfeu: Pururi în gînd te-oi avea și gura mea, credincioasă, Numele ți-l va rosti. A mea liră și al meu cîntec vor răsuna în cinstea ta. Cei devotați fără cusur lui Eros sunt răsplătiți pentru credința lor, de pildă, Pigmalion: Venus preschimbă lucrarea plăsmuită din marmoră, în fecioară însuflețită, spre bucuria artistului îndrăgostit de propria lui operă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
El se întrecea adesea cu Apolo în jocuri sportive, de preferință în mînuirea lancei aruncată cu voinicie, ca în basme, în necuprinsul văzduhului. După nefericita întîmplare, Apolo a lăsat lancea și a început să-și jelească prietenul folosindu-se de lira de aur. Iată că, în această variantă, lancea și lira intră în rol în chip dramatic. Se dovedește din nou că au descendență mitică și implică în mare măsură mediul oieresc. După modelul lui Orfeu, repertoriul a devenit cartea de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
preferință în mînuirea lancei aruncată cu voinicie, ca în basme, în necuprinsul văzduhului. După nefericita întîmplare, Apolo a lăsat lancea și a început să-și jelească prietenul folosindu-se de lira de aur. Iată că, în această variantă, lancea și lira intră în rol în chip dramatic. Se dovedește din nou că au descendență mitică și implică în mare măsură mediul oieresc. După modelul lui Orfeu, repertoriul a devenit cartea de recomandare a cîntărețului din toate timpurile. Ca să ne oprim la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
generație în generație. Să nu ne mire că a cuprins toate ținuturile limbii române, în sute și sute de variante. Lira a făcut carieră mitologică însoțindu-l pe Apolo, zeu care cumula deopotrivă atributele lui Eros și ale lui Ares (lira și lancea); sau pe Orfeu, divinitate tracică, inițiatoare de mistere. Fluierul și bota (lancea) sunt instrumente profesionale, nelipsite, cum am văzut, lui Dumuzi, ca și păstorului carpatic. Le unește sacralitatea (e vorba de liră și de fluier), ca instrumente dăruite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Eros și ale lui Ares (lira și lancea); sau pe Orfeu, divinitate tracică, inițiatoare de mistere. Fluierul și bota (lancea) sunt instrumente profesionale, nelipsite, cum am văzut, lui Dumuzi, ca și păstorului carpatic. Le unește sacralitatea (e vorba de liră și de fluier), ca instrumente dăruite și cu har, ca și funcția magică a cîntatului; ca să creeze comuniune în lumea vietăților pămîntului, dar să producă și efecte terapeutice, adică temperarea tensiunilor erotice, cît și alinarea suferințelor sufletești după pierderea unei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Oricum, dacă ne conducem doar după ce „se vede”, muzica bisericească bizantină nu a reținut-o spre folosință și nici alt instrument muzical din inventarul păgînătății. A preferat vocea omenească, mai potrivită pentru imnuri și laude, podobii și cîntece aleluiatice. Așa că lira a rămas izolată în trecut, creîndu-se prejudecata că poate fi văzută numai în brațele lui Apolo ori ale lui Orfeu. În schimb, fluierul n-a avut de întîmpinat rezerve de natură religioasă, așa că s-a menținut în uz, în mediul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a fost definitiv pierdut încă din secolul al XVIII-lea și care relatează nașterea științei moderne. Documentul, de maximă importanță (găsit într-un dulap dintr-o casă particulară din Hampshire, în timpul unei evaluări de rutină) valorează aproximativ un milion de lire sterline și este un rezumat al ședințelor susținute de Societatea Regală din Londra în perioada 1661-1682, realizat de Robert Hooke, o prezentare detaliată a deceniilor în care a luat naștere știința modernă, însoțită de descrierile minuțioase ale experimentelor și invențiilor
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ani, astfel că a fost nevoit să plece la Londra unde a devenit ucenicul unui pictor portretist. Deși era foarte talentat la desen, a renunțat la această muncă în scurt timp din cauza alergiei la uleiuri și vopsele. Moștenirea de 100 lire, rămasă de la tatăl său, i-a permis să urmeze Colegiul Westminster. După 18 ani, ca student la Oxford, l-a cunoscut pe Robert Boyle, cel care l-a angajat apoi la Departamentul de Experimente al Societății Regale din Londra. Această
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
vei domni peste cei vii, peste toată Terra. Din marea noapte din spațiul hiperboreean apare maiestos Apolon și zeii îl salută la unison pe iubitul și frumosul lor frate. -Bineaivenit mărite Apolon. -Pace și lumină vouă-le răspunde Apolon. Cu lira și arcul, el merge impunător, distins, simplu ca orice muritor. Pletele îi flutură în vânt, săgețile din tolbă îi zornăie, iar marea calmă palpită. După numirea sa ca stăpân al lumii, coboară la Delfi. Templul strălucește în baia de flăcări
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul pământean. -Pace și lumină-de la Apolon hiperboreeanul. TELEPORTARE Prințul Mihail-arhanghelul, comandantul oștilor cerești de îngeri îmi vorbi: -Vrei să faci
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de Agloanice. Bacantele aveau puteri nebănuite, îmblânzind pantere și lei, dar umbreau matriarhatul cu sadismul lor feroce. Conduse de marea preoteasă Agloanice, erau însetate de sânge fiind meștere în magia neagră. Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari seculari, se clatină și geme vuind. Trăsnetul bubuie peste stâncile eterne. Furtuna se deslănțui-se însemnând cu stigmatul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și tracii cuprinși de groaza asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon fu luminat de raze albastre. Întunecatele bacante cu lumea lor deliră, împrăștiindu-se prin marile stihii. Tracii s-au convertit la religia lui Orfeu, crezând că acesta a coborât în infern să aplice legea. Fiind în căutarea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, 15Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncia bine 30Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
munților creștete-nalte Să salte. {EminescuOpIV 32} Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cînta-te-aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jos. Într-a cerului mărire Scara de-aur se pierdea, Iar pe-un tron de nemurire, Tron de-argint și strălucire, Maica Domnului zâmbea; Iar pe schițele de scară Îngeri stau treptat... treptat, Cu chip blând și luminat Și pe lire sunătoare Cântau dulce și curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!.. Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul puternic după ea. Cîntarea? Cea mai naltă și cea mai îndrăsneață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mort, aș trăi eu; - viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port! {EminescuOpIV 72} CÎNTECUL LĂUTARULUI Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]