5,029 matches
-
după socialism. Pe langă importantă mineritului că activitate productivă cu o multitudine de intersecții cu alte aspecte ale vieții, faptul ca discursurile oamenilor duc mereu spre acest subiect nu se datorează unei blocări în trecut. Întrebările care li se pun localnicilor în general, pe care uneori le-am pus și eu și alte ori le-am primit, sunt mai mereu legate de minerit, lucru valabil și pentru acest proiect. În plus, oamenii nu au acces la un alt limbaj prin care
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
rezultă din confruntarea populației cu modul de „rezolvare a problemei evreiești.” În acest sens, autoritățile doreau să mențină „ordinea” în timpul acestor operațiuni și să urmeze „cursul planificat al acțiunilor anti-evreiești.” De asemenea, se încerca să se evite orice solidarizare a localnicilor ne-evrei cu victimele. Supraviețuitorii și martorii ne-evrei observa, cu o unanimitate uimitoare, ca în drumul spre locurile deportării, ca și în lagărele de tranzit și ghetouri, localnicii erau împiedicați de jandarmi să se apropie de evrei: „Nimeni nu
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
anti-evreiești.” De asemenea, se încerca să se evite orice solidarizare a localnicilor ne-evrei cu victimele. Supraviețuitorii și martorii ne-evrei observa, cu o unanimitate uimitoare, ca în drumul spre locurile deportării, ca și în lagărele de tranzit și ghetouri, localnicii erau împiedicați de jandarmi să se apropie de evrei: „Nimeni nu se putea apropia de noi, toți erau speriați.”[ 1] „Este greu de apreciat atitudinea populației, deoarece jandarmii nu le permiteau să se apropie de noi.”[ 2] Teamă de a
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
atitudinea populației basarabene este diferită. Fără a nega faptul că unii basarabeni i-au ajutat pe deportați, supraviețuitorii afirmă că, în linii generale, atitudinea acestora era mai negativă decât în Transnistria. În încercarea de a generaliză, supraviețuitorii îi descriu pe localnicii din Basarabia ca fiind indiferenți[11] sau „reci față de evrei.”[ 12] Nu pare surprinzător, în acest context, că jandarmii români sesizau aceeași stare de spirit. Credem că pentru a explica această diferență notabilă în percepția atitudinii populațiilor din Basarabia și
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
iar mulți își exprimau aceste sentimente într-un mod deschis.”[14] La moment, este destul de dificil să estimăm câte din aceste acțiuni au fost rezultatul instigărilor și provocărilor organizate de serviciile secrete române și care este proporția acțiunilor „improvizate” ale localnicilor. Chiar dacă ar fi să presupunem că provocatorii au cauzat, în general, acest comportament, un asemenea plan necesită un sol „fertil” pentru a reuși. Acest „teren” social a fost pregătit sistematic în Basarabia în perioada interbelică. Ideologia antisemita a penetrat, în
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
multi țărani, singurul contact direct cu piața era cumpărătorul evreu; aceste dificultăți au canalizat furia lor anume spre evrei, mai ales in legatura cu scăderea catastrofală a prețurilor la produsele agricole. Evreii au devenit „țapi ispășitori”, fiind acuzați de jefuirea localnicilor.[ 16] Un subiect separat este contrastul dintre atitudinea populației urbane și a celei rurale față de evrei. Acest contrast apare frecvent în evaluările subiecților. Majoritatea supraviețuitorilor își exprimă părerea că, în Transnistria, sătenii erau mult mai binevoitori față de evrei, mai ales
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
îngreunată, procentul celor care primesc o formă de protecție scade drastic. În același timp, azilanții sunt nevoiți să locuiască în barăci sau sub cerul liber, în fața centrelor de cazare pentru solicitanții de azil, supraaglomerate, precum cel din Rostock. Conflictele cu localnicii din zonă sunt iminente și vor fi tolerate de autorități. Începând cu anul 1990, asalturile împotriva „străinilor” devin din ce în ce mai frecvente. Primarul din Rostock avertizează în van Ministerul de Interne încă din anul 1991: „Actele de violență împotriva cetățenilor străini cresc
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
asalturile împotriva „străinilor” devin din ce în ce mai frecvente. Primarul din Rostock avertizează în van Ministerul de Interne încă din anul 1991: „Actele de violență împotriva cetățenilor străini cresc. Violențe masive și chiar omoruri sunt foarte posibile.” În august 1992, un grup de localnici organizați sub forma unei miliții populare anunță „ciomăgirea” romilor români. „Dreptacilor li s-a umplut paharul! (...) ș-o să vezi că vecinii o să se uite la geam și o să aplaude.”[ 5] Așa se și întâmplă. Din 22 până în 24 august 1992
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
sătenii au ucis doi romi și au distrus două case pe 24 decembrie 1989; în Turulung, județul Satu-Mare, un copil a dispărut și 36 de case ale comunității rome au fost arse pe 11 ianuarie 1990; în Reghin, județul Mureș, localnicii au dat foc la cinci case în care locuiau romi pe 29 ianuarie 1990; în Lunga, județul Covasna, populația ne-romă a ucis patru romi și a dat foc la șase case pe 5 februarie 1990; (...) în Cuza- Vodă, județul
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
case în care locuiau romi pe 29 ianuarie 1990; în Lunga, județul Covasna, populația ne-romă a ucis patru romi și a dat foc la șase case pe 5 februarie 1990; (...) în Cuza- Vodă, județul Constanța, o gloată furioasă de localnici a dat foc la 34 de case pe 10 iulie 1990; în Cașinul Nou, județul Harghita, sătenii au dat foc la 29 de case ale romilor pe 12 august 1990”. István Haller: Lynching is not a crime: mob violence against
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
www.ispmn.gov.ro/contact sau contact@triba.ro</a> [1] „Mareșalul Antonescu însuși a dat ordinal de deportare a tuturor taberelor de țigani nomazi de pe teritoriul țării” (Comisia Internațională a Holocaustului din România: Raport final, 2004, p. 228). [2] Localnici ucraineni colaborau adesea cu autoritățile române, multi dintre ei devenind gardieni în lagăre și fiind asociați de către prizonieri cu„rușii”, posibil din cauza limbii. Pentru o perspectivă a supraviețuitorilor evrei din Transnistria asupra comportamentului localnicilor ucraineni, vezi Diana Dumitru, Atitudini ale
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Raport final, 2004, p. 228). [2] Localnici ucraineni colaborau adesea cu autoritățile române, multi dintre ei devenind gardieni în lagăre și fiind asociați de către prizonieri cu„rușii”, posibil din cauza limbii. Pentru o perspectivă a supraviețuitorilor evrei din Transnistria asupra comportamentului localnicilor ucraineni, vezi Diana Dumitru, Atitudini ale populației ne-evreiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în timpul Holocaustului. O perspectivă a supraviețuitorilor, în Holocaust. Studii și cercetări<b> </b></i>(București: Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”), vol
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
ocupată cînd se repetă ofensiva crabilor de ce-i atît de frumos aici am uitat să-i întreb pe cei care au descoperit mările sudului și tot mai înfloritorul comerț cu oameni poate vifornița ultimei ierni să fie chiar strigătul acestor localnici. spațiul intermediar dacă vei deschide ușa (ce șansă) vei vedea lumina zbătîndu-se în noroiul de pe străzi floare otrăvită de propriul său anotimp încordîndu-ne simțurile lege despre care vorbim continuu șir de corbi trecînd peste muzeul de artă modernă spre asemănările
Ioan Vieru by Ioan Vieru () [Corola-website/Imaginative/10593_a_11918]
-
8., A.9., A.12., A.15., A.16., A.19., A.20., A.21., A.22., A.24., A.26., A.28., A.29., A.30., A.31., A.33., A.36., A.37., A.39., Discutarea periodică cu localnicii a A.1., A.3., A.4., A.5., A.8., A.9., │ │subiectelor legate de igienizarea │A.15., A.18., A.19 │ │terenurilor. M5. Evaluarea gradului de înțelegere ale A.8., A.9., A.20., A.21., A.25
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
deoarece ea se referă la întreaga țară carpato-dunăreană, deci și la partea ei de răsărit, la aria viitoarei Brăile. La sud de Brăila (valea Chioveanul) s-a propus identificarea localității Chiovița, ocupată temporar de varegii slavizați dar alungați curând de localnici (sec.X). Chiovița fost menționată în Cronică lui Nestor Populația de pe aria Brăilei, atestata arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
patrulea an la rând, Monaco, a avut în 2012 cea mai scumpă piață imobiliară, de la 58.300 de dolari pe metru pătrat. Una dintre principalele surse de venit este turismul. În fiecare an, mulți străini sunt atrași de cazinouri (unde localnicii nu au voie să intre) și clima plăcută. A devenit și un important , care deține fonduri de peste 100 de miliarde de euro. Principatul a reușit să-și diversifice baza economică în servicii și industrii mici, cu valoare adăugată mare, și
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
în timp ce italiana este vorbită de către considerabila comunitate italiană din Principat. Limba engleză este folosită de , britanici, canadieni și irlandezi. Tradițional, limba națională era , o varietate de , astăzi vorbită doar de o minoritate de rezidenți și ca limbă secundară de mulți localnici. În , semnele stradale sunt tipărite atât în franceză, cât și în monegască. Religia oficială este romano-catolicismul, fiind garantată în Constituție libertatea altor religii. Există cinci parohii romano-catolice în Monaco și o catedrală, care este scaunul arhiepiscopului de Monaco. Episcopia, care
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
În 2015, rata imigrației era de aproximativ 4 persoane la 1.000, adică în jur de 100-150 de oameni pe an. Populația Principatului Monaco a trecut de la 35 000 în 2008 la 36.000 în 2013, și aproximativ 20% erau localnici monegasci. Problemă comună pe care o are Monaco cu alte țări este dacă străinul încearcă să folosească Monaco pentru a evita plata impozitelor în propria țară. Monaco colectează o serie de impozite, inclusiv un TVA de 20% și un impozit
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
Judecătoria, Parchetul Județean, Colegiul Național Decebal, renovat în 2004, Teatrul de Revista al Devei, fostul sediu al Băncii Naționale, Primăria, Biserica Reformata, restaurantul Bachus (fosta cazarma militară), Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoi” și Școala Generală „Regina Maria” — care împreună sunt cunoscute localnicilor drept Centrul Vechi. Bisericile Ortodoxe și cea Catolică, îndruma localnici și turiști, la reculegere, la cunoașterea talentelor care au contribuit la forma lor de astăzi (interioare minunate, icoane, scene murale, sau statuile catolice), la recunoașterea armoniei cu orașul. Într-un
Deva () [Corola-website/Science/296946_a_298275]
-
de Revista al Devei, fostul sediu al Băncii Naționale, Primăria, Biserica Reformata, restaurantul Bachus (fosta cazarma militară), Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoi” și Școala Generală „Regina Maria” — care împreună sunt cunoscute localnicilor drept Centrul Vechi. Bisericile Ortodoxe și cea Catolică, îndruma localnici și turiști, la reculegere, la cunoașterea talentelor care au contribuit la forma lor de astăzi (interioare minunate, icoane, scene murale, sau statuile catolice), la recunoașterea armoniei cu orașul. Într-un cartier limitrof parcului, vizita orașului poate fi completată cu Mănăstirea
Deva () [Corola-website/Science/296946_a_298275]
-
desprindeau drumurile orientate în toate direcțiile, având formă rotundă. Exploatarea pădurii pentru necesități legate de agricultură, gospodărești și construcții au contribuit la despădurire. În sistemul economic al secolului al XVIII-lea, produsele pădurii au cunoscut o largă utilizare meșteșugărească. Inițiativa localnicilor de a tăia pădurea pentru a face ogor, a fost încurajată de către stăpânii moșiilor și de ocârmuire. Până la 1900 au dispărut vechile păduri dintre Craiova, Caracal și Olteț cuprinse în harta lui Specht (1790) și harta rusească din 1835. Harta
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
de participarea lui Mihai Viteazul la Războiul cel Lung și sfârșind cu cele suferite cu ocazia Revoluției din 1821. Au avut loc și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. A fost construit și Palatul Comunal, clădirea-simbol a orașului, la capătul unei perioade în
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
din București, se află pe teritoriul administrativ al municipiului, în zona de nord și est. Mare parte din străzile din Buzău au copaci plantați pe margine, castani pe Bulevardul Nicolae Bălcescu și tei pe Bulevardul Unirii. Printre plantele crescute de localnici în grădini se numără trandafiri, zambile, lalele, bujori, și petunii, ca și viță de vie și iederă pentru umbră. Fauna sălbatică din Buzău este compusă din animale adaptate vieții în oraș. Cele mai des întâlnite păsări sunt vrabia, și guguștiucul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
secolul al XVIII-lea pentru a evita prigoana otomană împotriva creștinilor din Balcani, și stabiliți în Țara Românească unde s-au bucurat de libertatea de a practica creștinismul, câteva grupuri de bulgari s-au stabilit în zona Buzăului. Numiți de localnici în mod eronat „sârbi” din cauză că vorbeau o limbă similară și s-au stabilit într-un loc unde anterior se așezaseră sârbi, noii imigranți se deosebeau de localnici mai ales prin faptul că se ocupau cu cultivarea legumelor (pentru care și-
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
creștinismul, câteva grupuri de bulgari s-au stabilit în zona Buzăului. Numiți de localnici în mod eronat „sârbi” din cauză că vorbeau o limbă similară și s-au stabilit într-un loc unde anterior se așezaseră sârbi, noii imigranți se deosebeau de localnici mai ales prin faptul că se ocupau cu cultivarea legumelor (pentru care și-au organizat gospodării în apropierea râului), în timp ce agricultorii autohtoni cultivau cereale și creșteau animale. Deși comunitatea bulgară a fost asimilată de români, localnicii încă mai folosesc termenul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]