4,594 matches
-
de state. Limbile oficiale folosite în cadrul Societății Națiunilor erau franceza, engleza și spaniola (din 1920). Societatea avea în vedere adoptarea limbii esperanto ca limbă de lucru și încuraja folosirea acesteia, însă niciuna din opțiuni nu a fost adoptată. În 1921, Lord Robert Cecil a propus introducerea limbii esperanto în școlile statelor membre și s-a cerut elaborarea unui studiu pe acest fapt. Când raportul a fost prezentat, doi ani mai târziu, se recomanda predarea limbii esperanto în școli, propunerea fiind acceptată
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
aranjeze uciderea ducelui de Buckingham. Negăsind loc mai bun de sfat decât în bastionul Saint-Gervais, la o palmă de asediații din La Rochelle, aceștia rezistă atacurilor mai mult de o oră, timpul necesar pentru a lua o hotărâre. Îi scriu lordului de Winter pentru a o împiedica pe Milady să-și ducă planul la bun sfârșit. Luată pe sus chiar înainte de a pune piciorul pe țărmul englez și întemnițată de chiar cumnatul ei, reușește să-l convingă pe gardianul său că
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
O otrăvește în grabă și fuge. Doamna Bonacieux abia apucă să-și vadă iubitul și moare în brațele lui. Milady nu are timp să se bucure prea mult de izbânda. E prinsă de cei patru prieteni cărora li se adaugă lordul de Winter și un călău tocmit de Athos, și e judecată. Acum ies la iveală toate crimele ei. E osândită la moarte, iar călăul o execută fără întârziere. Cât despre celelalte personaje ... Făcut mușchetar încă de după isprava din bastionul Saint-Gervais
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
NSBM. Artiștii care adoptă acest stil sunt minoritari, conform celor declarate de Mattias Gardell și Benjamin Hedge Olson. Adepții genului au fost criticați de către unii muzicieni proeminenți și influenți din scenă a inclusiv Joe Nodtveidt, Tormentor, King ov Hell, Infernus, Lord Ahriman, Emperor Magus Caligula, Richard Lederer, Michael W. Ford și membri ai formației Arkhon Infaustus. Aceștia consideră că nazismul este legat de creștinism, fiind caracterizați de „mentalitatea autoritară, colectivistă și de turma”. Olson a realizat că ura față de nazism nu
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
dar s-a stins înainte de a începe. În primăvara lui 1876 a izbucnit o altă revoltă în sudul zonelor locuite de bulgari. Acel eveniment a fost pregătit și mai slab decât primul. Rebelii erau prost înarmați și dezorganizați. După cum relata lordul Kinross, „S-au îndreptat cu sălbăticie împotriva turcilor musulmani, pe care au început să-i masacreze.” Dennis Hupchick a spus: „Rebelii prost înarmați și dezorganizați n-au făcut mult mai mult decât să se adune în piețe publice, să cânte
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
ajutor din Spania au condus la pierderea a 30.000 de soldați otomani și victoria cetățenilor maltezi. În timp ce Sultanul Soliman a fost cunoscut sub numele de "Magnificul" în Occident, și sub numele de Suleiman Kanuni sau "Legiuitorul" în Orient, istoricul Lord Kinross a spus: ""Nu a fost un mare militar, un om de sabie, ca tatăl și străbunicul său. El a fost diferit de ei, în măsura în care el a fost, de asemenea, un bun scriitor. El a fost un mare legiuitor și
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Teatru Guidhall"" pentru trei ani. În teatru, Orlando a apărut în piese precum: ""Pescărușul"", ""A Douăsprezecea Noapte"", ""Femei din Troia"". Apoi Peter Jackson a "descoperit" în 1999 frumusețea clasică a lui Orlando Bloom pentru mult mediatizata trilogie "Stăpânul Inelelor" ("The Lord of the Rings"). Prezent la audițile pentru "Stăpânul Inelelor", Orlando alege să dea o probă pentru "Faramir", dar regizorul Peter Jackson nu îl acceptă în acest rol, considerând că este mult mai potrivit pentru "Legolas"."Legolas nu vorbește mult - preferă
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
apariției gnomilor răi, viziunea de la poalele muntelui sau comportamentul lui Galion, paharnicul lui Thranduil, care este similar cu cel al majordomului regelui din "The Princess and Curdie" prin faptul că amândurora le place să bea cele mai bune vinuri ale lorzilor lor respectivi. În 1955, Tolkien a admis într-o scrisoare de la W. H. Auden că romanul pentru copii "The Marvellous Land of Snergs" scris de E. A. Wyke-Smith, este „fără îndoială o sursă literară inconștiență (!) pentru Hobbiți și nimic altceva”. Acest
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
a lungul vieții sale și pe parcursul scrierilor. Fondul istoric al trilogiei "Stăpânul inelelor" se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și "Silmarillion", publicate după moartea lui Tolkien. Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului, când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel, singurul de acest fel, pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii. Stilul și temele cărții au fost considerate folositoare pentru a îmbunătății abilitățile literare ale tinerilor cititori, pregătindu-i
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
de Sud aflată sub influență japoneză. Japonezii au ocupat cea mai mare parte a Manciuriei. Consiliul Ligii Națiunilor a cerut Japoniei retragerea imediată, Japonia însă a refuzat, iar Liga Națiunilor a decis să trimită o comisie de anchetă prezidată de Lordul Lytton. Liga era indecisă, deși liderii unor state mici că Benes sau Titulescu își manifestau zgomotos opiniile prochineze. Doar Marea Britanie și SUA puteau interveni împotriva agresiunii japoneze. Dar ambele aveau probleme financiare imense și nu-și permiteau lansarea unei intervenții
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în luptă i-au respins din nou pe atacatori. În tot timpul acelei zile, tunurile rușilor de pe Dealul Scoicii au asigurat un sprijin substanțial pentru infanteria lor. Spre sfârșitul bătăliei, două tunuri moderne de calibru mare au fost trimise de Lord Raglan din pozițiile din jurul Sevastopolului și au fost împise cu mâinile până pe culmea “muntelui Inkerman”. Aceste două turnuri, ajutate de bateriile de camp au copleșit artileria rusă, ai cărei tunari neprotejați de întărituri, au fost uciși sau răniți de pușcașii
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
poți înfrânge oponentul. Morgentaub precizează că acest lucru se întâmpla cu mult înainte de izbucnirea conflictului respectiv. Alianțele sunt tipic împotriva a ceva sau cineva și numai derivativ pentru ceva sau cineva." (Liska) Principalul beneficiu al unei alianțe este securitatea. (Snyder) Lordul Palmerston a arătat în 1848 că statele „nu trebuie să aibă aliați eterni și nici inamici eterni”. Singura lor datorie este să-și urmărească interesul național. Principalul risc care definește participarea la o alianță este acela că statul își asumă
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
îl considera un „bizantin schimbător” și l-a poreclit un Talma al nordului, pregătit oricând să joace un rol remarcabil. Pentru Klemens Wenzel von Metternich era un om nebun, luându-l în derâdere cu orice ocazie. Castlereagh, scriind despre acesta lordului Liverpool, îi atribuie meritele unor „mari calități”, însă adaugă că este „suspicios și indecis”. Totuși, imaginația grandioasă a lui Alexandru era atrasă mai mult de marile întrebări ale politicii europene decât de încercările de reformă domestică care, în general, îi
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
3) și art. 47 care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 30 martie 1998. Pentru Consiliu Președintele Lordul SIMON de HIGHBURY ANEXA I UNELTE REMORCATE: Regiunile 1 și 2, cu excepția Brațelor Skagerrak și Kattegat Game de dimensiuni ale ochiurilor de năvod, specii-țintă și procentele obligatorii de capturi valabile în cazul utilizării unui singure game de dimensiuni ale ochiurilor
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88933_a_89720]
-
o casieriță, cu care se căsătorește în 1974. În această perioadă a scris din ce în ce mai mult, așteptând un rol care să-l facă celebru. Prima ocazie a avut-o tot în 1974, când a obținut unul din rolurile principale din filmul "Lorzii din Flatbush" (The Lords of Flatbush). Tot cu acest film a obținut și prima creditare ca scenarist pentru "dialoguri adiționale". Cu banii câștigați prin acest film, Sylvester și Sasha s-au mutat la Hollywood. A urmat din nou o serie
Sylvester Stallone () [Corola-website/Science/303368_a_304697]
-
1637, de a înconjura cu ziduri parcul, a fost nepopulară, însă pietonii au avut dreptul să treacă pe acolo. Zidurile se păstrează până în ziua de azi, parțial reconstruite și consolidate. În 1847 Vila Pembroke a devenit casa premierului de atunci, Lord John Russell pentru a fi mai târziu casa în care a copilărit nepotul său, Bertrand Russell. Acum este un restaurant popular, de unde se poate admira priveliștea spectaculoasă către valea Tamisei. Plantația Isabella este o gradină cu copaci uimitoare, creată după
Richmond Park () [Corola-website/Science/303387_a_304716]
-
tank dar jucătorii experimentați puteau folosi o varietate de abilități creând o combinație de talente ce devenea de departe mai folositore decât simplul și cunoscutul Frost unii zicând chair că Blood(2 handed Arbitter echipata-arma ce poate fi obținută de la Lord Marrowgar în versiunea 25 respectiv 25 hc-heroic- al raidului ICC-Icecrown Citadel- în combinație cu Frost devenea specul obligatoriu-si totodată cel mai bun-pentru ultimul raid al expansiunii "Wrath of the Lich King") ...,Frost(Îngheț) - specializarea în Frost a unui Death
World of Warcraft () [Corola-website/Science/303407_a_304736]
-
în pericol pozițiile aliate de la Narvik. Trupele aliate au fost retrase din Narvik în Operațiunea Alfabet din 8 iunie 1940. Eșecul campaniei britanice - cu șansele irosite și cu succesele plătite greu - poate fi pusă în sarcina lui Winston Churchill, Prim Lord al Amiralității Britanice. Dar, de fapt, 'Dezbaterea campaniei norvegiene' din camera inferioară a Parlamentului Britanic, în timpul căreia numeroși parlamentari conservatori au refuzat să-l sprijine pe primul-ministru Neville Chamberlain, au dus la demisia lui și l-au propulsat pe Churchill
Campania aliată din Norvegia (1940) () [Corola-website/Science/302412_a_303741]
-
(engleză: "The Lord of the Rings") este un roman de fantezie înaltă scris de universitarul și filologul englez J.R.R. Tolkien. Acțiunea volumului prezent este o continuare a "Hobbitului". Cartea a fost scrisă în anii 1937 - 1949, iar partea sa esențială a fost creată
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide (hobbiți, de elfi, gnomi și orci), precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Narațiunea este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron și variază de la descrierea atmosferei liniștite din Comitat până la desfășurarea Războiului Inelului, purtat de Pământul de Mijloc și văzut prin ochii personajelor sale, în special ai protagonistului Frodo Baggins. Acțiunea principală este urmată de șase anexe care oferă
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
și de celelalte lucrări ale lui Tolkien. Fondul istoric al trilogiei "Stăpânul inelelor" se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion, publicate după moartea lui Tolkien. Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului, când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel, singurul de acest fel, pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii. El a pornit un război de-a lungul căruia a obținut șaisprezece inele ale puterii și le-a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
îi încredințează multe dintre bunurile sale, incluzând inelul, vărului și moștenitorului său adoptiv Frodo Baggins. După 17 ani de investigații, bunul său prieten Gandalf cel Sur confirmă că acest inel este de fapt Inelul, instrumentul puterii lui Sauron, pe care Lordul Întunecat l-a căutat de-a lungul celui de-al Treilea Ev, și care a corupt multe persoane în dorința sa de a ajunge la stăpânul său. Ceea ce nu știe Gandalf este că Gollum a călătorit în Mordor, unde a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
din Gondor și Arnor, două regate create de către númenoreenii exilați. Aragorn îi conduce pe hobbiți la Vâlceaua Despicată, la cererea lui Gandalf. Între timp, Frodo este grav rănit de către Călăreții Negri, când se aflau pe dealul supranumit Țancul Vremii. Cu ajutorul lordului elf Glorfindel, Frodo reușește să ajungă la Vâlceaua Despicată, trecând râul Bruinen. Călăreții Negri sunt alungați cu ajutorul unei vrăji de creștere a debitului râului, făcută de către lordul Elrond. Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconștient. Cartea a II
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
rănit de către Călăreții Negri, când se aflau pe dealul supranumit Țancul Vremii. Cu ajutorul lordului elf Glorfindel, Frodo reușește să ajungă la Vâlceaua Despicată, trecând râul Bruinen. Călăreții Negri sunt alungați cu ajutorul unei vrăji de creștere a debitului râului, făcută de către lordul Elrond. Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconștient. Cartea a II-a îl surprinde pe Frodo revenindu-și după rana făcută de către Nazgûli, sub stricta grijă a lui Elrond, conducătorul Vâlcelei Despicate. Frodo îl reîntâlnește aici pe Bilbo
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
cu un Balrog, un demon din timpuri străvechi și cade împreună cu acesta într-o prăpastie adâncă, creând astfel iluzia morții sale. Scăpând din Moria, Frăția, condusă acum de către Aragorn, se refugiază în regatul elfilor, Lothlórien, casa Doamnei Galadriel și a Lordului Celeborn. Frăția călătorește apoi de-a lungul râului Anduin, iar Frodo decide să continue călătoria pe cont propriu, din pricina influenței negative pe care o are inelul asupra lui Boromir. La finalul Cărții a II-a, Frodo alături de Sam încep să
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]